Decizia CCR nr. 232 din 15.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 28 şi 29 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, ale art. 315 alin. 1 şi art. 334 din C. pr. civ. din 1865, precum şi...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 și 48 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, ale art. 315 alin. 1 și art. 334 din Codul de procedură civilă din 1865, precum și ale art. 880 și art. 902 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Calor“ - S.R.L. din București în Dosarul nr. 74.586/3/2011 al Judecătoriei Sectorului 5 - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 912D/2013.

2. La apelul nominal se prezintă pentru partea Societatea Comercială "Calor“ - S.R.L. din București, domnul director general Bogdan-Eugen Popescu, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială "Calor“ - S.R.L. din București a depus o cerere prin care solicită analiza cu atenție a excepției de neconstituționalitate, inclusiv chestiunile de fond.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care, făcând istoricul dosarului, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că litigiul nu a putut fi notat în cartea funciară, soluționarea dosarului trenând de peste 9 ani. Se subliniază că societatea sa nu dorește decât conservarea dreptului său de proprietate și se solicită ca instanța de contencios constituțional să judece în spiritul legii, și nu în litera legii. Acesta mai menționează jurisprudența anterioară a Curții, solicitând reconsiderarea ei.

5. În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că criticile formulate privesc chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 74.586/3/2011, Judecătoria Sectorului 5 - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 și 48 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, ale art. 315 alin. 1 și art. 334 din Codul de procedură civilă din 1865, precum și ale art. 880 și art. 902 din Codul civil. Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Calor“ - S.R.L. din București într-un dosar având ca obiect notarea în cartea funciară a unui litigiu.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prin respingerea cererii de notare a litigiului în cartea funciară i se încalcă accesul liber la justiție, dar și dreptul de proprietate privată. Autoarea excepției consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care interpretările instanțelor de judecată/Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară/Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu permit notarea litigiului în cărțile funciare.

8. Autoarea excepției nu arată, însă, în concret, cum anume sunt încălcate dispozițiile constituționale prin prevederile legale criticate, invocând mai degrabă chestiuni care țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele de judecată.

9. Judecătoria Sectorului 5 - Secția a II-a civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. Astfel, instanța arată că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (3) și ale art. 129 din Legea fundamentală. Totodată, instanța precizează că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile părții prezente și cele ale procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2/3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 47 și 48 din titlul II capitolul II intitulat "Procedura de înscriere în cartea funciară“ din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 315 alin. 1 și art. 334 din Codul de procedură civilă din 1865, precum și ale art. 880 și art. 902 din Codul civil, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.

14. Curtea constată că, în temeiul art. III din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012, Legea nr. 7/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare.

15. Astfel, prevederile de lege avute în vedere la data invocării excepției de neconstituționalitate, și anume art. 47 și 48 din Legea nr. 7/1996 au devenit, ca urmare a renumerotării textelor, art. 28 și 29 din titlul II capitolul II intitulat "Procedura de înscriere în cartea funciară“ al acestui act normativ, având un conținut similar celui din forma anterioară ultimei republicări a Legii nr. 7/1996.

16. Se observă că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispozițiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865.

17. Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate, asupra căruia Curtea urmează a se pronunța, îl constituie prevederile art. 28 și 29 din Legea nr. 7/1996,art. 315 alin. 1 și art. 334 din Codul de procedură civilă din 1865, precum și ale art. 880 și art. 902 din Codul civil.

18. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție,art. 44 - Dreptul de proprietate privată,art. 136 - Proprietatea, precum și art. 154 - Conflictul temporal de legi. De asemenea, apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra unora din dispozițiile legale criticate, prin raportare la critici similare.

20. Astfel, prin Decizia nr. 57 din 11 februarie 2014, nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28-31 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, și a celor ale art. 880,art. 902 și art. 904 din Noul Cod Civil. Excepția fusese ridicată tot de Societatea Comercială "Calor“ - S.R.L. din București, dar într-un alt dosar aflat pe rolul altei instanțe.

21. În contextul criticilor formulate, Curtea a reținut că atribuția sa de soluționare a excepției de neconstituționalitate, statuată de art. 146 lit. d) din Constituție, nu constă în analizarea conformității cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituții sau autorități publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri și circumstanțe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituționalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal.

22. Așa fiind, referitor la modalitatea de interpretare și de aplicare concretă, în practică, a textelor de lege deduse controlului de constituționalitate, precum și la necesitatea realizării unei jurisprudențe unitare a instanțelor de judecată, Curtea a constatat că aceste aspecte excedează atribuțiilor instanței de contencios constituțional.

23. Potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție este singura competentă să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, sens în care era reglementată, la art. 329 din Codul de procedură civilă din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, în prezent art. 514 din Codul de procedură civilă, instituția recursului în interesul legii.

24. Totodată, Curtea a mai reținut că pretinsa contrarietate cu Legea fundamentală derivă, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, și din "modul de reglementare extrem de vag al prevederilor de lege criticate“, prin care se "permite Oficiilor Teritoriale de Cadastru și Publicitate Imobiliară să respingă o cerere de notare a unui litigiu pentru simplul considerent că nu are legătură cu imobilul în cauză sau pretextând că au fost închise cărțile funciare ale imobilelor aflate într-un litigiu pe rol“, motivarea excepției de neconstituționalitate vizând, în fapt, și o omisiune de reglementare, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituționalitate.

25. În acest context, Curtea a reținut că, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este (_) unica autoritate legiuitoare a țării“, astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuții exclusive ale forului legislativ.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în privința dispozițiilor art. 315 alin. 1 și art. 334 din Codul de procedură civilă din 1865.