Decizia CCR nr. 189 din 3.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 31 alin. (4) teza finală din Legea nr. 10/2001 - regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945-22.12.1989, republicată

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 49 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mariana Bălan, Alexander Brejcha, Karin Humbert, Alberta Liliana De Neuberger, Kristin Lamphere Pilarcik, Eugene Y. Weissmann, Albert Erich Weismann, Donald M. Sinclair și Joan Bradley în Dosarul nr.6.516/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 556D/2013.

2. La apelul nominal răspunde mandatarul autorilor excepției de neconstituționalitate, avocat Dumitru P. Mihai, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Reprezentantul autorilor excepției de neconstituționalitate arată, în esență, că litigiul aflat pe rolul instanței de judecată, în cadrul Căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, are ca obiect soluționarea cererii privind acordarea unor despăgubiri, în temeiul art. 31 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare Se arată că însuși actul normativ de naționalizare instituia un drept de despăgubire pentru persoanele fizice - asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Acest drept la despăgubire a fost reiterat prin dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât însăși existența dreptului la despăgubire nu poate fi contestată.

4. În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, arată că renunță la cerea de extindere a acestuia, formulată în cadrul procedurii în fața Curții Constituționale, și solicită constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 165/2013, republicată. Pe de altă parte, arată că, în opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, obiectul acesteia nu poate fi reprezentat de dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum acesta a fost modificat prin dispozițiile art. 49 din Legea nr. 165/2013.

5. Se mai arată că, în dezacord cu punctul de vedere exprimat în cauză de către Avocatul Poporului, textul de lege criticat nu poate fi aplicabil doar pentru viitor. Legea nouă realizează o ingerință în câmpul de aplicare al legii vechi, prin recalcularea indicelui de inflație doar până la data de 14 februarie 2001, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16,art. 21 și art. 53, precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la aceeași Convenție.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, arată că, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, acesta nu poate fi altul decât cel stabilit prin încheierea de sesizare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 2 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6.516/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 49 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mariana Bălan, Alexander Brejcha, Karin Humbert, Alberta Liliana De Neuberger, Kristin Lamphere Pilarcik, Eugene Y. Weissmann, Albert Erich Weismann, Donald M, Sinclair și Joan Bradley într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile tezei finale cuprinse în art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost introdusă prin art. 49 din Legea nr. 165/2013, sunt retroactive, deoarece dispun în privința unor situații juridice deja consumate sub imperiul legii vechi. Se mai arată că limitarea actualizării dreptului de creanță, prin recalcularea valorii acțiunilor deținute în cadrul unei persoane juridice care avea în proprietate imobilele și alte active, la data preluării acestora în mod abuziv, numai până la data de 14 februarie 2001, este de natură să afecteze însăși substanța dreptului la despăgubire din cauza deprecierii valorii creanței în perioada 14 februarie 2001-aprilie 2013. În egală măsură, textul de lege criticat instituie o discriminare între persoanele îndreptățite la măsurile reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, în funcție de data la care s-a făcut actualizarea dreptului de creanță, prin recalcularea valorii acțiunilor deținute în cadrul unei persoane juridice care avea în proprietate imobilele și alte active, la data preluării acestora în mod abuziv, [în sensul art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001], respectiv înainte sau după modificarea legislativă intervenită, în temeiul căruia actualizarea a fost limitată până la data de 14 februarie 2001.

9. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate arătând că aplicarea Legii nr. 10/2001 a creat raporturi juridice concrete, finalizate sau în curs de finalizare, astfel încât modificarea acestor raporturi juridice printr-un act normativ ulterior echivalează cu retroactivitatea acestuia din urmă, dar și cu instituirea unei inegalități de tratament între persoanele ale căror cereri de acordare a măsurilor reparatorii au fost soluționate sub imperiul vechii reglementări, pe de o parte, și persoanele ale căror cereri nu au fost soluționate, pe de altă parte.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

11. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că normele supuse controlului de constituționalitate, prin care legiuitorul a stabilit că persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, să primească despăgubiri prin recalcularea valorii acțiunilor în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea unor coeficienți de actualizare, la nivelul anului 2001, nu aduc atingere art. 15 alin. (2) și art. 16 din Constituție. Modificarea instituită de art. 49 din Legea nr. 165/2013 asupra sumelor acordate cu titlul de despăgubire în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a faptului ca actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001, se realizează doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, prin aplicarea unui indice de actualizare diferit. Mai mult, noile prevederi nu se răsfrâng asupra sumelor deja obținute, ci acestea se aplică tuturor cererilor care vor fi soluționate după intrarea în vigoare a legii,

