Decizia CCR nr. 292 din 22.05.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 64,art. 96 alin. (4), art. 97 alin. 1 lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. 2 şi art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002 - circulaţia pe drumurile...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64,art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6), art. 100 alin. (2) și art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale art. I pct. 17, 33, 34, 35, 36 și 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ionuț Vidu-Afloarei în Dosarul nr. 39.517/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 915D/2013.

2. La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Astfel, arată că atât criticile de neconstituționalitate extrinsecă, cât și cele de neconstituționalitate intrinsecă sunt neîntemeiate. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale. De asemenea, face trimitere, și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume la Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantorii împotriva Franței, și la Hotărârea din 19 septembrie 2008, pronunțată în Cauza Korbely împotriva Ungariei, prin care Curtea de la Strasbourg a reținut că previzibilitatea normei, oricât ar fi de dorit, nu poate fi atinsă în mod absolut.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 39.517/4/2012, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64,art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6), art. 100 alin. (2) și art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale art. I pct. 17, 33, 34, 35, 36 și 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de Ionuț Vidu-Afloarei cu ocazia soluționării unei plângeri contravenționale prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții și anularea sancțiunilor și a măsurii tehnico-administrative a ridicării vehiculului staționat neregulamentar.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului și ale art. 115 alin. (4) potrivit căruia "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora“. Arată că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007, a fost modificată și completată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, după ce aceasta din urmă fusese aprobată prin Legea nr. 49/2006. Autorul excepției susține că, prin aprobarea cu modificări și completări a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, Parlamentul a adoptat o anumită soluție legislativă prin care fapta de staționare neregulamentară se sancționa cu 2 puncte penalizare și cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni, se condiționa luarea măsurii de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar de aspectul de a constitui un obstacol pentru circulația publică, se prevedea caracterul de sancțiune contravențională complementară a ridicării vehiculului staționat neregulamentar, în condițiile în care măsurile tehnico-administrative nu puteau fi luate decât pe lângă sancțiunile complementare. Or, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007, fără nicio motivare concretă, regimul sancționator devine mai aspru, prin stabilirea amenzii prevăzute în clasa a II-a de sancțiuni și prin aplicarea a 3 puncte de penalizare, este schimbată natura juridică a ridicării vehiculelor staționate neregulamentar din sancțiune contravențională complementară în măsură tehnico-administrativă, este eliminată condiția ca vehiculul să constituie un obstacol pentru circulația publică, iar măsurile tehnico-administrative pot fi dispuse independent de sancțiunea complementară. Autorul excepției consideră că nu îi este permis legiuitorului delegat să abroge sau să modifice soluții legislative adoptate de Parlament, întrucât încalcă prevederile constituționale potrivit cărora Parlamentul, și nu Guvernul, este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. Arată că preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2007 nu justifică decât reglementarea privind permisele de conducere, iar regimul sancționator al faptei de staționare neregulamentară, natura juridică și condițiile în care poate fi dispusă măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar nu se află în legătură cu reglementarea propusă de Guvern cu privire la permisele de conducere, nefiind o consecință logică a acestei din urmă modificări. De asemenea, consideră că sintagma "staționare neregulamentară“ este imprecisă și imprevizibilă, întrucât nu se poate deduce care este acțiunea sau inacțiunea care atrage răspunderea contravențională, iar termenul de "deținător“ al vehiculului staționat neregulamentar este lipsit de claritate, neidentificându-se nici cu noțiunea de proprietar, nici cu cea de conducător, nici cu cea de contravenient. Mai arată că nereglementarea accesului la justiție în cazul măsurilor tehnico-administrative, în speță ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar, constituie o îngrădire și o restrângere nejustificată a accesului la justiție, în condițiile în care legea nu prevede aplicarea măsurilor tehnico-administrative prin procesul-verbal de constatare a contravenției, astfel încât se consideră că măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar nu poate fi contestată pe calea plângerii contravenționale. Face trimitere, în acest sens, la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 500/2012.

6. Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 64,art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6), art. 100 alin. (2) și art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. I pct. 17, 33, 34, 35, 36 și 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Dispozițiile art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 criticate de autorul excepției modifică și completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 după cum urmează: pct. 17 al art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 modifică art. 64 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, pct. 33 abrogă art. 96 alin. (2) lit. f), pct. 34 modifică art. 96 alin. (4), pct. 35 modifică partea introductivă a alin. (1) și alin. (2), (3) și (6) ale art. 97, pct. 36 introduce la art. 97 alin. (1), după lit. c), o nouă literă, lit. d), iar pct. 49 introduce la art. 108 alin. (1) lit. b), după pct. 6, două noi puncte, pct. 7 și 8. Ca atare, având în vedere notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, și dispozițiile de lege criticate raportate la normele de tehnică legislativă consacrate de art. 62 din Legea nr. 24/2000 [privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010], Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 64,art. 96 alin. (4), art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6), art. 100 alin. (2) și art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale art. I pct. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Textele criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au următorul cuprins:

- Art. 64:"(1) Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.

