Decizia CCR nr. 185 din 31.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 47 alin. 1 lit. b) teza finală, respectiv sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă”, în ipoteza prev.ă de art. 45 alin. (4) lit. b), şi a prev....

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) și art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Florin Efstatiade în Dosarul nr. 6.440/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 526D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Inspecția Judiciară a depus note scrise prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 și ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care Curtea a admis excepția din perspectiva unor critici identice. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 arată că autorul își fundamentează criticile pe o pretinsă încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție din perspectiva instituirii competenței materiale și teritoriale exclusive a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal de a soluționa contestațiile formulate împotriva rezoluției de respingere a sesizării. Totodată, autorul arată că і se încalcă și dreptul prevăzut de art. 52 din Constituție. Din această perspectivă, critica autorului excepției apare ca fiind neîntemeiată, deoarece principiul egalității nu își găsește aplicarea în ceea ce privește autoritățile publice însărcinate cu îndeplinirea funcțiilor judiciare, acest principiu statuând cu privire la egalitatea cetățenilor. Soluții legislative similare de atribuire a competenței materiale și teritoriale exclusive unei singure instanțe se regăsesc și în alte acte normative, cum ar fi, de exemplu, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Aceste soluții au fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin deciziile nr. 1.415 din 20 octombrie 2011 și nr. 218 din 13 martie 2012. Cu acele prilejuri Curtea a reținut că instituirea unei astfel de competențe este rezultatul opțiunii legiuitorului, fără a aduce atingere principiului egalității. Considerentele reținute cu acel prilej se aplică mutatis mutandis și în prezenta cauză, astfel încât se apreciază că excepția trebuie respinsă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentința civilă nr. 1.324 din 28 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.440/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) și art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția a fost ridicată de Florin Efstatiade într-o cauză având ca obiect contestația formulată în fața Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin care s-a solicitat desființarea rezoluției de clasare emise de Inspecția Judiciară în care se reținuse că nu există indiciile săvârșirii unor abateri disciplinare, potrivit art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, dispunându-se clasarea sesizării în temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) teza a treia din Legea nr. 317/2004.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 prin care se stipulează că "rezoluția de clasare este definitivă" aduc atingere art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Constituție, deoarece actul administrativ reprezentat de rezoluția de clasare nu poate fi atacat în fața instanței de contencios administrativ. Dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituționale, întrucât creează o discriminare între cetățenii care pot introduce plângeri la curțile de apel în circumscripția cărora domiciliază și cei care sunt obligați să introducă plângerea împotriva rezoluției de respingere a sesizării la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Se aduce atingere și accesului liber la justiție al celor care sunt obligați să se adreseze unei instanțe a cărei competență este stabilită exclusiv prin lege, în condițiile în care s-ar putea adresa curții de apel în circumscripția căreia domiciliază.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 nu aduc atingere dispozițiilor art. 21 din Constituție, deoarece reglementează aspecte procedurale, și nu judecarea pe fond a sesizării formulate de petent, instituirea unor reguli procedurale revenind exclusiv legiuitorului. Referitor la încălcarea art. 52 din Constituție se observă că petentul are posibilitatea de a se adresa autorității publice cu o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru continuarea procedurii. Totodată, prevederile legale criticate nu conduc la o restrângere a dreptului petentului de a se adresa autorității competente și instanței de judecată în măsura în care din conținutul sesizării se conturează elementele sau indiciile unei abateri disciplinare.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, arătând că rezoluția de clasare se dispune, în etapa inițială a procedurii disciplinare de efectuare a verificărilor prealabile, de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare sau, la propunerea acestora, de către titularii acțiunii disciplinare. Lipsa unor prevederi care să reglementeze contestarea în instanță a rezoluției de clasare a sesizării este o consecință a faptului că sesizarea fie nu îndeplinea anumite condiții de formă, fie nu există indiciile săvârșirii unor abateri disciplinare. În aceste condiții, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, persoanele interesate au posibilitatea să formuleze o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. O asemenea împrejurare nu este însă de natură să confere caracter neconstituțional textului de lege dedus controlului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești. Legea fundamentală nu cuprinde prevederi prin care să fie stabilite expres căile de atac, stipulând în art. 129 că acestea se exercită "în condițiile legii". De aceea, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește exercitarea căilor de atac, nu este contrară principiului accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil. Sunt invocate, de asemenea, considerentele de principiu pe care se fundamentează deciziile Curții Constituționale nr. 356 din 24 septembrie 2013 și nr. 487 din 21 noiembrie 2013. În plus, autorul excepției invocă neconstituționalitatea textului de lege criticat din perspectiva unei omisiuni de reglementare, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunță asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost indicat de autor, îl constituie dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) și art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012. În realitate, din motivarea excepției, precum și din circumstanțele cauzei, Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluția de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b), precum și prevederile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având următorul cuprins:

- Art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală: "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

[...]

b) clasarea sesizării, [...] în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;";

- Art. 47 alin. (5): "Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

13. Dispozițiile art. 45 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, la care prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) fac referire, au următorul cuprins: "(2) În cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori. [...]

(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare: [...]

b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (2)".

14. Prevederile art. 47 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 317/2004, la care prevederile art. 47 alin. (5) fac referire, au următorul cuprins: (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: [..] c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c)".

15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluția de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, Curtea observă că prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, pronunțată ulterior sesizării în prezenta cauză, a admis excepția de neconstituționalitate a textului de lege criticat și a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

17. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență, că în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare. Totodată, inspectorul dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiție prin posibilitatea atacării soluției la instanța judecătorească. În această situație, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18. Ca urmare a admiterii excepției și observând că decizia menționată a fost publicată la un moment ulterior sesizării instanței de contencios constituțional, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

19. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în cauză, instanța de judecată urmează să respecte Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în temeiul deciziei anterior menționate prin care s-a admis excepția, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidența acestor ultime articole în speță.

20. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, Curtea observă că acestea reglementează cu privire la rezoluția de respingere a sesizării care poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Curtea observă că soluția de respingere a sesizării are o configurație juridică distinctă față de soluția de clasare. Astfel, respingerea sesizării, potrivit art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004, se dispune prin rezoluție în cazul în care în urma efectuării cercetării disciplinare se constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii disciplinare. Clasarea, pentru motivul prevăzut de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 se dispune atunci când, în urma verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârșirii unor abateri disciplinare. În cauză, soluția care s-a dispus este clasarea, astfel încât prevederile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 nu sunt incidente în soluționarea acesteia.

21. Prin urmare, având în vedere că textul art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 nu îndeplinește condiția de admisibilitate a legăturii cu soluționarea cauzei, astfel cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.