Decizia CCR nr. 213 din 15.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Delta Impex“ - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 4.931/296/2011 al Judecătoriei Satu Mare - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 656D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială "Impuls Leasing I.F.N.“ - S.A. din București a depus o cerere prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, menționând deciziile Curții Constituționale nr. 512 din 18 noiembrie 2004 și nr. 360 din 24 septembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 9 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4.931/296/2011, Judecătoria Satu Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Delta Impex“ - S.R.L. din Satu Mare într-un dosar având ca obiect constatarea nulității unor contracte de leasing financiar.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate au un vădit caracter discriminator, întrucât prin sintagma "consumator“ se face referire la orice persoană fizică sau grup de persoane fizice, eliminând cu desăvârșire persoana juridică. Entitățile juridice pot avea calitatea de consumator și, astfel, se impune ca și acestea să facă obiectul Legii nr. 193/2000. Prin dispozițiile de lege criticate se restrânge exercițiul drepturilor și libertăților de care ar trebui să se bucure atât persoanele fizice, cât și cele juridice.

7. Judecătoria Satu Mare - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat deja asupra acestei chestiuni prin deciziile nr. 464 din 12 aprilie 2011, nr. 621 din 12 iunie 2012 și nr. 321 din 25 iunie 2013.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008. Din examinarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008 și, ulterior, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, prevederi care au următoarea formulare: "(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.“

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 30 alin. (7) privind interzicerea incitării la discriminare și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare.

13. Astfel, prin Decizia nr. 621 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 iulie 2012 și prin Decizia nr. 1.129 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a reținut că autorul acesteia critica modalitatea de redactare a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, susținând că definiția noțiunii de "consumator“ar trebui să includă și persoana juridică, atunci când aceasta este parte la încheierea unor contracte comerciale ce pot intra sub sfera actului normativ criticat. Așadar, pretinsa neconstituționalitate era dedusă dintr-o omisiune de reglementare, pe care însă Curtea Constituțională nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constituție, "Parlamentul este (_) unica autoritate legiuitoare a țării“, modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuții exclusive ale acestuia.

14. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

15. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.