Decizia CCR nr. 184 din 3.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 6 lit. i) şi j), art. 64 alin. 2, art. 87 alin. 2 şi art. 101 din Legea nr. 1/2005 - organizarea şi funcţionarea cooperaţiei

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art, 6 lit. i) și j), art. 64 alin. (2), art. 87 alin. (2) și art. 101 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, excepție ridicată de Agneta Toth, Gizella Sebestyen, Mihăila Smaranda Corina, Steliana Cioloboc, Marta Huszar, Emese Adorjan și Iren Vajda în Dosarul nr. 259/1.371/2012 al Tribunalului specializat Mureș. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 380D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, apreciază că nu pot fi reținute criticile autorilor excepției cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, întrucât, așa cum a reținut și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2005, societățile cooperative au un statut juridic diferit de cel al societăților comerciale, ceea ce justifică și deosebirea de reglementare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 14 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 259/1.371/2012, Tribunalul specializat Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 lit. i) și j), art. 64 alin. (2), art. 87 alin. (2) șl art. 101 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, în ceea ce privește reglementarea părții indivize a patrimoniului societăților cooperatiste. Excepția a fost ridicată de Agneta Toth, Gizella Sebestyen, Mihăila Smaranda Corina, Steliana Cioloboc, Marta Huszar, Emese Adorjan și Iren Vajda într-o cauză având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu Societatea Cooperativă Meșteșugărească Igiena Mureș.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că au solicitat, prin intermediul instanței de judecată, obligarea Societății Cooperative Meșteșugărești Igiena Mureș la plata contravalorii părților sociale deținute de fiecare dintre ei anterior încetării calității de membru cooperator, prin retragere, în anul 2011, la valoarea reală, reactualizată a acestora, calculată în funcție de situația activelor, precum și a dividendelor cuvenite, potrivit situației financiare anuale încheiate la sfârșitul anului în care a intervenit încetarea calității de membru cooperator. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că societatea cooperativă nu și-a onorat, însă, obligația de a calcula și a plăti aceste drepturi, invocând că cererea reclamanților privind plata actualizată și reevaluată a părților sociale este inadmisibilă, întrucât valoarea părților sociale a rămas nemodificată, iar părțile sociale, potrivit art. 52 alin. (4) din Statut și art. 59 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, nu sunt purtătoare de dobânzi. De asemenea, societatea a susținut că nu poate fi obligată decât la plata unei sume reprezentând echivalentul valorii nominale a fiecărei părți sociale, deoarece activul său net nu poate fi supus unei distribuiri către foștii membrii, acesta trebuind să fie integral conservat pentru că, în situația unei eventuale dizolvări, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 1/2005, acesta ar trebui transmis către altă societate cooperativă, de aceeași formă.

6. În acest context, autorii excepției apreciază că prevederile art. 6 lit. i) și j) și art. 87 alin. (2) din Legea nr. 1/2005 încalcă dreptul de proprietate privată al membrilor cooperatori asupra întregului patrimoniu al asociației, reprezentând, în fapt, o măsură de expropriere.

7. Tribunalul specializat Mureș consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 lit. i) și j), art. 64 alin. (2), art. 87 alin. (2) și art. 101 din Legea nr. 1/2005 este întemeiată. Instanța apreciază că stabilirea contravalorii părților sociale la care sunt îndreptățiți autorii excepției de neconstituționalitate în urma retragerii trebuie să se raporteze la valoarea reală a activului net al cooperativei, și nu la valoarea nominală a părților sociale. Din examinarea dispozițiilor de drept comun care reglementează regimul juridic al proprietății private, instanța reține că nu poate identifica un temei legal pentru limitarea prerogativelor dreptului de dispoziție, respectiv a dreptului de a împărți partea indiviză din patrimoniul cooperativei în caz de retragere a membrilor sau în situația lichidării. Așa fiind, apreciază că nu există nicio justificare pentru ca partea divizibilă a patrimoniului cooperativei să cuprindă numai valoarea părților sociale emise în schimbul aportului membrilor cooperatori, fără sporul de valoare dobândit în urma activităților desfășurate, acumulat prin munca cooperatorilor.

8. În opinia instanței, interdicția transmiterii activului rămas după lichidare către membrii asociați, dar și transferul obligatoriu al părții indivize către o altă cooperativă, în caz de lichidare, în condițiile art. 87 alin. (2) și art. 101 din Legea nr. 1/2005, excedează limitele legale stabilite dreptului de dispoziție prin normele de drept comun incluse în noul cod civil și nu pot fi justificate prin interese cu caracter general. Astfel, instituirea unei părți indivizibile din patrimoniul cooperativei echivalează cu o limitare a dreptului de proprietate, nepermisă de reglementările referitoare la regimul proprietății private, regim juridic care trebuie să fie egal indiferent de titularul dreptului.

