Sentința civilă nr. 4.660 Şedinţa publică din 5.07.2011

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții Acasandrei Nicoleta, Avanu Steluța, Banu Georgeta, Baranga Victoria, Barbu Elsa, Barbu Valeria, Badescu Viorica, Balanescu Tamaita, Barladeanu Emilian, Benfenati Sanda, Bercaru Gabriela, Bica Doina, Bidirel Dumitra, Bilciu Marcela, Boita Angela, Brandusoiu Maria, Breza Cristina, Burducea Laurenția, Butulan Ioana, Cantacuz Radan Maria, Cernat Ioana, Chiriac Niculina, Ciobotaru Lucia-Roxana, Cișmigiu Maria, Ciubotariu Eugenia, Cojocaru Oprea Mihaela, Constantin Ioana, Costea Aurica, David Despina Draga, David Doina Alice, Dima Gabriela Ivana, Dima Floarea, Dragnea Tudorița, Dudu Mariana, Duman Marilena, Dumitrescu Elena, Dumitru Ștefania, Florea Floarea, Gheorghe Silvia, Gherman Stela, Ghita Maria, Ghidraseanu Irina, Ghițulescu Eugenia Elisa, Ghiurca Mihaela Virginia, Gutium Valentina, Helvei Eugenia, Iancu Eugenia Ioana, Iliescu Marieta Doina, Ioan Virginia, Ionescu Dniela, Ionescu Adriana Luminița, Ionescu Ana, Ioniță Elena, Iordache Sorica, Irimia Valerica, Ivanescu Cornelia, Lavric Elena, Lazar Zefira Marioara, Lazea Zorită, Lapadat Zoea, Marian Elena, Marica Petruța, Manceanu Maria, Morariu Elena, Neamțu Alexandrina, Nica Aurica, Nitu Maria, Olar Gabriela-Adriana, Onica Elena, Panaitescu Constanța, Paun Vera, Petcu Cornelia Georgeta. Petcu Elena, Putruțiu Florica, Popescu Ana, Mincu Tudora, Rades Lya, Radu Ileana, Rizoiu Elena Victoria, Rotaru Lucia, Russu Maria, Sarca-Dragomir Mihaela, Silvasi Ileana, Smereczinski Rodica Elisabeta, Stan Elena, Stanciu Elena, Stanciulescu Marioara, Stoean Vasile, Sapovalov Neluta, Telian Ioana, Titi Elena, Toni Florica, Trandafirescu Calangiu Jeni, Trogmaer Mariana, Tiganus Cecilia, Tirca Alecsandra, Ungurean Doina, Varabiev Ana, Vasilescu Maria, Voda Georgeta, Voica Maria, Voinea Georgeta Viorela, Vochita Elena Ștefania, Zamfir Maria, Beldeanu Victoria, Borda Maria, Burz Silvia, Ciobota Emilia, Corches Ana, Dreghici Maria, Furdui Emilia, Kozomos Daniela, Marian Carolina, Merca Dorica, Micu Olivia Maria, Mihaltan Elisabeta, Oarga Doina, Onet Aurelia, Oniga Elvira, Ororica Mihaela Rodica, Sarbu Viorica Elena, Stoia Cornelia Valeria, Truta Silvia, Vesi Valentina Florica, Voicu Maria Silvia, Batrina Adam, Bradin Silvia, Crișan Floarea, Hambarel Valerica, Martin Marinela, Roman Aurelia, Tonta Zoia Emilia, Nica Marieta, Boscaneanu Emilia Viorica, Brebenel Paulina, Budur Oprina, Butuseaca Lilica, Carila Viorica, Epuran Georgeta, Epuraș Tudora, Filimon Adriana Gabriela, Frunza Ștefana, Gheorghe Bach Viorica, Moldoveanu Elena Adelina, Nistor Stela, Olariu Floarea, Petcu Lucica, Porumboiu Constanța, Scorteanu Stana, Stanciu Maria, Velicescu Maria, Zamfir Despina, Cristache Ioana, Manea Maria, Cojocaru Luxa, Roescu Anica, Babeu Eugenia, Guia Elena, Miculici Ecaterina, Mihaescu Tudora, Minea Elena Anica, Mura Maria, Posipal Maria Ileana, Ristache Floarea, Sfetcu Floarea, Sclabonschi Floarea, Urechiatu Cristina, Banescu Viorica, Teodorescu Marieta, Arsene Constanța, Birnac Steliana, Chirea Nuți, Costache Florian, Dragu Catusa, Dumitru Marioara, Gidea Ion, Lascu Stanca, Marin Viorica Mihaela, Ștefan Elisabeta, Iepurică Mariana, Besoi Elena, Birău Ioana, Budianu Margareta, Candea Victoria, Curelea Mariana, Enea Eleonora, Olaru Maria, Nănescu Zenovia, Petrescu Argentina, Pavel Maria, Andrei Marin, Bogan Sofia, Chiratcu Alexandrina, Chiriță Violeta, Constantin Olimpia, Curta Liliana-Elena, Damian Maria, Marcu Ștefana, Munteanu Gherghina, Nica Stana, Nitu Constantin, Saracacianu Tascu, Tanase Garofița, Vasile Ștefana Varvara, Arhip Domnița, Calin Constantina, Cristea Maria, Mazilu Greta Mioara, Mihăilescu Adriana, Mihăilescu Mihai, Moșteanu Elena, Pușcașu Georgeta, Rădulescu Adina Marga, Vlad Olimpia, Apachiței Neculina, Apetroaiei Ana, Apetroaiei Maria, Badita Ștefana, Bogdan Mariana, Bontianu Elena, Cojocaru Maria, Cojocaru Lili, Jijie-Grigioriu Mariana, Hilohe Maria, Macovei Silvia, Mateescu Veronica, Moroiu Paulina, Neguț Maria, Raspopa Elena, Stan Anica, Ștefan Mariana, Alexe Aurelia Gabriela, Catoi Eugenia, Gorgan Ștefania, Niță Elena, Vintilescu Angela, Voinea Radu Dănuț, Brumar Maria, Anton Emilia, Bacanu Daniela, Ciobanu Georgeta, Ciotariu Emilia, Cracea Florentina, Lazar Anghelina, Melinte Mariea, Mincu Adriean-Dorian, Mirea Gherghina, Mușat Maria, Stoica Gheorghe, Tanase Floarea, Toader Emilia, Albu Vironica, Bohos Mariana, Georgescu Constntin-Prier, Georgescu Elena, Kalasch Margareta Eugenia, Lucica Maria, Martin Claudia Grigoreta, Matei Carmen, Mester Francisc, Mircu Ana, Perianu Maria, Rites Ana, Secara Viorica, Suvalca Elena, Sarba Maria Rodica, Visan Maria, Barbu Doina, Calcan Gheorghe, Drăghiceanu Vasilica, Mihalache Maria, toți reprezentați de mandatar Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanțelor Judecătorești și Parchetelor (ANPSASIJP) în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (MMFPS) și Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale (CNPAS) și a cererilor de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții Nebunu Lizica, Ricinschi Maria, Adumitrăchiaoie Florica, Cîmpeanu Elena și Popovici Constantin.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.06.2011 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.06.2011, 28.06.2011 si la data de azi, 05.07.2011.

