Decizia CCR nr. 242 din 7.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 336 alin. 2 şi 3 din C. pr. civ. din 1865

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Asociația de proprietari Azur 1+2 din Voluntari în Dosarul nr. 143/94/2012 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.059D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Petre Piperea din Baroul București, cu delegație depusă la dosar, și pentru părțile Gheorghe Bogdan Marinescu și Aurelian Ovidius Trufașu doamna avocat Oxana Chironda din Baroul București, cu delegație depusă la dosar, lipsind celelalte părți.

3. Magistratul-asistent referă cu privire la îndeplinirea procedurii de citare în sensul că partea Cătălin Clinciu a luat legătura telefonic cu Compartimentul grefă, registratură și arhivă al Curții Constituționale arătând că procedura de comunicare a citației a fost îndeplinită conform art. 163 alin. (8) din Codul de procedură civilă cu aplicarea alin. (3) lit. f) a aceluiași articol, fără ca citația să fi fost depusă de agentul procedural la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuiește. În urma verificării îndeplinirii procedurii de citare și cu celelalte părți s-a constatat, în privința unora dintre acestea, același viciu de procedură, în sensul că citațiile au fost restituite Curții Constituționale în aceeași zi în care înștiințarea a fost afișată pe ușa locuinței acestora. Ca urmare, a fost dispusă refacerea procedurii de citare prin telegramă, la data de 27 martie 2015, pentru părțile unde au fost constatate neregularități în îndeplinirea procedurii de citare.

4. Având cuvântul pe acest incident procedural, domnul avocat Petre Piperea consideră că nu există un viciu de procedură, atât timp cât a fost refăcută procedura de citare. Doamna avocat Oxana Chironda apreciază că nu există un viciu de procedură, având în vedere că procedura de citare a fost refăcută prin telegramă, precum și faptul că dânsa a primit atât citația, cât și telegrama.

5. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, având în vedere că de prima dată partea, chiar dacă nu a primit citația, a fost înștiințată prin afișare, iar procedura de citare a fost refăcută.

6. Curtea apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, scopul acesteia fiind acela ca partea să ia cunoștință de termen, iar în situația dată părțile au cunoștință de termen.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul domnului avocat Petre Piperea, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Arată, în esență, că dispozițiile legale criticate vin în contradicție cu dispozițiile constituționale ale art. 21 referitoare la un proces echitabil. Acestea recunosc terților posibilitatea de a formula recurs împotriva hotărârilor pronunțate în procedura necontencioasă fără limitare în timp, ceea ce înseamnă că se încalcă dreptul la un proces echitabil prin afectarea securității raporturilor juridice. Menționează că, prin Decizia nr. 579 din 14 aprilie 2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, dar cu un argument esențial pentru prezenta cauză, respectiv s-a reținut că pentru terțul care nu a fost citat și nici nu a participat la dezbateri în procedura grațioasă termenul de recurs este de 15 zile și urmează să curgă de la pronunțare. Însă, în practică această decizie a Curții Constituționale este ignorată. Susține că nu a întâlnit nicio hotărâre a instanțelor ordinare în care să fie reținut acest argument al Curții Constituționale, dimpotrivă, terților li se recunoaște dreptul de a formula recurs împotriva hotărârilor pronunțate în procedura grațioasă fără limitare în timp. În concluzie arată că nu solicită să se constate ca neconstituțională o anumită interpretare dată de instanțele judecătorești dispozițiilor legale criticate în prezenta cauză, ci să se constate ca fiind neconstituțională redactarea acestora care permite concluzia că terții pot ataca fără o limitare în timp hotărârile pronunțate în materia necontencioasă. Depune o copie a Deciziei Curții Constituționale nr. 579 din 14 aprilie 2009.

