Decizia CCR nr. 255 din 6.05.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 31alin. (1) lit. c) şi art. 32din OUG nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3¹și 3² din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, excepție ridicată de Regia Autonomă Ocolul Silvic Ciucaș din comuna Tărlungeni în Dosarul nr. 6.644/62/2013 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 794D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că determinarea criteriilor de remunerare ține de opțiunea legiuitorului. Raportarea nivelului remunerației directorului general/directorului unei regii autonome de interes local la nivelul indemnizației lunare acordate prin lege pentru funcția de viceprimar nu este discriminatorie. De asemenea, întrucât remunerația este stabilită în baza unui contract de mandat, art. 41 nu este incident în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul 6.644/62/2013, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3¹și 3² din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici. Excepția a fost ridicată de Regia Autonomă Ocolul Silvic Ciucaș din comuna Tărlungeni într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii formulate de autorul acesteia împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Camerei de Conturi județene Brașov prin care a fost respinsă contestația autorului excepției împotriva unei decizii prin care acesta a fost obligat să recupereze prejudiciul cauzat patrimoniului său prin plata către directorul entității, în perioada 2010-2011, a remunerației lunare ce a depășit nivelul indemnizației lunare acordate prin lege pentru funcția de viceprimar.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul legal criticat creează o inegalitate de tratament juridic în privința salarizării directorilor de ocoale silvice în funcție de unitatea administrativ-teritorială de care aparține ocolul silvic. Astfel, se ajunge la situația ca directorul de ocol silvic aparținând unei comune să beneficieze de un salariu semnificativ mai mic față de cel al unui director de ocol silvic aparținând unui municipiu, chiar dacă sarcinile și atribuțiile sale sunt cel puțin aceleași, dacă nu mai complexe.

6. Se apreciază că dispozițiile legale criticate încalcă și art. 41 din Constituție, întrucât interzice directorilor regiilor autonome de interes local să primească alte beneficii de orice formă, în afara indemnizației lunare. Din această perspectivă, se susține că sunt încălcate și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție.

7. Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 3¹și 3² din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 23 iunie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 203/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009, cu modificările și completările ulterioare. În realitate, având în vedere critica de neconstituționalitate, Curtea constată că obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 3¹alin. (1) lit. c) și art. 3²din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008, texte asupra cărora urmează a se pronunța prin prezenta decizie și care au următorul cuprins:

- Art. 3¹alin. (1) lit. c): "(1) Directorul general/directorul beneficiază de o remunerație lunară acordată prin contractul de mandat, după cum urmează: [_]

c) la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor de interes local aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unități administrativ-teritoriale de interes local, precum și al filialelor acestora, remunerația nu poate depăși nivelul indemnizației lunare acordate prin lege pentru funcția de viceprimar;“;

- Art. 3²:"(1) Remunerația lunară a directorului general/directorului stabilită prin contractul de mandat în condițiile art. 3¹alin. (1) este unica formă de recompensare în bani a activității depuse de persoana respectivă.

(2) Directorului general/directorului nu i se pot acorda prin contractul de mandat alte beneficii, de orice formă, în afara celor prevăzute la art. 31 alin. (2).“

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 41 alin. (1) și (2) referitor la dreptul la muncă și art. 115 alin. (6) referitor la domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanțe de urgență. Totodată, sunt invocate și prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 a fost abrogată prin art. 15 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 29 august 2013. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum și faptul că dispozițiile legale criticate continuă să producă efecte juridice în cauza de față, excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

14. Art. 3¹alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 stabilește limita maximă a remunerației lunare de care poate beneficia directorul general/directorul unei regii autonome, societăți sau companii de interes local aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unități administrativ-teritoriale de interes local. Pentru stabilirea acestei limite, legiuitorul a avut în vedere indemnizația viceprimarului unității administrativ-teritoriale din care face parte entitatea respectivă, aspect criticat de autorul excepției, care consideră că, în funcție de nivelul unității administrativ-teritoriale, indemnizația directorului general/directorului variază în sensul că cele mai mici indemnizații sunt înregistrate la nivelul comunelor, iar cele mai mari la nivelul municipiilor, ceea ce ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

15. Curtea constată că, în principiu, indemnizațiile aferente funcțiilor de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităților publice locale variază în funcție de nivelul unității administrativ-teritoriale, de categoria acestora și de numărul de locuitori pe care îl au. Aceste criterii după care este construit întregul sistem public de salarizare sunt obiective și raționale, astfel încât tratamentul juridic diferențiat aplicat persoanelor care dețin asemenea funcții nu poate fi calificat ca fiind discriminatoriu. Este de la sine înțeles că suprafața administrativă a unei unități administrativ-teritoriale poate cuprinde în proporții variabile vegetație forestieră, ceea ce nu înseamnă eo ipso că legiuitorul trebuie să conceapă un sistem de salarizare în funcție de dimensiunea suprafeței unității administrativ-teritoriale acoperită de vegetație forestieră. Din contră, ține de opțiunea legiuitorului de a concepe și de a stabili un sistem de salarizare după anumite criterii, desigur, cu condiția ca acestea să nu fie aleatorii. În consecință, întrucât legiuitorul a stabilit că entitatea, în cazul de față regia autonomă, este de interes local, rezultă că grila de salarizare concepută pentru nivelul respectiv de unitate administrativ-teritorială trebuie să se aplice în mod plenar, tocmai pentru a se asigura o unicitate a sistemului public de salarizare.

16. Astfel, în domeniul salarizării personalului din unitățile administrativ-teritoriale prevalează în optica legiuitorului chiar nivelul acestora, nivel care se constituie într-un criteriu obiectiv și rațional de natură să determine aplicarea unui tratament juridic diferențiat în privința persoanelor care intră sub incidența sa. În consecință, art. 3¹alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 nu încalcă nici art. 16 din Constituție și nici art. 14 din Convenție.

17. În privința criticii de neconstituționalitate care vizează art. 3²din ordonanța de urgență, Curtea constată că directorii generali/directorii unităților economice de interes local încheie un contract de mandat în baza căruia beneficiază de o retribuție al cărei cuantum este limitat la cel al indemnizației viceprimarului unității administrativ-teritoriale din care acestea fac parte. Contractul de mandat astfel încheiat reprezintă o varietate a contractului de mandat reglementat de art. 2.009 și următoarele din Codul civil, deosebindu-se, în mod esențial, de raportul de muncă. Întrucât art. 41 din Constituție vizează, în mod esențial, raportul de muncă, și nu drepturile și obligațiile născute în temeiul unui contract de mandat, modalitatea de configurare și cuantumul retribuției plătite în baza contractului de mandat nu pot fi cenzurate prin prisma acestui text constituțional, care nu este incident în cauză.

18. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea reține că art. 3¹și art. 3²din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 au fost introduse prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 28 octombrie 2008, însă soluția de principiu criticată a fost reglementată prin Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici și prelungită succesiv pentru anii 2010 și 2011 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2010 privind modificarea art. II din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 12 aprilie 2010, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2011 privind măsuri economice pe anul 2011 la nivelul unor operatori economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 31 ianuarie 2011.

19. Întrucât măsurile criticate au fost prorogate pentru perioada 2010-2011 pe calea unor ordonanțe de urgență succesive, înseamnă că o critică de neconstituționalitate raportată la art. 115 alin. (6) din Constituție poate viza, eventual, ordonanțele de urgență succesive de prorogare a acestora, și nu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008, mai ales că textele criticate au fost introduse în forma actuală prin lege, astfel cum s-a arătat la paragraful 18. De aceea, dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție nu sunt aplicabile în cauză.