CURTEA,

asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 11.879/2/2010 reclamanții Acasandrei Nicoleta ș.a., prin mandatar Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanțelor Judecătorești și Parchetelor (ANPSASIJP) au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, solicitând ca prin hotărârea ce sa va pronunța să se dispună:

1. - anularea Hotărârii Guvernului nr. 737 din 29.07.2010 privind Metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prev. la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010, respectiv a Metodologiei de recalculare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, stabilite prin Legea nr. 567 din 2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;

2. - suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cereri, în baza art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 544/2004, cu modificările și completările ulterioare;

3. - recunoașterea, în temeiul art. 18 raportat la art. 8 și 1 din aceeași lege, a dreptului lor la pensiile de serviciu stabilite prin Legea nr. 567 din 2004 și, sub sancțiunea obligării la plata unor despăgubiri de întârziere în cuantum de 5.000 euro/lună pentru fiecare dintre ei, obligarea pârâtului la repararea pagubei cauzate, în sensul:

a) anulării tuturor deciziilor de "recalculare" a pensiilor în baza art. 1 lit. g din Legea nr. 119 din 2010 raportat la prevederile art. 2, 4 ...... (11, 5, 7 și 12 din H.G. nr. 737 din 2010 repunerea în plată a ultimelor decizii prin care le-au fost stabilite ultimele cuantumuri ale pensiilor de serviciu;

b) obligarea pârâtului la plata diferențelor dintre cuantumurile pensiilor de serviciu ce ni se cuvin și, respectiv, cuantumurile pensiilor "recalculate" în baza deciziilor sus-arătate, aferente perioadei septembrie 2010 și până la data repunerii în plată a ultimelor decizii prin care le-au fost stabilite ultimele cuantumuri ale pensiilor de serviciu;

c) obligarea pârâtului să procedeze la punerea în executare a hotărârii judecătorești în termen de cel mult 10 zile de la pronunțarea acesteia în sensul îndeplinirii tuturor obligațiilor sus-arătate, în caz contrar urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. 2 și 3 din Legea nr. 544/2004, inclusiv obligarea acestuia la plata unor despăgubiri de întârziere către reclamanți în cuantum de 5.000 euro/lună pentru fiecare dintre ei;

4) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanții au arătat că sunt persoane vătămate și că au formulat plângere prealabilă, în condițiile art. 7 din Legea nr. 544/2004, plângere care a fost înregistrată la Guvernul României sub nr. 17/9331 din 8 august 2010. Pârâtul Guvernul României, prin Adresa nr. 15A/6862/CA din data de 08.09.2010, a răspuns negativ solicitărilor lor.

Au invocat în susținerea acțiunii și Sentința civilă nr. 3.811 din 8.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7.142/2/2010 și prin care s-a dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, în ce privește stabilirea metodologiei de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, respectiv a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și numeroase alte hotărâri judecătorești pronunțate de diverse instanțe din țară, pe care le-au depus la dosarul cauzei.

În motivarea cererii de anulare a H.G. nr. 737/2010 au arătat că aceasta, față de disp. art. 18 raportat la art. 8 și, respectiv, art. 1 din Legea nr. 554/2004, este neconstituțională, nelegală, contrară principiilor și drepturilor fundamentale consacrate de Constituție, de normele dreptului comunitar și de cele ale dreptului internațional, ratificate de România, aplicabile în materie.

Reclamanții au arătat că, deși pe calea contenciosului administrativ nu poate fi verificată constituționalitatea unor legi, în speță a Legii nr. 119 din 2010, instanța de contencios administrativ are competența verificării respectării de către actele administrative individuale, în speță, de H.G. nr. 737 din 2010, în primul rând, a supremației Constituției și a legilor, respectiv a principiilor și drepturilor fundamentale consacrate de Constituție - principiul legalității consacrat de art. 1 alin. 5 din Constituție.

Invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 574 din 2006, prin care instanța a stabilit că prevederile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554 din 2004 nu contravin dispozițiilor art. 52 alin. 1 și 2 din Constituție, care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, în condițiile și limitele stabilite prin lege organică. În motivarea deciziei, Curtea a reținut că art. 1 alin. 5 din Constituție consacră principiul legalității, constând în obligația generală de respectare a Constituției, a supremației sale și a legilor. Aceasta presupune că actele administrative ale autorităților publice să fie emise cu respectarea strictă a dispozițiilor legale în vigoare, inclusiv a celor constituționale, iar actele care au fost emise cu nerespectarea anumitor prevederi legale să fie revocate ori anulate.

Prin urmare, este evident că acest principiu al legalității are la temelie noțiunea de lege în accepțiunea lato sensu, adică atât legile propriu-zise, cât și dispozițiile constituționale și, în consecință, este absolut firesc ca pe primul loc în cadrul legislativ național referitor la pensiile de serviciu să se afle Constituția României.

În acest context, reclamanții arată că apreciază că sunt pe deplin valabile cazurile de nelegalitate a H.G. nr. 737 din 2010 constând în încălcarea principiilor statului de drept lato sensu, a Constituției și legilor țării, și anume necesitatea respectării de către orice act administrativ, inclusiv de H.G. nr. 737 din 2010, care face obiectul cererii de suspendare, a următoarelor 10 principii (dezvoltate pe larg în cererea inițială):

a) principiul potrivit căruia România este stat de drept, stricto sensu, prevăzut de art. 1 alin. 3 din Constituție;

b) principiul conform căruia România este stat social consacrat de același text constituțional;

c) principiul consacrării și respectării valorilor supreme ale statului de drept, statuat de același alineat din Constituție;

d) principiul separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. 4 din Constituție;

e) principiul respectării Constituției și a supremației sale, precum și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. 5 din Legea fundamentală, prezentat succint mai sus și în prezentele concluzii scrise;

f) principiul egalității între cetățeni în forma consacrată de art. 4 alin. 2 din Constituție;

g) și h) principiul îndeplinirii întocmai și cu bună-credință a obligațiilor din tratatele la care România este parte și principiul potrivit căruia fac parte din dreptul intern tratatele ratificate de Parlament statuat de art. 1 alin. 1 și 2 din Constituție;

i) principiul universalității drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, stipulat de art. 15 alin. 1 din Constituție;

j) principiul neretroactivității legii, statuat de art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală;

k) principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție;

l) principiul priorității convențiilor internaționale în raport cu legislația internă privind drepturile și libertățile fundamentale, statuat de art. 20 alin. 2 din Constituție;

m-n-o-p) principiul liberului acces la justiție și principiul dreptului la un proces echitabil, prevăzute de art. 21, precum și principiul independenței judecătorilor, consacrat de art. 124 alin. 3 din Constituție, și, respectiv, dispozițiile art. 132 din Legea fundamentală referitoare la statutul procurorilor;

r) principiul dreptului la ocrotirea sănătății, stipulat de art. 34 alin. 1 din Legea fundamentală;

s) principiul privind munca și protecția socială a muncii, reglementat de art. 41 din Constituție;

ș) principiul dreptului la proprietatea privată, statuat de art. 44 din Constituție;

t-ț) principiul dreptului la un nivel de trai decent prevăzut de art. 47 alin. 1 din Legea fundamentală și principiul dreptului la pensie statuat de art. 47 alin. 2 teza 1 din Constituție;

u) principiul privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, statuat de art. 52 din Constituție;

v) principiul priorității dreptului comunitar, statuat de art. 148 alin. 2 și 3 din Constituție.

În legătură cu precizările făcute de CCR în deciziile 871- 874 din 28.06.2010 și, în special, în Decizia nr. 872 din 2010, Curtea observă că măsura criticată are un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului.

Reclamanții arată că prevederile art. 1-5 și art. 12 din lege încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră principiul neretroactivității legii și conform căruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale noi favorabile".

Pensiile speciale au fost stabilite, așadar, în baza legilor adoptate în domeniul pensiilor, pe anumite categorii socio-profesionale, și sunt derogatorii de la dreptul comun. Aceste legi se aplică situațiilor juridice constituite, modificate și stinse în temeiul reglementărilor lor, în baza cărora s-au creat efecte juridice definitive, revenind statului obligația de a executa în timp (obligații succesive) plata pensiilor. Așadar, obligativitatea recalculării tuturor pensiilor speciale acordate sub incidența prevederilor legale anterioare prin intrarea în vigoare a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor este neconstituțională.

Pensiile speciale care se află în plată constituie drepturi câștigate ce nu pot fi recalculate în baza unei legi noi, neputând fi nici modificate, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.

Pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor, judecătorilor, respectiv magistraților-asistenți ai Curții Constituționale, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari, pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil, navigant, profesionist din aviația civilă, pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi aflate în plată sunt stabilite sub imperiul legislației anterioare.

Așadar, prin această lege are loc o modificare a regimului juridic al pensiilor speciale stabilite în baza legilor anterioare, ajungându-se să se încalce chiar substanța dreptului la pensie.

În acest sens, prin Decizia nr. 375/2005 a Curții Constituționale s-a stabilit că "noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv în privința cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare a acestora". În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 57/2006 care prevede că "condițiile de exercitare a dreptului la pensie și la alte forme de asistență socială se stabilesc prin lege și, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislația în materie și de a stabili data de la care operează recalcularea. Însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție".

De asemenea, prin Decizia nr. 120/2007, Curtea a reținut că "operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanței și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior".

Reclamanții consideră că, având în vedere faptul că actualele pensii speciale au fost legal stabilite și calculate în baza unor legi în vigoare la data respectivă, precum și la acest moment, recalcularea lor duce la încălcarea principiului neretroactivității legii - regulă imperativă - prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României".

