Decizia CCR nr. 215 din 2.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 47 alin. 1 lit. b) teza finală, respectiv sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă”, în ipoteza prev.ă de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr....

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Corneliu-Liviu Popescu în Dosarul nr. 4.342/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VII l-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 629D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorul excepției a depus note de ședință în care arată următoarele: cunoaște conținutul Deciziei nr. 397 din 3 iulie 2014 prin care excepția de neconstituționalitate a fost admisă, în consecință apreciază că aceasta a devenit inadmisibilă; informează Curtea Constituțională despre faptul că în procesul în care a ridicat excepția a renunțat la judecarea cauzei și solicită judecarea excepției în lipsă. De asemenea, magistratul-asistent referă că partea Inspecția Judiciară a depus note scrise prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate ca urmare a admiterii acesteia prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care Curtea a admis excepția din perspectiva unor critici identice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentința civilă nr. 777 din 7 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4.342/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția a fost ridicată de Corneliu-Liviu Popescu într-o cauză având ca obiect anularea rezoluției de clasare și obligarea pârâtei Inspecția Judiciară să soluționeze favorabil sesizarea disciplinară formulată împotriva unui magistrat în sensul începerii cercetării disciplinare prealabile. Aceasta deoarece, prin rezoluția de clasare emisă de Inspecția Judiciară, s-a constatat că nu există indiciile săvârșirii unor abateri disciplinare și s-a clasat sesizarea în temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) teza a treia din Legea nr. 317/2004.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora "rezoluția de clasare este definitivă" aduc atingere dispozițiilor art. 1 alin. (3)-(5) și art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală. Astfel, imposibilitatea controlului legalității rezoluției de clasare emise de un inspector judiciar semnifică faptul că, în cazul în care un astfel de act este ilegal, efectele sale juridice se vor produce obligatoriu, ceea ce aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia respectarea legii este obligatorie, celor ale art. 16 alin. (2) în conformitate cu care nimeni nu este mai presus de lege, precum și celor ale art. 1 alin. (3) potrivit cărora România este stat de drept. Dacă rezoluția de clasare este definitivă și nu poate fi atacată în justiție și supusă controlului de legalitate exercitat de un judecător înseamnă că inspectorul judiciar care a emis-o se situează deasupra legii pe care o poate încălca în deplină impunitate. Inspecția Judiciară este o autoritate publică distinctă, cu personalitate juridică, ce nu face parte din autoritatea judecătorească, iar din modul de reglementare a atribuțiilor acesteia rezultă că este vorba despre o autoritate administrativă autonomă. În aceste condiții imposibilitatea controlului judecătoresc al unui act al Inspecției Judiciare, rezoluția de clasare, contravine principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor reglementat prin art. 1 alin. (4) din Constituție, care presupune în mod necesar controlul lor reciproc.

7. Textul de lege criticat aduce atingere, de asemenea, și art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție care consacră dreptul de acces liber la justiție în cazul vătămării drepturilor, libertăților sau intereselor legitime și prevede expres că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Or, caracterul definitiv al rezoluției de clasare a sesizării disciplinare, în interpretarea dată de pârâta Inspecția Judiciară care a ridicat excepția de inadmisibilitate a acțiunii în anularea rezoluției de clasare și a solicitat respingerea acțiunii, împiedică orice cenzură a rezoluției de clasare din partea unei instanțe judecătorești. În jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile legale care împiedicau accesul la o instanță de judecată. În acest sens, prin deciziile nr. 148 din 16 aprilie 2003 și nr. 433 din 21 octombrie 2004 s-a statuat că interzicerea accesului la justiție împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii este neconstituțională prin raportare la dreptul de acces la justiție. A fortiori, aceeași este soluția în cazul actelor Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

8. Prin deciziile nr. 356 din 24 septembrie 2013 și nr. 399 din 8 octombrie 2013, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a textului de lege criticat, statuând exclusiv asupra constituționalității caracterului definitiv al rezoluției de clasare pe motive de formă, subliniind expres că este vorba despre o soluție care nu este dată în fond. Or, în cauză, aprecierea făcută de inspectorul judiciar nu este una privitoare la forma sesizării, ci una de fond, asupra probelor. Absența oricărei posibilități de acțiune în justiție face astfel să nu existe nicio garanție împotriva arbitrariului de care poate da dovadă un inspector judiciar respingând pe fond o sesizare disciplinară într-o procedură care nu este publică, orală, contradictorie, care nu permite ca autorul sesizării să se apere. Soluția legislativă este neconstituțională prin raportare la celelalte soluții în materia răspunderii disciplinare a magistraților, precum și la jurisprudența constituțională în materia accesului liber la justiție împotriva actelor Consiliului Superior al Magistraturii.

9. Curtea de Apel București - Secția a Viii-a contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 21 din Constituție, deoarece accesul liber la justiție nu este un drept nelimitat și absolut. Dreptul reclamantului la un proces echitabil este respectat și efectiv exercitat prin verificarea petiției sale de către Inspecția Judiciară și prin soluționarea sa într-o anumită modalitate - clasare - fără ca accesul liber la justiție să însemne în toate cazurile sesizarea instanței de judecată și cercetarea fondului cauzei. Dacă reclamantul nu este de acord cu soluția pronunțată de Inspecția Judiciară în rezolvarea petiției sale nu înseamnă că acesta nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul larg al termenului, și nu înseamnă că, automat, are dreptul de a parcurge și etapa jurisdicțională care, în cazul rezoluției de clasare, este suprimată prin voința legiuitorului.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în actul de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012. În realitate, din motivarea excepției, Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluția de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având următorul cuprins:

- Art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală: "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: b) clasarea sesizării, [...] în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;".

15. Dispozițiile art. 45 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, la care prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) fac referire, au următorul cuprins: "(2) În cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori. [...]

(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare: [...]

b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (2)"

16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) teza întâi potrivit căruia "România este stat de drept [...]", alin. (4) referitor la organizarea statului potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, alin. (5) potrivit căruia "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie",art. 16 alin. (2) în conformitate cu care "Nimeni nu este mai presus de lege" și art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiție și (2) potrivit căruia nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluția de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, Curtea observă că prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, pronunțată ulterior sesizării în prezenta cauză, a admis excepția de neconstituționalitate a textului de lege criticat și a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

18. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență, că, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare. Totodată, inspectorul dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiție prin posibilitatea atacării soluției la instanța judecătorească. În această situație, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

19. Ca urmare a admiterii excepției și observând că decizia menționată a fost pronunțată și publicată la un moment ulterior sesizării instanței de contencios constituțional, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare de Curte.

20. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în cauză, instanța de judecată urmează să respecte Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în temeiul deciziei anterior menționate prin care s-a admis excepția, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidența acestor ultime articole în speță.