9. În concluzie, instanța apreciază că prevederile art. 6 lit. i) și j), art. 64 alin. (2), art. 87 alin. (2) și art. 101 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației sunt neconstituționale, în ceea ce privește reglementarea părții indivize a patrimoniului societăților cooperatiste.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere, este invocată jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin Decizia nr. 822 din 16 noiembrie 2006.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 822 din 16 noiembrie 2006 și nr. 13 din 19 ianuarie 2005. Astfel, arată că actul normativ criticat reglementează cadrul general de organizare și funcționare a cooperației, ce reprezintă un sector specific al economiei care funcționează prin societăți cooperative și alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial și național

13. În plus, Avocatul Poporului arată că potrivit art. 89 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1/2005 se instituie posibilitatea și nu obligația societăților cooperative să se asocieze în mod liber și voluntar, pe baza hotărârilor adunărilor generale ale acestora, în asociații și uniuni constituite în scopul de a asigura reprezentarea și apărarea intereselor societăților cooperative asociate în relațiile cu administrația publică, autoritatea de stat, alte persoane fizice sau juridice, publice ori private, organisme internaționale și cu asociații internaționale echivalente, precum și susținerea și promovarea principiilor cooperatiste, conform prevederilor Legii nr. 1/2005. Pentru a constitui asociații sau uniuni, societățile cooperative pun în comun și fără drept de restituire un aport în bani și/sau în natură și activează pe baza experienței manageriale pentru realizarea scopului și obiectivelor propuse.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 6 lit. i) și j), art. 64 alin. (2), art. 87 alin. (2) și art. 101 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 februarie 2005, care au următorul cuprins:

- Art. 6:"În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: [...]

i) parte divizibilă - parte a patrimoniului societății cooperative care cuprinde valoarea părților sociale emise în

schimbul aportului membrilor cooperatori la capitalul social, precum și dividendele cuvenite membrilor cooperatori;

j) parte indivizibilă - parte a patrimoniului societății cooperative, acumulat de aceasta în decursul activității, mai puțin partea divizibilă, care nu poate face obiectul distribuirii sau dobândirii între membrii cooperatori;";

- Art. 64 alin. (2): "Patrimoniul societății cooperative se compune din partea divizibilă și partea indivizibilă.";

- Art. 87 alin. (2): Activul rămas în urma achitării sumelor datorate creditorilor societății cooperative și a părții divizibile către membrii cooperatori se transmite, în baza hotărârii adunării generale a membrilor cooperatori, către o altă societate cooperativă, conform prevederilor actului constitutiv. În lipsa hotărârii adunării generale, activul rămas se atribuie de către instanța competentă unei societăți cooperative de aceeași formă, din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.";

- Art. 101: "(1) În cazul dizolvării asociației/uniunii, bunurile rămase în urma lichidării nu se pot transmite membrilor asociați.

(2) Bunurile rămase în urma lichidării vor fi transmise către asociații/uniuni existente, înființate cu scop identic sau asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul asociației/uniunii.

(3) Dacă în termen de 6 luni de la data terminării lichidării lichidatorii nu au reușit să transmită bunurile în condițiile alin. (2), precum și în cazul în care statutul asociației/uniunii nu prevede o procedură de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară legii sau ordinii publice, bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite de instanța competentă unei asociații/uniuni cu scop identic sau asemănător."

17. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, societățile cooperative meșteșugărești sunt asociații de persoane fizice care desfășoară în comun activități de producție, de comercializare a mărfurilor, de executare de lucrări și prestări de servicii, care contribuie, direct sau indirect, la dezvoltarea activităților meșteșugărești ale membrilor lor cooperatori.

19. Referitor la regimul juridic al bunurilor aflate în proprietatea societății cooperative, Curtea reține că prin intermediul Legii nr. 1/2005 legiuitorul a marcat distincția fundamentală față de o societate comercială, prin aceea că patrimoniul unei societăți cooperative este format dintr-o parte divizibilă și o parte indivizibilă, aceasta din urmă neputând fi însușită de membrii cooperatori. Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 februarie 2005, Curtea a constatat că societățile comerciale au un statut juridic diferit de cel al societăților cooperative, ceea ce justifică și deosebirea de reglementare, fiind dreptul suveran al legiuitorului de a stabili statute juridice diferite pentru persoane juridice cu activitate diferită.