Cu privire la principiul priorității dreptului comunitar, reclamanții consideră că acesta are o importanță cu totul deosebită inclusiv în soluționarea speței deduse judecății și arată că dreptul comunitar consacră monismul (aplicarea imediată) și impune respectarea sa de către statele membre, fiind singurul principiu compatibil cu ideea unui sistem de integrare, și garantează statutul juridic al cetățeanului. Principiul a fost consacrat de CJCE prin Hotărârea Van Gend și Loos, pronunțată încă din anul 1963, și a fost confirmat oficial în Hotărârea Costa (CJCE.C.6/64-Costa v. Enelh) prin care se rezolva conflictul dintre dreptul comunitar european - Tratatul CEE - și o lege internă posterioară.

Reclamanții susțin, în speță, că dreptul la pensiile de serviciu, făcând parte din Pilonul I - Comunitatea Economică Europeană - prin Legea nr. 119 din 2010 și H.G. nr. 737 din 2010, au fost grav încălcate prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană în ceea ce privește principiul priorității dreptului comunitar față de orice act normativ național și, pe cale de consecință, garantarea stabilității statutului juridic al cetățeanului român în calitatea sa de cetățean european - în ceea ce privește pensiile de serviciu, ceea ce înseamnă o negare corespunzătoare a eficienței obligațiilor asumate necondiționat și irevocabil de România prin Tratat, punându-se astfel în pericol înseși bazele Comunității și, respectiv, a apartenenței noastre la aceasta. În plus, importanța principiului în contenciosul administrativ este subliniată de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ, modificată și completată.

De asemenea, reclamanții arată că, în cauză, prin adoptarea a două hotărâri de Guvern (H.G. nr. 735/2010 și, respectiv, H.G. nr. 737/2010) au fost încălcate prevederile extrem de clare ale art. 3 alin. 3 din Legea nr. 119/2010 și, respectiv, ale art. 4 alin. 1 lit. a și b din aceeași lege, care fac referire la o singură hotărâre de Guvern. Totodată, critică faptul că sunt emise norme metodologice diferite în raport cu categoriile de persoane ce beneficiază de pensii ocupaționale, lipsa unor norme și a unor proceduri unitare care ar duce la crearea unor situații dezavantajoase pentru categoriile de persoane ce beneficiază de pensii ocupaționale și imposibilitatea obiectivă de stabilire în termen de 30 de zile a stagiului corect de cotizare în sistemul public de pensii și de a beneficia de majorarea punctajelor lunare realizate.

Reclamanții arată că nu au dreptul și posibilitatea să-și procure actele necesare și să facă dovada tuturor veniturilor care ar trebui să fie luate în calcul la stabilirea pensiilor.

Mai mult, calculul corect al viitoarelor pensii nu se poate realiza și datorită faptului că în cărțile de muncă nu sunt menționate adaosurile la veniturile lunare (conform art. 78 din Legea nr. 19/2000), respectiv ore suplimentare, sporuri de ședință, prime trimestriale, al 13-lea salariu, prima de vacanță, venituri pentru care s-au reținut contribuțiile la asigurările sociale, precum și celelalte taxe (impozite, ajutor de șomaj, asigurări de sănătate). Astfel că toate pensiile pentru categoriile de pensionari enumerate în art. 1 lit. o)-h) din Legea nr. 119/2010 vor fi calculate greșit.

Diminuarea pensiilor poate determina efecte contrare celor vizate, în sensul tulburării bunei funcționări a instituțiilor și autorităților publice.

Dispozițiile H.G. nr. 737 din 2010 criticate impun o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie, așa-zisa recalculare a pensiilor de serviciu operând fără vreo limitare temporară.

Reclamanții consideră că prevederile art. 3 alin. 11 din H.G. nr. 737/2010 sunt în contradicție cu textul Legii nr. 119/2010 care prevede că pensiile de serviciu se recalculează, fără să facă nicio distincție în acest sens și că prin art. 9 alin. 12 din H.G. nr. 737 din 2010 se instituie posibilitatea emiterii a două decizii care sunt total diferite, atât din punctul de vedere al bazei de calcul, cât și al modului de calcul și implicit cu valori diferite.

Alte motive de nelegalitate invocate sunt faptul că prin art. 11 din H.G. nr. 737 din 2010 sunt anulate hotărârile definitive și irevocabile ale instanțelor judecătorești pronunțate în acest domeniu, producându-se o imixtiune a executivului și a legislativului în cadrul puterii judecătorești care este neconstituțională, nelegală și abuzivă în același timp și neîndeplinirea de către pârâtul M.M.F.P.S. a obligației ce-i revenea în baza H.G. nr. 737/2010 de a emite instrucțiuni de aplicare a acesteia, astfel cum au procedat M.A.I. și M.Ap.N.

H.G. nr. 737 din 2010 consacră explicit o pierdere cu caracter permanent a pensiei de serviciu și creează o discriminare, în funcție de profesie, realizată de instituțiile statului, încălcând Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Reclamanții solicită să se dispună menținerea suspendării executării H.G. nr. 737/2010 în ce privește stabilirea metodologiei de recalculare a pensiilor de serviciu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cereri și să se dispună recunoașterea dreptului lor la pensiile de serviciu stabilite prin Legea nr. 223/2007 și repararea pagubei cauzate.

În drept, au invocat dispozițiile art. 52 din Constituție, corelat cu art. 8 și 1, raportate la art. 7,art. 18, și, mai ales, la art. 21 și la alte prevederi din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată și completată, precum și la dispozițiile aplicabile în materie din Codul de procedură civilă: principiile și drepturile fundamentale consacrate de Constituție și de tratatele, pactele și normele internaționale ratificate de România, care, potrivit art. 11 alin. 2 din legea fundamentală, "fac parte din dreptul intern", art. 148 alin. 2 din Constituție, corob. cu art. 11 alin. 2 și respectiv cu art. 20 alin. 2 din legea fundamentală, și cu art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și completată.

