Decizia CCR nr. 243 din 29.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2 lit. c) şi d), art. 95 coroborat cu art. 3 alin. 1 lit. n) şi v) şi art. 52–54 din Legea nr. 263/2010 - sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. c) și d), art. 95 coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. n) și v) și art. 52-54 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale anexelor nr. 5 și 6 la aceasta, excepție ridicată de Augustin Chirilă în Dosarul nr. 6.863/102/2012 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 851D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 919/2012 și nr. 111/2013. Apreciază că Legea nr. 263/2010 corespunde criteriilor de previzibilitate și claritate a legii, iar Decizia nr. 4/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la o situație anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6.863/102/2012, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. c) și d), art. 95 coroborat cu art. 3 lit. n) și v), art. 52-54 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale anexelor nr. 5 și 6 la aceasta. Excepția a fost ridicată de reclamantul Augustin Chirilă în cadrul unui litigiu având ca obiect recalcularea pensiei.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate, în special cele ale coloanei I cu titlul "luna și anul nașterii“ din anexele nr. 5 și 6 la Legea nr. 263/2010, contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 47 din Constituție.

6. În acest sens, arată că pune în discuție constituționalitatea uneia dintre interpretările pe care textele de lege criticate le-au primit în practică. Astfel, autoritățile au interpretat textele de lege criticate în sensul că vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare sunt stabilite în funcție de data nașterii, pentru fiecare persoană în parte, chiar dacă persoanele asigurate aflate în aceeași situație juridică se pensionează la aceeași dată, aspect ce creează o discriminare nejustificată pe criteriu de vârstă, încălcând astfel art. 16 alin. (1) din Constituție.

7. Autorul excepției invocă în acest sens considerentele Deciziei nr. 4/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului și deciziile Curții Constituționale nr. 680/2012, nr. 223/2012, nr. 224/2012 și nr. 1.612/2010.

8. Mai arată că niciun articol din Legea nr. 263/2010 nu prevede că vârstele standard de pensionare, stagiile complete și stagiile minime de cotizare sau în specialitate sunt stabilite în funcție de data nașterii pentru fiecare persoană în parte, aspect care ar produce o discriminare. Din conținutul art. 53 și art. 54 din Legea nr. 263/2010 rezultă cu claritate intenția legiuitorului de a stabili anumite tranșe de creștere treptată a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare, fără a se face mențiune despre fiecare persoană în parte. Vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare sunt elemente obiective care se aplică în mod egal tuturor persoanelor care solicită înscrierea la pensie la un moment dat. O astfel de discriminare evidentă poate fi cenzurată pe calea controlului de constituționalitate, dat fiind faptul că unele dintre autorități aplică în mod discriminatoriu aceste prevederi.

9. De asemenea, autorul excepției precizează că nu este constituțional ca vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare să fie, la un moment dat, aceleași pentru toate persoanele aflate în aceeași situație juridică, iar în perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2030 acestea să fie diferite (fiecărei persoane să i se stabilească și să se folosească pentru determinarea punctajului mediu anual propria vârstă standard de pensionare și propriul stagiu complet de cotizare), după care, începând cu 1 ianuarie 2031, acestea să revină la același nivel pentru toate persoanele aflate în aceeași situație juridică.

10. În final, solicită Curții Constituționale să se pronunțe dacă este constituțional ca legea să prevadă sau ca autoritățile să interpreteze legea în așa fel încât, la un moment dat, să existe pentru fiecare persoană propria vârstă standard de pensionare și propriul stagiu complet de cotizare, având în vedere considerentele pe care se sprijină Decizia nr. 4/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerente ce ar trebui să fie obligatorii pentru instanțe, însă acestea nu le respectă, motivând că de această dată eșalonarea este prevăzută de lege.

11. Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Astfel, anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 se referă la vârste standard de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare în specialitate, pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale. Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege. Conform art. 53 alin. (2) din aceeași lege, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și de 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5 la lege. Prin reglementarea criticată nu se creează o discriminare pe criteriul de vârstă, întrucât nu se stabilesc vârste standard de pensionare diferite și stagii complete de cotizare diferite, pentru persoane născute la date diferite, dar care solicită înscrierea la pensie în același interval. Principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite. Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, ci presupune instituirea unui tratament egal în situații care nu sunt diferite. Instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privința drepturilor și obligațiilor unor categorii de cetățeni, care se află în situații diferite, nu este contrară principiului egalității.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată, în esență, că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare, această prerogativă a legiuitorului neputând fi considerată o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi. Drept urmare, situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. De asemenea, precizează că asigurații în sistemul public de pensii, care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de textele criticate, beneficiază de tratament juridic egal în ceea ce privește dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Asigurații care au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu, în alte sisteme de pensii și asigurări sociale, cum este sistemul pensiilor militare de stat, sunt într-o situație diferită și, în consecință, tratamentul juridic este diferit, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, întrucât, așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, principiul egalității în drepturi a cetățenilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (Decizia nr. 48/2000). Având în vedere aceste considerente, dispozițiile de lege criticate nu încalcă dispozițiile art. 47 din Constituție.

14. În plus, apreciază că, în fapt, autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate și dorește modificarea acestora. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea interpreta, modifica sau completa prevederile supuse controlului.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 lit. c) și d), art. 95 coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. n) și v), art. 52-54 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale anexelor nr. 5 și 6 la aceasta. Dispozițiile criticate din Legea nr. 263/2010 au următorul conținut:

- Art. 2 lit. c) și d): "Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază: [_]

c) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite;

d) principiul egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege;“;

- Art. 3 alin. (1) lit. n) și v): "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

[_]

n) punctaj mediu anual - numărul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării;

[_]

v) vârstă standard de pensionare - vârsta stabilită de prezenta lege, pentru bărbați și femei, la care aceștia pot obține pensie pentru limită de vârstă, în condițiile legii, precum și vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege.“;

- Art. 52:"Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.“;

- Art. 53:"(1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.

(2) Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului minim de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.

(3) Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.“;

- Art. 54:"(1) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), vârsta standard de pensionare este de 60 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 6.

(2) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), stagiul minim de cotizare în specialitate este de 20 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului minim de cotizare în specialitate, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 6.

(3) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 6.“;

- Art. 95:"(1) Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6.

(2) În situația persoanelor prevăzute la art. 56-59, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare complete prevăzute la aceste articole.

(3) În cazul persoanelor care realizează stagii de cotizare în mai multe situații, pentru care legea prevede stagii complete de cotizare diferite, punctajul mediu anual se determină prin însumarea punctajelor medii anuale calculate corespunzător stagiilor complete de cotizare prevăzute de prezenta lege, pentru fiecare dintre situațiile respective.

(4) La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual și a punctajului lunar se utilizează 5 zecimale.“

Dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), la care fac referire dispozițiile art. 54, au următorul cuprins: "(1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

I. [_] c) cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.“

Anexa nr. 5 este intitulată "Vârste standard de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare“, iar anexa nr. 6 este intitulată "Vârste standard de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare în specialitate, pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale“.

18. Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii și ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai și alin. (2) potrivit căruia "Cetățenii au dreptul la pensie [_]“.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la constituționalitatea dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale anexei nr. 5 la această lege, s-a pronunțat prin Decizia nr. 111 din 5 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 30 aprilie 2013, dispozițiile de lege fiind criticate din perspectiva existenței unei discriminări între cei pensionați pentru limită de vârstă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, adică în baza Legii nr. 19/2000, și cei care s-au pensionat ulterior.

20. Referitor la existența unei discriminări cauzate de modificarea în timp a legilor, Curtea a reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regii actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.

21. Totodată, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială, în condițiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.

