Decizia CCR nr. 246 din 7.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 10 alin. 1 din OUG nr. 103/2013 - salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Nicolae I. Radu în Dosarul nr. 278/109/2014 al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.177D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 5 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 278/109/2014, Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicolae I. Radu, într-un dosar având ca obiect acordarea unor drepturi bănești cu ocazia deschiderii drepturilor de pensie.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia solicită Curții Constituționale să se pronunțe și cu privire la aplicabilitatea în timp a dispozițiilor legale criticate, dar și cu privire la claritatea textului de lege, întrucât au existat și există în continuare opinii în sensul că dispozițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 s-ar aplica și persoanelor pensionate în anii anteriori anului 2014, în speță pensionaților din anul 2013 - situație care ar putea duce ia stingerea dreptului de acordare a ajutoarelor privind trecerea în rezervă, prin reintroducea acestui text de lege și în acte normative viitoare - textul fiind preluat aproape identic (diferită fiind doar referirea la anul în care se aplică) din acte normative anterioare cu aceeași soluție legislativă, cu efecte similare în ceea ce privește prorogarea unor termene referitoare la acordarea de drepturi bănești.

6. Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că art. 20 alin. (1) din anexa VII a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este în vigoare și nu a fost abrogat prin nicio lege, iar prelungirea neplății sumelor cuvenite ar putea duce la prescrierea dreptului de a mai beneficia de acestea, conform art. 67 din anexa nr. VII a Legii-cadru nr. 284/2010.

7. Pe de altă parte, se mai arată, în esență, că este discriminat față de persoanele care, în anii anteriori, au primit aceste drepturi bănești.

8. Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța arată că aspectul restrângerii sau înlăturării unor drepturi ține de marja de apreciere a statului, cel mai bine plasat pentru a putea aprecia asupra politicilor sale sociale.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatului Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Astfel, el susține că motivul invocat de autorul excepției nu vizează, în realitate, neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate, ci modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 în legătură cu aplicabilitatea în timp a acestor dispoziții, ceea ce este de competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat în fața instanței de judecată, îl constituie dispozițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Din examinarea excepției rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, dispoziții care au următorul cuprins: "(1) În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“

14. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că nu s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, dar că s-a mai pronunțat asupra unor soluții legislative similare, constatând că sunt constituționale.

16. Astfel, Curtea s-a pronunțat, prin Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013, și prin Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014 - cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care prevede că "În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică“.

17. Prin Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, Curtea a reținut că indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional (paragraful 16).

18. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție, prin aceeași decizie, Curtea a amintit jurisprudența sa, potrivit căreia situația diferită în care se găsesc persoanele în funcție de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor (paragraful 15).

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii sunt valabile și în cauza de față.

20. Distinct de cele de mai sus, Curtea mai reține că autorul excepției de neconstituționalitate mai învederează existența unui conflict între două acte normative de aceeași forță juridică, respectiv între dispozițiile art. 20 alin. (1) din anexa VII a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, text de lege ce prevede acordarea unor ajutoare cu ocazia ieșirii la pensie, și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013. De asemenea, autorul excepției își exprimă îndoiala asupra aplicabilității în litigiul său a dispozițiilor legale pe care el însuși le-a criticat cu ocazia formulării excepției de neconstituționalitate. Aceste aspecte privesc însă probleme de aplicare a legii, ceea ce revine competenței instanței judecătorești, excedând competenței instanței de contencios constituțional.