În cauză, s-au formulat cereri de intervenție în interes propriu de către Nebunu Lizica, Ricinschi Maria, Cimpeanu Elena, Adumitrăchioaie Florica și de către Popovici Constantin.

Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare la data de 26.04.2011, prin care a invocat excepția calității procesuale active, excepția nemotivării în fapt și în drept a acțiunii în ce-l privește, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția inadmisibilității în ce privește anularea H.G. nr. 737/2010 și excepția netimbrării.

Pârâta Casa Națională de Pensii Publice (Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale) a depus întâmpinare la 13.05.2011, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în ce privește capătul de cerere privind anularea deciziilor de pensie ale reclamanților, excepția calității procesuale active, excepția lipsei calității de reprezentant, excepția calității procesuale pasive, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția netimbrării și excepția inadmisibilității acțiunii în ce privește anularea H.G. nr. 737/2010.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, la data de 17.05.2011, invocând excepția netimbrării, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes.

La termenul din 14.06.2011, petentul Popovici Constantin a solicitat a se lua act de faptul că își susține cererea de intervenție doar în interesul reclamanților, nemaisusținând-o în interes propriu.

Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele:

Pe excepții,

Reclamanții au fost citați pentru termenul din 17.05.2011 cu obligația solidară de a achita taxa de timbru de 4+8 lei și timbrul judiciar de 0,6 lei.

Având în vedere că obligația a fost îndeplinită, astfel cum rezultă din chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, precum și a timbrului judiciar, Curtea constată că excepția netimbrării acțiunii nu este întemeiată.

Curtea constată că excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată.

Reclamanții sunt reprezentați de mandatar Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanțelor Judecătorești și Parchetelor.

Conform art. 5 din Statutul asociației, între obiectivele acesteia se numără acela de a apăra drepturile membrilor săi, precum și de a-i reprezenta în fața instanțelor judecătorești în vederea garantării și apărării drepturilor legal câștigate.

Motivele invocate de pârâtul Guvernul României în susținerea acestei excepții privesc considerente de fond (lipsa vătămării), urmând a fi analizate în consecință.

Excepția nulității acțiunii invocată de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei nu este întemeiată. Susținerile pârâtului în sensul lipsei motivelor de fapt și de drept sunt în mod vădit nefondate.

Calitatea sa procesuală pasivă este justificată pentru considerentele de opozabilitate. Interesul M.M.P.S. în formularea apărărilor pe cererea de anulare a actului este susținut chiar de această autoritate, în cauzele în care nu a figurat ca pârât M.M.P.S. formulând cereri de intervenție în interesul Guvernului, în calitatea sa de inițiator al hotărârii Guvernului atacate.

Excepția lipsei procedurii prealabile nu este întemeiată. Cererea de revocare a actului administrativ nu poate fi adresată inițiatorului acestuia, ci autorității care l-a adoptat.

Curtea constată că, din modul de formulare și prezentare a motivelor acțiunii, rezultă că reclamanții au contestat actul administrativ cu caracter normativ numai în ceea ce privește măsurile stabilite asupra pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, nu și cu privire la metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu ale personalului aeronautic, civil navigant profesionist din aviație.

Mențiunile din acțiune - fila 22 pct. 1 - constituie o eroare materială, de vreme de sunt invocate dispozițiile art. 1 lit. с din Legea nr. 119/2010 și Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Reclamanții au susținut în mod evident un interes practic în promovarea acțiunii, de vreme ce au solicitat și anularea actelor administrative individuale emise în baza H.G. nr. 737/2010.

Pe fond,

Actul administrativ atacat - Hotărârea Guvernului nr. 737 din 21 iulie 2010 - privește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Conform art. 1 din Legea nr. 119/2010, "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:

a) pensiile militare de stat;

b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;

d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular;

e) pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari;

f) pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor;

g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă;

h) pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi".

Conform art. 3 din lege, "Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. (2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. (3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului".

Iar potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 119/2000, "Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabilește în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, și se plătește de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz".

Art. 2 din HG nr. 737/2010 stabilește că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare, pensiile de serviciu stabilite în baza legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000 și respectând metodologia din prezenta hotărâre.

Art. 3 alin. 1 din hotărâre dispune că în cazul persoanelor cărora la data stabilirii pensiei de serviciu li s-a determinat și punctajul mediu anual în sistemul public, potrivit Legii nr. 19/2000, în cadrul procesului de recalculare și se atribuie acel punctaj mediu anual și cuantumul pensiei din sistemul public corespunzător acestuia.

Curtea constată că prin metodologia de calcul se reglementează o situație juridică ce nu a fost avută în vedere de legiuitor conform Legii nr. 119/2010, aceea a luării în calcul a vechilor decizii, în cazul în care la emiterea acestora a fost determinat și punctajul mediu anual în sistemul public, în condițiile în care potrivit art. 3 din lege, pensiile se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii.

Punctajul mediu anual în sistemul public calculat potrivit Legii nr. 19/2000 la momentul emiterii deciziei de pensionare pentru anumite categorii de persoane nu a avut nicio relevanță sub aspectul stabilirii pensiei de serviciu, astfel încât persoanele respective nu aveau niciun interes să atace decizia de pensionare prin care s-a determinat un astfel de punctaj.