12. Se mai arată că actualizarea impusă de noua lege se va aplica tuturor beneficiarilor Legii nr. 10/2001 ale căror cereri vor fi soluționate după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, în mod egal. Astfel, statul a asigurat un cadru legal menit sa permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situații juridice similare, fără privilegii și fără discriminări. Or, situația generată de prevederile legale criticate nu este de natură a aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modalitatea de calcul a despăgubirilor, cu atât mai mult cu cât normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor ia plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui indice de inflație diferit, această măsură fiind tocmai rezultatul opțiunii pe care legiuitorul o are în stabilirea cuantumului despăgubirilor, opțiune justificată și de contextul economico-financiar.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 49 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, și ținând seama de prevederile art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 31 alin. (4) teza finală din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "(4) Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001 și a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică, precum și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bitanțul este anterior acesteia. Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001."

16. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor ia principiul legalității, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 44 - Dreptul de proprietate privată și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 -Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la aceeași Convenție.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobile și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Primind notificarea, instituția publică implicată în privatizare are obligația să stabilească valoarea recalculată a acțiunilor care au aparținut persoanei îndreptățite sau succesorilor acesteia, și să emită decizie motivată de propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, plata despăgubirilor făcându-se în condițiile cap. V - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, despăgubirile urmând a fi stabilite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În prezent, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de despăgubire este cea reglementată prin cap. III - Acordarea de măsuri compensatorii din acest act normativ.

18. Curtea observă că, potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, în forma anterioară completării acestui text de lege prin dispozițiile art. 49 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții ce se coroborează cu pct. 32.5 cuprins în Normele metodologice din 18 aprilie 2003 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2003, respectiv cu pct. 31.5 cuprins în Normele metodologice din 7 martie 2007 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007, recalcularea valorii acțiunilor se face, de către instituția publică implicată în privatizare, în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil. Astfel, potrivit modalității de calcul exemplificate în pct. 32.5 cuprins în Normele metodologice din 2003, și, respectiv în pct. 31.5 cuprins în Normele metodologice din 2007, pentru cuantificarea valorii acțiunilor deținute și dovedite, se calculează mai întâi valoarea aferentă cotei deținute de persoana îndreptățită/moștenitorii acesteia din activul net corespunzător ultimului bilanț contabil. La valoarea astfel rezultată se aplică coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001, stabilit, în conformitate cu art. 31 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, de Banca Națională a României prin Ordinul Băncii Naționale a României nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, coeficient care are întotdeauna o valoare fixă. La această valoare se adaugă suma rezultată din calculul indicelui de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică, corespunzător anilor anteriori, până în anul soluționării notificării.

19. În continuare, Curtea reține că art. 49 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, a adus următoarea completare prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001."

20. Potrivit susținerilor autorilor excepției de neconstituționalitate, introducerea acestei sintagme are semnificația limitării utilizării indicelui de inflație numai până la valoarea aferentă datei de 14 februarie 2001, iar nu până la data stabilirii efective a cuantumului măsurilor reparatorii, așa cum prevedea inițial textul de lege incident, ceea ce, în mod implicit conduce la retroactivitatea acestei sintagme legale și la o încălcarea dreptului de proprietate, aplicarea acesteia generând diminuarea semnificativă a cuantumului măsurii reparatorii cuvenite persoanei îndreptățite/moștenitorilor acesteia.

21. Analizând aceste susțineri, prin raportare la prevederile legale incidente, Curtea reține că, în realitate, "actualizarea" la care face referire textul de lege nou introdus nu are în vedere calculul indicelui de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică, ci se referă la coeficientul de actualizare stabilit de Banca Națională a României, prin Ordinul Băncii Naționale a României nr. 3/2001, care și inițial avea ca perioadă de referință pentru actualizarea valorii leului perioada 11 iunie 1948 - 14 februarie 2001. Operațiunea de "actualizare" nu poate privi obligativitatea calculării indicelui de inflație doar până la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru că, dacă aceasta ar fi fost intenția legiuitorului, ar fi trebuit eliminată referirea la utilizarea indicelui de inflație din prima teză a art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. 49 din Legea nr. 165/2013. Având în vedere că legiuitorul nu a procedat în acest mod, varianta de interpretare a textului de lege criticat, conform căreia operațiunea de "actualizare’ până la data de 14 februarie 2001 se referă la calculul indicelui de inflație doar până la această dată, devine contradictorie, deoarece, pe de o parte, menținerea referirii la utilizarea indicelui de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică presupune, prin ipoteză, calculul acestuia corespunzător perioadei cuprinse între 14 februarie 2001 și data stabilirii efective a cuantumului măsurilor reparatorii, iar, pe de altă parte, "actualizarea" până la data de 14 februarie 2001, ar exclude, prin ea însăși, utilizarea oricărei valori a indicelui de inflație ulterioară datei de intrare în vigoare a actului normativ prin care se instituie măsurile reparatorii.