8. Doamna avocat Oxana Chironda solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Susține că trebuie analizată cu prioritate admisibilitatea acesteia având în vedere că dispozițiile legale criticate au mai fost analizate de Curtea Constituțională, spre exemplu, prin Decizia nr. 998 din 6 noiembrie 2007 și Decizia nr. 579 din 14 aprilie 2009. Arată că principala critică a autoarei excepției de neconstituționalitate se referă la faptul că o hotărâre pronunțată în procedura necontencioasă poate fi atacată sine die, fără limitare în timp, ceea ce este eronat, deoarece art. 336 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 nu arată că se poate ataca nelimitat în timp. Or, fiind vorba de o procedură necontencioasă, unde judecătorul are mai mult rolul unui agent administrativ, iar procedura în sine este sustrasă integral publicității, terții prejudiciați sau care au un interes în verificarea legalității hotărârilor pronunțate în procedura grațioasă au dreptul să le atace de la comunicare. Hotărârile pronunțate în procedura grațioasă nu au putere de lucru judecat, în această procedură nu se soluționează un litigiu, prin urmare nu se bucură de stabilitate în sensul unei hotărâri pronunțate în procedura contencioasă.

9. În replică, având cuvântul, domnul avocat Petre Piperea arată că nu contestă dreptul terților de a ataca hotărârile pronunțate în procedura grațioasă, ci termenul în care poate fi formulată o astfel de cale de atac.

10. Reprezentantul Ministerului Public menționează noua reglementare procesual civilă care la art. 534 prevede un termen de formulare a căii de atac, ceea ce reprezintă o limitare în timp. Arată că, asupra dispozițiilor legale criticate, Curtea s-a mai pronunțat, spre exemplu, prin Decizia nr. 579 din 14 aprilie 2009, și a constatat că acestea dau expresie dispozițiilor constituționale ale art. 21. Referitor la art. 336 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, apreciază că nu are relevanță în cauză, deoarece nu se referă la terții interesați, ci la persoanele care nu au fost prezente la pronunțare, dar despre existența cărora instanța avea cunoștință.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

11. Prin Încheierea din 21 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 143/94/2012, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Asociația de proprietari Azur 1+2 din Voluntari într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei încheieri pronunțate de Judecătoria Buftea prin care a fost admisă cererea de dobândire a personalității juridice a asociației de proprietari.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că posibilitatea deschisă oricăror persoane interesate, fără vreo limitare în timp, de a formula recurs împotriva încheierii pronunțate în condițiile art. 331-339 din Codul de procedură civilă din 1865 reprezintă o nesocotire a exigenței ca fiecare dintre părți să dispună de posibilități echivalente și adecvate pentru a-și susține poziția în legătură cu cauza supusă judecății. Astfel, se încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse "principiului securității juridice, care se regăsește în totalitatea articolelor Convenției, constituind unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept". Apreciază că o dispoziție din legislația națională care permite ca aceeași hotărâre să fie supusă unui șir nesfârșit de recursuri, în idea protejării intereselor terților interesați, încalcă principiul securității raporturilor juridice și dreptul la un proces echitabil. Caracterul irevocabil al unei hotărâri judecătorești nu poate avea efect relativ, respectiv numai față de cei care au formulat calea de atac a recursului, deci nici măcar pentru titularul acțiunii introductive, întrucât acest lucru ar echivala cu o diminuare a rolului justiției într-un stat de drept.