Art. 4 din H.G. nr. 737/2010 dispune că "în situația persoanelor cărora, la data stabilirii pensiei de serviciu, nu li s-a calculat punctajul mediu anual în sistemul public întrucât nu erau îndeplinite condițiile de vârstă și/sau de stagiu de cotizare prevăzute de Legea nr. 19/2000, recalcularea se efectuează considerându-se a fi îndeplinite aceste condiții. (2) În cazul pensiilor de serviciu prevăzute la alin. (1) se determină punctajul mediu anual, în sistemul public, corespunzător categoriei de pensie stabilite în baza legii cu caracter special. (3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) pensiile de serviciu anticipate care devin pensii pentru limită de vârstă, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 119/2010, și pentru care se determină punctajul mediu anual corespunzător pensiei pentru limită de vârstă".

Conform art. 5, "Recalcularea pensiilor de serviciu, prin determinarea punctajului mediu anual în sistemul public, se face pe baza documentelor existente în dosarele de pensii. (2) La determinarea punctajului mediu anual se utilizează:

a) stagiul complet de cotizare, în funcție de data nașterii, prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, așa cum este detaliată în anexa nr. 9 - Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare în funcție de data nașterii - la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare;

b) stagiile de cotizare prevăzute la art. 43 sau, după caz, la art. 47 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare;

c) stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în situațiile prevăzute la art. 44 din această lege.

(3) În cazul în care la stabilirea pensiei de serviciu s-au avut în vedere perioade realizate în alte sisteme de asigurări sociale, neintegrate în sistemul public, punctajul mediu anual se determină ținând cont de prevederile art. 194 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. (4) La determinarea punctajului mediu anual se valorifică numai perioadele realizate până la data stabilirii sau, după caz, a recalculării pensiei de serviciu în baza legii speciale".

Curtea constată că potrivit metodologiei, recalcularea pensiei se realizează pe baza unor acte depuse în dovedirea unor situații de fapt anterioare și a îndeplinirii altor condiții legale, cele în vigoare la momentul constituirii dosarului.

Aplicarea acestor dispoziții (art. 5 alin. 1, 2 și 4), în aprecierea instanței, poate crea prejudicii pensionarilor prin neluarea în calcul a unor împrejurări relevante sub aspectul stabilirii drepturilor de la momentul recalculării, intervenite ulterior.

Mai mult, alineatul 4 introduce chiar interdicția de a se valorifica și perioade realizate după data stabilirii sau recalculării pensiei de serviciu în baza legii speciale.

Astfel, diminuarea pensiilor se poate realiza nu numai la nivelul pensiilor din sistemul public, ci chiar și sub nivelul pensiei care li s-ar cuveni respectivelor persoane la momentul recalculării în acest sistem.

Conform art. 6, "(1) La recalcularea pensiilor de invaliditate, stabilite doar în baza unor legi speciale, și pentru care nu s-a determinat punctajul mediu anual în sistemul public, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, stagiul potențial se determină cu respectarea prevederilor art. 59 sau art. 60 din aceeași lege. (2) În cazul persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât jumătate din stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, prevăzut în tabelul nr. 3 din cuprinsul art. 57 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, stagiul potențial se determină ca diferență între stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare necesar. (3) Stagiul potențial rezultat prin aplicarea prevederilor alin. (2) nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care asiguratul l-ar fi putut realiza de la data ivirii invalidității până la împlinirea vârstei standard de pensionare în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, așa cum este detaliată în anexa nr. 9 la Normele aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare. (4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), data ivirii invalidității este cea prevăzută în decizia medicală inițială de încadrare în grad de invaliditate. (5) Perioada în care o persoană a beneficiat de pensie de invaliditate, numai în baza legii cu caracter special, și căreia nu i s-a determinat punctajul mediu anual în sistemul public, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în înțelesul prevederilor art. 38 alin. (1) lit. a) din aceeași lege".

Art. 7 cuprinde dispoziții cu privire la pensiile de urmaș prevăzute la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, care "se recalculează, după caz, din:

a) pensia pentru limită de vârstă, recalculată în baza prevederilor prezentei hotărâri;

b) pensia de invaliditate gradul I, recalculată în baza prevederilor prezentei hotărâri, în cazul în care, la data decesului, susținătorul era beneficiarul unei pensii de invaliditate de orice grad;

c) pensia de invaliditate gradul I, stabilită conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, considerându-se îndeplinite condițiile de acordare a acestei categorii de pensie, în cazul pensiilor de urmaș stabilite conform prevederilor art. 68 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 8, "Drepturile de pensie de serviciu recalculate potrivit prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale prezentei hotărâri se acordă pe baza deciziei de recalculare emise de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află beneficiarii pensiilor de serviciu".

Conform art. 9, "(1) Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 119/2010, prevederile prezentei hotărâri se aplică și în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensii de serviciu se stabilesc începând cu data intrării în vigoare a legii. (2) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (1), casele teritoriale de pensii emit atât decizia de pensie de serviciu stabilită în baza legii speciale, cât și decizia de recalculare a acesteia. (3) Decizia prin care se stabilește pensia de serviciu nu produce efecte sub aspectul acordării cuantumului pensiei rezultat din aplicarea prevederilor legii speciale. (4) Cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării este cel care se acordă și se plătește beneficiarului, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 11 "Pensiile de serviciu care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de Legea nr. 119/2010 și de prezenta hotărâre".

Curtea apreciază că aceste dispoziții pot fi interpretate ca o aplicare a principiului aplicării imediate a legii noi (hotărârile judecătorești anterioare intrării în vigoare a legii noi fiind date în aplicarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul pronunțării).

Încă instanța constată că normele respective nu asigură respectarea standardelor de calitate ale unui act normativ - precizie și previzibilitate.

