Decizia CCR nr. 177 din 1.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mircea Busuioceanu în Dosarul nr. 2.568/122/2007* (1.886/2012) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 558D/2013.

Dezbaterile au avut loc la termenul din data de 18 martie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public și a reprezentantului autorului excepției, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având în vedere necesitatea întreruperii deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, a amânat pronunțarea pentru data de 1 aprilie 2014, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.568/122/2007* (1.886/2012), Curtea de Apei București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mircea Busuioceanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, fără a se distinge în funcție de stadiul procesual în care se află acestea, respectiv fond sau recurs, echivalează cu o aplicare retroactivă a acestei prevederi legale. Astfel, se susține că, în ipoteza judecării recursului, instanța de recurs ar trebui să se pronunțe în temeiul legii noi, deși hotărârile instanței de fond s-au întemeiat pe legea în vigoare la momentul pronunțării.

Mai mult, în cazul judecării în fond după casare, instanța de rejudecare trebuie să aibă în vedere dispozițiile legii noi, deși, potrivit art. 315 din codul de procedură civilă din 1865, respectiv al art. 501 din noul Cod de procedură civilă, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care ar presupune aplicarea prevederilor Legii nr. 165/2013 și proceselor începute anterior intrării sale în vigoare, fiind în acest mod încălcat principiul neretroactivității.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Avocatul Poporului consideră că sintagma "cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor“ cuprinsă în art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, este retroactivă. În acest sens, arată că textul de lege criticat acționează asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008.

Se mai arată că la stabilirea sferei de acțiune în timp a legii trebuie să se țină cont atât de prioritatea noii legi față de cea veche, dar și de siguranța raporturilor juridice, care presupune ca acestea să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv de ordine publică, o abordare diferită a principiului neretroactivității însemnând a-i solicita subiectului de drept, încă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, o anumită conduită care nu era prevăzută de lege. Prin urmare, noua lege nu poate interveni asupra proceselor aflate în curs de judecată pe rolul instanțelor, întrucât o astfel de modificare nu face decât să creeze confuzii în ceea ce privește înțelegerea și aplicarea corectă a principiului constituțional al neretroactivității legilor.

De asemenea, se apreciază că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu pot fi considerate nici norme tranzitorii, destinate să asigure trecerea de la vechea la noua reglementare și care sunt sustrase de la incidența principiului neretroactivității legii, deoarece nu îndeplinesc condițiile impuse de normele de tehnică legislativă, care ar fi trebuit să cuprindă măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ și să fie incluse în "capitolul VI: Dispoziții tranzitorii și finale“ al Legii nr. 165/2013. Este evident că, prin adoptarea unor asemenea norme, legiuitorul a intervenit asupra proceselor deja începute, aflate în diferite stadii de soluționare, cu încălcarea principiului neretroactivității.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.“

Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, reținem că autorul excepției de neconstituționalitate invocă în mod expres neconstituționalitatea tezei a doua cuprinse în art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile.

Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia susține, în esență, că aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, fără a se distinge în funcție de stadiul procesual în care se află acestea, respectiv fond sau recurs, echivalează cu o aplicare retroactivă a acestui act normativ.

Curtea reține că actul normativ la care face referire autorul excepției de neconstituționalitate, respectiv Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, a fost adoptat în vederea urgentării și finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel încât acesta are ca domeniu de reglementare toate cererile formulate în cadrul procedurilor administrative de restituire, proceduri reglementate de legislația anterioară cu caracter reparator (respectiv Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005), cereri aflate în curs de soluționare la entitățile învestite de lege sau aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

De asemenea, Curtea reține că Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde atât prevederi cu caracter procedural, ce instituie anumite termene, precum și prevederi cu caracter substanțial, referitoare la cuantumul și modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite.

Prin urmare, având în vedere existența unor proceduri diferite de restituire, în cadrul cărora pot fi incidente atât dispoziții cu caracter procedural, cât și dispoziții cu caracter substanțial, cuprinse în Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, Curtea reține că analiza constituționalității prevederilor art. 4 teza a doua cuprinsă în acest act normativ, potrivit cărora "Dispozițiile prezentei legi se aplică (_) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (_) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“, nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluționarea litigiului aflat pe rolul instanței de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională nu se poate substitui autorului excepției de neconstituționalitate în formularea unor critici de neconstituționalitate relevante, cu atât mai mult cu cât acestea nu pot fi desprinse, în mod rezonabil, nici din motivarea excepției de neconstituționalitate și nici din cuprinsul încheierii de sesizare a instanței constituționale. Instanța de control constituțional nu se poate substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.“