13. Tribunalul Ilfov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 21 coroborate cu art. 6 din Convenție arată că dispozițiile legale criticate nu nesocotesc principiul liberului acces la justiție, ci reprezintă o garanție a acestuia. Faptul că orice persoană interesată în exercitarea recursului împotriva încheierii pronunțate în materie necontencioasă poate să îl formuleze fără limitare în timp nu înseamnă o încălcare a principiului asigurării unui proces echitabil, întrucât partea care a uzat de procedura necontencioasă va fi citată la judecarea căii de atac, având, astfel, posibilitatea de a-și susține poziția asupra problemelor de drept și de fapt deduse judecății, nefiind defavorizată în raport cu partea recurentă. Dreptul la un proces echitabil trebuie să se raporteze la toate persoanele ale căror drepturi ori interese legitime ar putea fi vătămate. În ceea ce privește critica întemeiată pe nerespectarea principiului securității juridice, ca și componentă a dreptului la un proces echitabil, instanța apreciază că aceasta nu poate fi susținută având în vedere caracterul necontencios al cererii formulate în speță. Referitor la încălcarea principiului efectivității, instanța reține că, în cauză, nu se ridică problema dacă o prevedere procedurală internă face imposibilă sau dificilă aplicarea dreptului Uniunii, ci este vorba despre o problemă cu privire la soluționarea unei divergențe de opinii în interpretarea și aplicarea dreptului național.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise și documentele depuse la dosar, susținerile reprezentanților părților prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 336 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă din 1865, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 336 alin. 2 și 3: "Termenul de recurs va curge de la pronunțare, pentru cei care au fost de față, și de la comunicare, pentru cei care au lipsit.

Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii."

18. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, se invocă și art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Totodată menționează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul securității juridice, respectiv Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Pușcaș împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la principiul efectivității și al protecției juridice, respectiv Hotărârea din 17 iulie 2014, pronunțată în Cauza C-169/14, Juan Carlos Sánchez Morcillo și Maria del Carmen Abril Garcia împotriva Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate fac parte din cartea a III-a - Dispoziții generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă din 1865 prin care legiuitorul stabilește unele reguli de soluționare a cererilor în materie necontencioasă, cereri care nu urmăresc stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. Ansamblul reglementărilor procedurale care privesc procedura necontencioasă se completează cu cele de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii (art. 338 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865). Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispozițiilor speciale, care se vor întregi cu cele de drept comun (art. 338 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865). Procedura necontencioasă se deosebește de cea contencioasă prin materia supusă judecății, precum și prin rolul părților în cadrul acestei proceduri. Potrivit art. 331 din Codul de procedură civilă din 1865, procedura necontencioasă se aplică cererilor pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței, fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare. Dacă cererea, prin însuși cuprinsul ei sau prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin prezintă caracter contencios, instanța o va respinge (art. 335 din Codul de procedură civilă din 1865). Potrivit art. 336 din Codul de procedură civilă din 1865, încheierea prin care se încuviințează cererea este executorie. Ea este supusă recursului. Termenul de recurs va curge de la pronunțare, pentru cei care au fost de față, și de la comunicare, pentru cei care au lipsit. Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii. Executarea încheierii poate fi suspendată de instanța de recurs cu sau fără cauțiune. Recursul se judecă în cameră de consiliu. Încheierea pronunțată asupra cererii nu are putere de lucru judecat (art. 337 din Codul de procedură civilă din 1865).

20. În prezenta cauză, autoarea excepției de neconstituționalitate critică în principal faptul că orice persoană interesată poate să formuleze recurs împotriva încheierii pronunțate în procedura necontencioasă, fără vreo limitare în timp.

21. Curtea constată că asupra dispozițiilor legale criticate s-a mai pronunțat, spre exemplu prin Decizia nr. 998 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, Decizia nr. 723 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008, Decizia nr. 590 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 364 din 3 iunie 2010 sau Decizia nr. 579 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 22 iunie 2009. Cu acele prilejuri Curtea a reținut că dispozițiile art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 reprezintă norme de procedură privind soluționarea recursului în materia procedurii necontencioase, iar conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul stabilește prin lege competența instanțelor de judecată și procedura în fața acestora, evident și cu respectarea celorlalte prevederi sau principii constituționale. Dispozițiile legale criticate dau expresie art. 21 din Constituție, potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime, constituind o garanție a aplicării art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea cauzelor în mod echitabil și într-un termen rezonabil.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, cele reținute în deciziile menționate se aplică mutatis mutandis și în prezenta cauză.