Astfel, interpretarea acestui text în sensul că recalcularea pensiilor se realizează conform metodologiei pe baza actelor aflate la dosarul de pensie, fără a ține cont de hotărârile judecătorești definitive și irevocabile care au decis asupra unor probleme precum stagiul de cotizare, grupe de muncă etc., contravine principiului constituțional al separației puterilor în stat.

Conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, "actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept", iar art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 prevede că "actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă".

Neconformitatea dispozițiilor sus-menționate din actul administrativ cu caracter normativ contestat cu dispozițiile legii și cele constituționale atrage constatarea nelegalității hotărârii Guvernului în ce privește metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Curtea apreciază, față de conținutul dispozițiilor constatate ca fiind nelegale, că metodologia adoptată prin hotărârea susmenționată constituie un tot unitar, urmând a se dispune anularea totală a actului administrativ (în ce privește categoria profesională a reclamanților).

Curtea nu reține susținerea reclamanților cu privire la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 prin adoptarea a două hotărâri ale Guvernului.

Legea nu se referă la un act unic prin care metodologia să fie adoptată, ci la tipul actului - hotărâre a Guvernului: art. 3 alin. 3 - "În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului".

Curtea nu reține încălcarea dreptului comunitar prin adoptarea H.G. nr. 737/2010.

Argumentele reclamanților sunt generale, nefiind relevate dispoziții concrete din actele de drept comunitar pretins a fi încălcate (Directiva 96/97/CE privind modificarea Directivei 86/378/CEE privind implementarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în sistemele de securitate socială ocupaționale).

În aprecierea instanței, din faptul că sistemele de securitate socială, printre care și cel ocupațional, sunt recunoscute de edificiul juridic comunitar nu se poate trage automat concluzia că s-a încălcat o normă imperativă de drept comunitar ce instituia în sarcina statului român o obligație determinată.

În ce privește încălcarea celorlalte dispoziții constituționale invocate prin acțiune, Curtea constată că reclamanții nu relevă încălcarea dispozițiilor Constituției prin procedura de recalculare, ci chiar prin faptul anulării pensiilor de serviciu, măsură dispusă prin lege.

Constituționalitatea legii nu poate face obiectul analizei instanței judecătorești, competența aparținând instanței de contencios constituțional.

În ce privește analiza și aplicarea în speță a blocului de convenționalitate (Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO), Curtea reține următoarele:

Împrejurarea că principiile CEDO invocate prin acțiune se raportează la dispozițiile legii în executarea căreia a fost adoptată hotărârea de Guvern atacată în cauză, și nu la prevederile H.G. nr. 737, nu poate sta la baza înlăturării acestor apărări.

Neconformitatea cu reglementările internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului a actului normativ ce stă la baza celui administrativ constituie un viciu grav de ilegalitate a celui din urmă.

Odată ce se constată că o lege internă contravine CEDO și în consecință aceasta nu se aplică, actul administrativ adoptat pentru executarea legii interne rămâne fără fundament juridic.

Astfel, potrivit art. 11 alin. 2 din Constituție, "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".

După ratificarea sa prin Legea nr. 30/1994, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a devenit parte integrantă a sistemului de drept românesc, având aplicabilitate directă.

Conform art. 20 alin. 2 din Constituție, "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".

Sancțiunea aplicabilă în cazul contrarietății între o normă internă privitoare la un drept protejat prin Convenție și dispozițiile acesteia este a inaplicabilității normei interne contrare Convenției pentru raportul juridic concret.

Curtea reține că dispozițiile Legii nr. 119/2010 au făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori. În cadrul acestui control, Curtea Constituțională a analizat și obiecțiile de neconstituționalitate raportat la art. 20 din Constituție cu referire la următoarele acte internaționale: Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume art. 1 referitor la proprietate; Declarația Universală a Drepturilor Omului, și anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială și asistența socială și art. 52 alin. (1) privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor.

Prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Instanța reține că Decizia Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea Legii nr. 119/2010 raportat la art. 20 din C.R. nu are caracter obligatoriu în ceea ce privește interpretarea și aplicarea în speță a CEDO, instanța judecătorească având competența de a aplica direct dispozițiile CEDO, astfel cum sunt interpretate prin jurisprudența Curții Europene.

Instanța reține că pensia de serviciu - privită în cele două componente ale sale - cea contributivă și cea compensatorie - constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO.

Conform acestui articol, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor".

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât în Cauza Stec și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii, pronunțată de Marea Cameră în 2005, că prestațiile sociale constituie obiect de protecție al art. 1 din Protocolul nr. 1, indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora.

Faptul că hotărârea sus-menționată a fost pronunțată de CEDO după intrarea în vigoare a actului normativ intern ce a instituit dreptul la pensia de serviciu nu are relevanță, deoarece aceasta nu are caracter constitutiv de drepturi.

Statul a recunoscut dreptul la pensia de serviciu. Actul normativ prin care dreptul a fost consacrat legislativ nu cuprinde vreo dispoziție din care se poate trage concluzia că acordarea lui este determinată de împrejurări speciale și temporare, că reprezintă un beneficiu bănesc cu caracter stimulativ care depinde de fondurile disponibile ale statului sau de alte elemente variabile.

Nu rezultă din modul de reglementare că este un drept acordat în aplicarea principiului solidarității sociale, bazat pe regula "există resurse financiare, putem ajuta", deși beneficiarul nu a contribuit la un fond, ci a fost reglementat prin Statutul profesiei, fiind reclamat de o necesitate obiectivă, apreciată ca atare de legiuitor: aceea de a asigura după pensionare un nivel de trai decent unei persoane care a desfășurat o activitate marcată de interdicții, incompatibilități, restrângerea drepturilor recunoscute de lege tuturor cetățenilor.