22. Asupra constituționalității dispozițiilor coloanei I cu titlul "luna și anul nașterii“ din anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 919 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2013, analizând aceleași critici precum cele invocate în cauza de față. Cu acel prilej, Curtea a reținut că principiul contributivității stă la baza întregului sistem public de pensii, dreptul la pensie, precum și cuantumul pensiei fiind acordat, respectiv determinat ca urmare a contribuțiilor realizate la bugetul asigurărilor sociale de stat. Contribuțiile astfel realizate nu se circumscriu numai pensiilor pentru limită de vârstă, ci și tuturor celorlalte pensii. Așadar, cuantumul pensiei va reflecta atât stagiul de cotizare, cât și veniturile realizate în cursul acestuia, însă deschiderea drepturilor de pensie este condiționată și de vârsta asiguratului determinată în funcție de data nașterii sale.

23. În consecință, legiuitorul din 2010 a prevăzut expressis verbis o soluție legislativă de natură să stopeze valurile de pensionări ce ar fi grevat asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, buget care prezintă un deficit semnificativ și care continuă să crească. De altfel, soluția exista anterior Legii nr. 263/2010, în privința pensiei anticipate și a celei anticipate parțial, fiind introdusă prin art. I pct. 70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001.

24. Curtea a mai observat că legea instituie un dublu criteriu pentru ieșirea la pensie pentru limită de vârstă: vârsta și stagiul complet de cotizare. Având în vedere deficitul bugetului de asigurări sociale menționat, legiuitorul a instituit o grilă de creștere progresivă a vârstei de pensionare, iar data nașterii este un criteriu obiectiv pentru determinarea acesteia, întrucât raportat la ea se stabilește vârsta de pensionare. Acest tip de reglementare există în majoritatea sistemelor naționale, ea fiind justificată de asigurarea resurselor necesare finanțării sistemului public de pensii, în condițiile în care, pe de o parte, se înregistrează o scădere a numărului populației active și, pe de altă parte, o creștere a speranței de viață a persoanelor aflate la pensie.

25. În ceea ce privește invocarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 19 mai 2011, Curtea a reținut că ea a vizat o situație existentă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Prin această decizie a fost analizată neconcordanța dintre două categorii de dispoziții normative pretins contradictorii: unele prevăzute de anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și altele prevăzute de anexa nr. 9 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 10 maii 2001, care își propuneau să le detalieze pe primele. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție a vizat rezolvarea acestei contradicții care ținea, în opinia acesteia, de ierarhia normelor juridice. Pentru a tranșa definitiv problemele legate de luarea în calcul a datei nașterii pentru stabilirea vârstei de pensionare, legiuitorul a stabilit expressis verbis că prima o determină pe cea de-a doua, ambele fiind indisolubil legate între ele. În aceste condiții, aspectele rezultate din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4 din 4 aprilie 2011 nu mai subzistă sub actuala reglementare; de data aceasta, pentru a nu da naștere la interpretări divergente, legiuitorul a stabilit că ceea ce primează la stabilirea dreptului de pensie este situația personală a asiguratului, și nu a altor asigurați (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 1.238 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 16 noiembrie 2011).

26. De asemenea, Curtea a reținut că legiuitorul nu este obligat la adoptarea unei soluții legislative care să preia cele stabilite în decizia pronunțată în urma soluționării unui recurs în interesul legii, ci poate adopta o reglementare nouă și neechivocă. Decizia pronunțată în urma promovării unui recurs în interesul legii reprezintă rezultatul unei activități de interpretare a legii, iar nu de legiferare, și își găsește aplicabilitatea atât timp cât temeiul de drept, mai precis norma interpretată, este în vigoare.

27. În concluzie, Curtea a constatat că soluția din 2010 a legiuitorului vizează, pe de o parte, asigurarea unui echilibru între resursele financiare existente și cheltuielile ocazionate de plata pensiilor, în condițiile unui deficit al bugetului asigurărilor sociale în creștere, iar, pe de altă parte, tranșarea definitivă a unei probleme care a dat naștere unei interpretări cel puțin discutabile. Astfel, dublul criteriu folosit este de natură să satisfacă exigențele art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, dispozițiile legale respective aplicându-se persoanelor care se află în aceeași situație juridică.

28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.