22. Mai mult, Curtea observă că orice măsură de stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii este posterioară datei de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a actului normativ care le-a instituit, ceea ce înseamnă că, prin ipoteză, aceasta implică utilizarea indicelui de inflație aferent perioadei 2001 - până la data soluționării notificării de către instituția publică implicată în privatizare, sau, după caz, până la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive de stabilire a cuantumului despăgubirii.

23. Astfel, Curtea reține că prevederile legale criticate se referă exclusiv la utilizarea coeficientul de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul Băncii Naționale a României nr. 3/2001, coeficient care are întotdeauna o valoare fixă, referindu-se la actualizarea valorii leului la data recunoașterii dreptului la despăgubire prin actul normativ cu caracter reparatoriu, respectiv Legea nr. 10/2001, și nu va afecta nici pe viitor utilizarea indicelui de inflație în modul de calcul al despăgubirii. Cu alte cuvinte, și după intrarea în vigoare a textului de lege criticat, cuprins în Legea nr. 165/2013, care a completat art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, modul de calcul al despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite în condițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, rămâne neschimbat, respectiv se utilizează același coeficient de actualizare a valorii leului pentru perioada 11 iunie 1948 -14 februarie 2001, precum și indicele de inflație aferent perioadei 2001 - până în anul acordării efective a măsurilor reparatorii.

24. Ca urmare, Curtea reține că prevederea legală criticată, conform căreia "Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001", nu cuprinde niciun element de noutate față de reglementarea anterioară, aceasta având un veritabil caracter declarativ, prin raportare la forma anterioară a acesteia. Așa cum s-a reținut în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, pentru a exista retroactivitate ar fi trebuit ca între două prevederi legale succesive să fie o deosebire, iar noua reglementare să se aplice situațiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare. În cazul în care ipoteza normativă este aceeași, continuitatea reglementării exclude, prin ipoteză, retroactivitatea celei noi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 41 din 4 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 27 aprilie 1995, Decizia nr. 58 din 26 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 18 aprilie 2002, Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 315 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 29 octombrie 2004, sau Decizia nr. 982 din 30 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008).

25. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia mai susțin că limitarea actualizării dreptului de creanță, numai până la data de 14 februarie 2001, este de natură să afecteze însăși substanța dreptului la despăgubire. În egală măsură, în opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat instituie o discriminare între persoanele îndreptățite la măsurile reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, în funcție de data la care s-a făcut actualizarea dreptului de creanță.

26. Având în vedere cele reținute la paragrafele 21-24, Curtea constată că raportarea criticii de neconstituționalitate la dispozițiile constituționale și convenționale cuprinse în art. 16,art. 44 și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, are drept premisă limitarea utilizării indicelui de inflație numai până

la valoarea aferentă datei de 14 februarie 2001, iar nu până la data stabilirii efective a cuantumului măsurilor reparatorii. Or, în acord cu cele reținute anterior, Curtea reține că textul de lege criticat nu a adus nicio modificare a modalității de calcul a dreptului la despăgubiri, fiind în continuare aplicabil indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică, corespunzător anilor anteriori, până în anul soluționării notificării, astfel încât susținerile autorilor excepției sunt fără obiect.

27. Autorii excepției de neconstituționalitate mai invocă și încălcarea dispozițiilor constituționale și convenționale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 11,art. 21,art. 53 și art. 6 paragraful 1 din Convenție, fără a arăta în constă pretinsa contrarietate între textul de lege criticat și dispozițiile invocate. Or, având în vedere că instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorilor excepției în indicarea unor motive de neconstituționalitate, criticile formulate nu pot fi analizate.