De la momentul stabilirii acestui drept în raportul juridic concret, prin decizia de pensionare, acest "bun" implică în mod necesar și așteptarea legitimă a executării în viitor periodic, lunar, a obligației corelative dreptului recunoscut.

Având această așteptare legitimă, bazată pe dispozițiile legii în vigoare, titularii dreptului la pensie de serviciu au prefigurat un viitor, constituind în acord cu aceste planuri relații socio-economice guvernate de norme juridice, și-au asumat obligații, contând pe caracterul previzibil al normelor legale.

"Speranța legitimă și rezonabilă" ca "valoare patrimonială" și deci ca "bun" a fundamentat soluția fostei Comisii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Storksen c/Norvege din 1994, unde a reținut că licența pentru exercițiul unei activități economice poate conferi titularului ei un drept protejat prin art. 1 dacă a dat naștere pentru titularul ei la o speranță legitimă și rezonabilă cu privire la caracterul ei de durată și la posibilitatea obținerii de avantaje ce rezultă din exercițiul activității care-i face obiectul în mod continuu. A mai reținut Comisia că o licență de exploatare poate fi retrasă atunci când nu mai sunt îndeplinite condițiile în care licența a fost acordată.

Cuantumul efectiv al pensiei este supus fluctuațiilor în funcție de politica economică a statului, însă elementele de bază ale dreptului la pensie specială, substanța dreptului, nu pot fi înlăturate decât în condițiile unanim acceptate în aplicarea principiului protecției proprietății.

Astfel cum a reținut și Curtea Constituțională, partea necontributivă a pensiei de serviciu nu constituie un privilegiu, ci "o compensare parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale" - Decizia C.C. nr. 20/02.02.2000.

Dreptul la pensie de serviciu, derogator de la regimul public de pensii, este recunoscut în statele Uniunii Europene.

Legislația comunitară structurează sistemele de securitate socială diferențiat - cel care acoperă schemele de bază, generale guvernate de Directiva 79/7/EEC, respectiv sistemul ocupațional guvernat de Directiva 86/378/EEC, amendată prin Directiva 96/97/EEC. Aceste sisteme de securitate socială sunt supuse unor reglementări comunitare diferite, față de obiectul de reglementare distinct.

Eliminarea acestui drept constituie o ingerință a statului, justificată de acesta prin considerente de ordin public: politică socială - necesitatea reformulării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem, respectiv de politică economică - situația de criză economică și financiară cu care se confruntă atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.

Condițiile legale și jurisprudențiale CEDO ale privării de proprietate sunt: legalitatea privării (privarea de proprietate să fie dispusă prin lege care întrunește calitățile de a fi accesibilă, precisă și previzibilă), să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional, să fie coroborată cu indemnizarea corespunzătoare a titularului dreptului, să fie proporțională cu scopul avut în vedere prin instituirea ei.

Curtea apreciază că între scopurile urmărite prin adoptarea legii și măsura luată prin aceasta - suprimarea dreptului la pensie specială (de serviciu), compus din partea contributivă și cea necontributivă, și înlocuirea acestuia cu dreptul la pensie, bazate pe principiul contributivității, cu efectul scăderii dramatice a nivelului de trai al pensionarilor ce se aflau în plata pensiilor de serviciu cu procente cuprinse între 50% și 80%, fără vreo măsură alternativă, fără ca persoanele respective să poată pregăti trecerea la un nivel de trai mai redus cu cel puțin jumătate, fără a avea posibilitatea de a-și întregi pe altă cale veniturile - nu există un "just echilibru".

Reforma sistemului de pensii a constat tocmai în anularea dreptului la pensia specială (schimbarea sistemului de pensii prin construirea lui exclusiv în jurul principiului contributivității).

În expunerea de motive a legii s-a arătat că "apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale, a condus la crearea unui decalaj uriaș între cea mai mare și cea mai mică pensie plătită de stat. Existența unor acte normative care reglementează organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii de tip public în prezent îngreunează în mod evident funcționare sistemului".

Susținerile pârâților referitoare la inechitatea, "discriminarea față de ceilalți pensionari", "creație juridică excesivă și disproporționată între obligația de a participa la sistem și drepturile dobândite prin normative derogatorii", "regim juridic special de pensionare de natură să instituie avantaje materiale fără o justificare obiectivă și rezonabilă, încălcându-se grav principiul egalității de tratament între asigurații sistemului public de pensii" se raportează la un drept recunoscut prin legea internă până în 2010 și recunoscut în prezent de dreptul comunitar.

Legitimitatea scopului urmărit de stat cu privire la situația de criză economică și financiară este de necontestat. Această realitate poate justifica adoptarea de măsuri ce reclamă urgență și pot consta în limitarea, într-un cuantum și pentru un interval de timp rezonabil, a drepturilor recunoscute de lege, dar nu suprimarea acestora (pierderea totală și definitivă a dreptului).

Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei dovezii calității de reprezentant, lipsei calității procesuale pasive, excepțiile nulității, lipsei procedurii prealabile, inadmisibilității și netimbrării, ca neîntemeiate, va admite în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții Nebunu Lizica, Ricinschi Maria, Cîmpeanu Elenea, Adumitrăchiaoie Florica, în ceea ce privește anularea H.G. nr. 737/2010, va admite cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată de Popovici Constantin, va anula în parte Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 - în ce privește metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea), și, constatând îndeplinirea condițiilor art. 15 corob. cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 - împrejurări de fapt și de drept ce susțin nelegalitatea actului, respectiv paguba produsă în patrimoniul reclamanților, va suspenda executarea actului administrativ sus menționat până la soluționarea irevocabilă a cauzei.