Decizia CCR nr. 189 din 31.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2781alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 şi ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, ale art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 18.349/197/2013 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 713D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției a depus la dosar două cereri prin care solicită recomunicarea actelor de citare și acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere că nu cunoaște obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 713D/2014 și consideră neîndeplinită procedura de citare, care a fost "împiedicată prin abuz de putere exact de grupul de funcționari de poștă" cu care se află în litigiu.

4. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererilor formulate.

5. Curtea, deliberând, respinge cererile de acordare a unui nou termen, deoarece procedura de citare cu autoarea excepției a fost refăcută prin telegramă.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

7. Prin Decizia penală nr. 337/AP din 26 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 18.349/197/2013, Curtea de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, ale art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Filofteia Ciobanu cu ocazia soluționării apelului declarat într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, referitoare la caracterul definitiv al hotărârilor pronunțate de judecător în procedura plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege’’ și ale art. 124 alin. (3) care statuează că "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii".

9. Curtea de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 711 din 5 iulie 2012, nr. 244 din 21 mai 2013, nr. 271 din 23 mai 2013, nr. 408 din 8 octombrie 2013 și nr. 467 din 14 noiembrie 2013.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Potrivit actului de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, ale art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, și ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Curtea constată că, la 1 februarie 2014, Codul de procedură penală din 1968 a fost abrogat prin Legea nr. 255 /2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Potrivit celor statuate de Curte prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, astfel încât dispozițiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, deși abrogate la momentul pronunțării Curții, sunt supuse controlului de constituționalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză. Dispozițiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, iar cele ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală - prin art. 102 pct. 218 din Legea nr. 255/2013. Prin urmare, raportat la normele de tehnică legislativă consacrate de art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie doar dispozițiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 și ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968: "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.

- Art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală: "Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă."

15. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege" șі ale art. 124 alin. (3) care statuează că "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii".

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că hotărârea împotriva căreia s-a formulat apel a fost pronunțată anterior datei de 1 februarie 2014, într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, fiind astfel incidente dispozițiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968. Prin urmare, dispozițiile art. 341 alin. (8) din noul Cod de procedură penală nu au legătură cu soluționarea respectivei cauze. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate in fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauze/." Ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

17. În ceea ce privește dispozițiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederi din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 363 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 noiembrie 2013, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, statuând că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii"), ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004]. Nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 278¹ din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278¹ din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. Cu același prilej, Curtea a statuat că, referitor la presupusa atingere adusă prevederilor art. 16 din Constituție, nu este contrară principiului egalității în drepturi instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare. In același sens este și Decizia nr. 242 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 12 iunie 2014.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin deciziile menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19. Având în vedere motivele mai sus arătate, dispozițiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 nu aduc atingere nici prevederilor constituționale ale art. 124 alin. (3) referitoare la independența judecătorilor și la supunerea lor numai legii.