20. De altfel, așa cum s-a subliniat și în literatura de specialitate, proprietatea cooperației meșteșugărești este o formă a proprietății private de tip asociativ, cu scop lucrativ, individuală și distinctă. Deosebirea esențială existentă în ceea ce privește exercitarea dreptului de proprietate al cooperatorilor față de membrii societăților comerciale se referă la transmiterea, în mod gratuit, altei organizații cooperatiste a activului net al cooperativei care se lichidează, după plata tuturor datoriilor. Astfel, Curtea reține că, în sensul Legii nr. 1/2005, partea divizibilă reprezintă aceea parte a patrimoniului societății cooperative care cuprinde valoarea părților sociale emise în schimbul aportului membrilor cooperatori la capitalul social, precum și dividendele cuvenite membrilor cooperatori. Această parte a patrimoniului aduce dividende, iar, la retragere, membrul cooperator obține valoarea părților sale sociale, pe care le-a primit la înscrierea în societate în schimbul aportului subscris la capitalul social.

21. Partea indivizibilă constituie acea parte a patrimoniului societății cooperative, acumulat de aceasta în decursul activității, mai puțin partea divizibilă, care nu poate face obiectul distribuirii sau dobândirii între membrii cooperatori. Drepturile membrilor cooperatori nu se întind asupra acestei părți a patrimoniului care reprezintă o acumulare din trecut, ce aparține societății cooperative și este destinată dezvoltării viitoare a organizației. Așa fiind, la retragerea din societate, membrul cooperator nu poate primi valoarea de piață a părților sociale, deoarece valoarea activului net și, pe cale de consecință, a părților sociale este dată de partea indivizibilă a patrimoniului societății cooperatiste care, de cele mai multe ori, vine din trecut, fiind o plus valoare determinată de cei care, de-a lungul vremii, au adus aport în societatea cooperatistă.

22. Curtea observă că patrimoniul organizațiilor cooperației meșteșugărești este format prin aportul în natură și în numerar al cooperatorilor la intrarea în organizația cooperatistă. Contribuția în natură adusă de membrii cooperatori încetează a mai fi proprietatea individuală a acestora odată cu aprobarea primirii ei în proprietatea cooperativei, deoarece, în această situație, cooperatorul renunță, voluntar, la dreptul său de proprietate asupra bunului.

23. Referitor la criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, Curtea reține că, potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, la încetarea calității de membru cooperator, acesta sau, după caz, succesorii săi au dreptul la plata contravalorii părților sociale și a dividendelor cuvenite conform situației financiare anuale încheiate la sfârșitul exercițiului financiar al anului în care a intervenit cazul de încetare. În situațiile în care încetează calitatea de membru cooperator, în oricare din formele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 1/2005, societatea este obligată la plată în termen de un an de la închiderea bilanțului financiar al anului în care a intervenit cazul de încetare a calității de membru cooperator. În caz de imposibilitate de a respecta termenul de un an, plata în niciun caz nu poate fi realizată mai târziu de 2 ani de la data nașterii dreptului. Astfel, Curtea constată că, odată cu încetarea calității de membru cooperator, persoana fizică își poate exercita dreptul de proprietate doar asupra părților sale sociale, care reprezintă un drept deplin de proprietate, fiecare membru cooperator având un drept de proprietate asupra contribuției sale la capitalul social, drept pe care și-l poate valorifica în momentul în care iese din cadrul societății cooperative.

24. Totodată, Curtea constată că proprietatea organizațiilor meșteșugărești este indivizibilă, raportată la membrii cooperatori, aceștia având dreptul doar la părțile sociale, titluri nominative sau acțiuni, și la ratele de profit, corespunzătoare acestora, iar bunurile mobile și imobile care fac obiectul patrimoniului fiecărei organizații cooperatiste sunt proprietatea privată a acesteia. Așa fiind, dreptul de proprietate aparține persoanei juridice și este determinat de modul de înființare, organizare și lichidare, specific organizațiilor cooperației meșteșugărești.

25. Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea constată că rațiunea unei atare reglementări are drept scop garantarea protecției funcționării și continuității organizației cooperatiste, protejarea intereselor membrilor cooperatori, dar și a patrimoniului societății cooperative. De altfel, de esența cooperației este posibilitatea de continuare a activității derulate, și nu "îndestularea" membrilor cooperatori.

26. În subsidiar, referitor la critica autorilor excepției de neconstituționalitate privind cuantumul drepturilor cuvenite foștilor membri cooperatori ca urmare a retragerii din societatea cooperatistă, Curtea apreciază că modalitatea de stabilire a aportului subscris la capitalul social și a părților sociale reprezintă o problemă de aplicare a legii și nu o problemă de constituționalitate.