Decizia CCR nr. 919 din 1.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. coloanei I cu titlul „luna şi anul naşterii“ din anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor coloanei I cu titlul "luna și anul nașterii“ din anexele nr. 5 și 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Zaharie Bloj în Dosarul nr. 3.030/102/2011 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.147D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus o cerere prin care solicită admiterea acesteia, precum și judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.030/102/2011, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor coloanei I cu titlul "luna și anul nașterii“ din anexele nr. 5 și 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Excepția a fost invocată de Zaharie Bloj, angajat în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, într-un dosar având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins cererea acestuia privind constatarea îndeplinirii condițiilor legale pentru pensionare pentru limită de vârstă, precum și obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor la emiterea deciziei de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât prin stabilirea unor vârste standard de pensionare diferite și a unor stagii complete de cotizare diferite pentru persoane născute la date diferite, dar care solicită înscrierea la pensie în același interval, se ajunge la crearea unei discriminări nejustificate pe criteriul de vârstă. Se mai arată că din titlurile coloanelor din anexele menționate nu rezultă vârsta standard de pensionare, ci vârsta asiguratului la ieșirea la pensie stabilită în funcție de data nașterii.

Autorul excepției de neconstituționalitate mai invocă Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4 din 4 aprilie 2011, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii cu privire la modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Aceasta consideră că reglementarea în discuție nu creează o discriminare pe criteriu de vârstă, întrucât nu stabilește vârste standard de pensionare diferite și stagii complete de cotizare diferite, pentru persoane născute la date diferite, dar care solicită înscrierea la pensie în același interval. Principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite. Principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, ci presupune un tratament egal în situații care nu sunt diferite. Instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privința drepturilor și obligațiilor unor categorii de cetățeni, care se află în situații diferite, nu este contrară principiului egalității.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că, în mod indubitabil, chiar și dintr-o analiză sistematică și literală a textului nu apare niciun element de natură a conduce la concluzia că textul legal criticat conține dispoziții care ar putea înfrânge principiul constituțional în cauză sau care creează o discriminare pe criteriul de vârstă, întrucât prin reglementarea în discuție nu se stabilesc vârste de pensionare diferite și stagii complete de cotizare diferite pentru persoane născute la date diferite, dar care solicită înscrierea la pensie în același interval și deci nu instituie vreo inegalitate în raport cu prevederile din Constituție invocate în cauză, reglementările din cuprinsul dispozițiilor legale criticate fiind aplicabile, fără nicio discriminare, pentru toate persoanele care se pensionează, aflate în situațiile prevăzute de aceste dispoziții legale și care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Acesta apreciază că pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2/3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat în fața instanței de judecată, îl constituie prevederile dispozițiilor coloanei I cu titlul "luna și anul nașterii“ din anexele nr. 5 și 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Având în vedere situația personală a autorului excepției, acesta fiind funcționar public cu statut special, precum și motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie, de fapt, dispozițiile coloanei I cu titlul "luna și anul nașterii“ din anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care se referă la vârsta de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare în specialitate, pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate invocă faptul că există o discriminare între două categorii de persoane care au realizat același stagiu de cotizare și care solicită deschiderea dreptului la pensie în același timp, singura diferență dintre ele fiind vârsta. Astfel, o categorie poate solicita deschiderea dreptului la pensie, iar alta nu.

Prin Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012, Curtea Constituțională a statuat că principiul contributivității stă la baza întregului sistem public de pensii, dreptul la pensie, precum și cuantumul pensiei fiind acordat, respectiv determinat ca urmare a contribuțiilor realizate la bugetul asigurărilor sociale de stat. Contribuțiile astfel realizate nu se circumscriu numai pensiilor pentru limită de vârstă, ci și tuturor celorlalte pensii. Așadar, cuantumul pensiei va reflecta atât stagiul de cotizare, cât și veniturile realizate în cursul acestuia, însă deschiderea drepturilor de pensie este condiționată și de vârsta asiguratului determinată în funcție de data nașterii sale.

În consecință, legiuitorul din 2010 a prevăzut expressis verbis o soluție legislativă de natură să stopeze valurile de pensionări ce ar fi grevat asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, buget care prezintă un deficit semnificativ și care continuă să crească. De altfel, soluția exista anterior Legii nr. 263/2010, în privința pensiei anticipate și a celei anticipate parțial, fiind introdusă prin art. I pct. 70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001.

Trebuie observat că legea instituie un dublu criteriu pentru ieșirea la pensie pentru limită de vârstă: vârsta și stagiul complet de cotizare. Având în vedere deficitul bugetului de asigurări sociale menționat, legiuitorul a instituit o grilă de creștere progresivă a vârstei de pensionare, iar data nașterii este un criteriu obiectiv pentru determinarea acesteia, întrucât raportat la ea se stabilește vârsta de pensionare. Acest tip de reglementare există în majoritatea sistemelor naționale, ea fiind justificată de asigurarea resurselor necesare finanțării sistemului public de pensii, în condițiile în care, pe de o parte, se înregistrează o scădere a numărului populației active și, pe de altă parte, o creștere a speranței de viață a persoanelor aflate la pensie.

În ceea ce privește invocarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 19 mai 2011, Curtea observă că ea a vizat o situație existentă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

În această decizie a fost analizată neconcordanța dintre două categorii de dispoziții normative pretins contradictorii: unele prevăzute de anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000 și altele prevăzute de anexa nr. 9 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 10 mai 2001, care își propuneau să le detalieze pe primele. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție a vizat rezolvarea acestei contradicții care ținea, în opinia acesteia, de ierarhia normelor juridice.

Pentru a tranșa definitiv problemele legate de luarea în calcul a datei nașterii pentru stabilirea vârstei de pensionare, legiuitorul a stabilit expressis verbis că prima o determină pe cea de-a doua, ambele fiind indisolubil legate între ele. În aceste condiții, aspectele rezultate din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4 din 4 aprilie 2011 nu mai subzistă sub actuala reglementare; de data aceasta, pentru a nu da naștere la interpretări divergente, legiuitorul a stabilit că ceea ce primează la stabilirea dreptului de pensie este situația personală a asiguratului, și nu a altor asigurați (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 1.238 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 16 noiembrie 2011).

De asemenea, Curtea reține că legiuitorul nu este obligat la adoptarea unei soluții legislative care să preia cele stabilite în decizia pronunțată în urma soluționării unui recurs în interesul legii, ci poate adopta o reglementare nouă și neechivocă (a se vedea, pentru o situație similară, Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011). Decizia pronunțată în urma promovării unui recurs în interesul legii reprezintă rezultatul unei activități de interpretare a legii (Decizia Curții Constituționale nr. 221 din 9 martie 2010,Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010), și nu de legiferare (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), și își găsește aplicabilitatea atât timp cât temeiul de drept, mai precis norma interpretată, este în vigoare.

În concluzie, Curtea reține că soluția din 2010 a legiuitorului vizează, pe de o parte, asigurarea unui echilibru între resursele financiare existente și cheltuielile ocazionate de plata pensiilor, în condițiile unui deficit al bugetului asigurărilor sociale în creștere, iar, pe de altă parte, tranșarea definitivă a unei probleme care a dat naștere unei interpretări cel puțin discutabile. Astfel, dublul criteriu folosit este de natură să satisfacă exigențele art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, dispozițiile legale respective aplicându-se persoanelor care se află în aceeași situație juridică.