(2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia.

(3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.“;

- Art. 96 alin. (4): "(4) În cazul cumulului de 15 puncte de penalizare suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către șeful poliției rutiere din județul sau municipiul București care îl are în evidență pe titularul permisului de conducere.“;

- Art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6): "(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: [_] d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.

[_] (6) Procedura aplicării măsurilor tehnico-administrative se stabilește prin regulament.“;

- Art. 100 alin. (2): "(2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).“;

- Art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7: "(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

[_] b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: [_] 7. staționarea neregulamentară;“.

Art. 96 alin. (2) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, abrogat de art. I pct. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007, avea următorul cuprins: "(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: [_] f) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.“

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului și ale art. 115 alin. (4) potrivit căruia "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora“.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile de neconstituționalitate extrinsecă, având în vedere motivele expuse în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2007, respectiv faptul că de la data aderării la Uniunea Europeană România trebuie să asigure armonizarea deplină cu acquis-ul comunitar a legislației naționale din domeniul transporturilor. Or, pe fondul primirii notificării Comisiei Europene de punere în întârziere - ca fază premergătoare a declanșării procedurii de infringement, prevăzută de art. 226 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, pentru necomunicarea măsurilor de transpunere integrală de către România a Directivei 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere - crearea premiselor îndeplinirii angajamentelor asumate ca stat membru al Uniunii Europene și evitarea declanșării de către Comisia Europeană a procedurilor de sancționare vizează interesul public și constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Autorul excepției contestă, în realitate, oportunitatea modificărilor intervenite cu privire la regimul sancționator al faptei de staționare neregulamentară, și nu constituționalitatea acestora.

14. Curtea constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederi din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare de neconstituționalitate intrinsecă. Astfel, prin Decizia nr. 1.443 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (1) și art. 97 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale art. 97 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, reținând că dispozițiile de lege criticate reglementează o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfășurarea circulației pe drumurile publice în condiții de siguranță, prin îndepărtarea de pe spațiul rezervat circulației rutiere a autovehiculelor staționate în acea zonă în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea și staționarea acestora. Această limitare a posesiei și folosinței este doar temporară, încetând de îndată ce proprietarul autovehiculului staționat neregulamentar achită contravaloarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul și depozitarea acestuia. De altfel, măsura instituită prin textul de lege criticat reprezintă o sancționare a atitudinii culpabile a conducătorului auto care a nesocotit normele legale referitoare la staționarea vehiculelor. Curtea a mai constatat că autoritatea locală nu acționează în vederea executării dispoziției polițistului rutier, ci acționează în temeiul unei hotărâri a consiliului local, procedura de ridicare a vehiculului fiind cea prevăzută de regulamentul stabilit prin aceasta.

15. Totodată, prin Decizia nr. 521 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 5 februarie 2014, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și ale art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010, Curtea a reținut că prevederile legale criticate reglementează posibilitatea poliției rutiere de a dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă, având dreptul de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis. Partea carosabilă reprezintă porțiunea din platforma drumului destinată circulației vehiculelor; un drum poate cuprinde mai multe părți carosabile complet separate una de cealaltă printr-o zonă despărțitoare sau prin diferență de nivel, astfel cum rezultă din prevederile art. 6 pct. 23 din ordonanța de urgență. În ceea ce privește înlăturarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă, Curtea a constatat că sintagma "constituie un obstacol pentru circulația publică“ se regăsea, de altfel, în forma inițială a ordonanței de urgență, dar nu a fost păstrată în prezent. Acest aspect ține de opțiunea și politica legiuitorului în ceea ce privește stabilirea cadrului necesar pentru buna și fluenta desfășurare a traficului rutier. În consecință, Curtea a constatat că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar urmărește un scop legitim numai în măsura în care constituie un obstacol pentru circulație.

16. În același sens sunt și Decizia nr. 661 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, și Decizia nr. 280 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile art. 96 alin. (4), art. 100 alin. (2) și art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și ale art. I pct. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007, față de care au fost formulate aceleași critici.

18. În ceea ce privește invocarea încălcării art. 53 din Legea fundamentală, textul constituțional se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancționarea încălcării normelor legale referitoare la staționarea vehiculelor, în scopul înlăturării stării de pericol, scop prevăzut încă din primul articol al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv "asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului“. Pe de altă parte, alin. (1) al art. 53 din Constituție prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor.

19. Referitor la modul de interpretare a normelor ce fac obiectul excepției de către agenții de circulație, pe de o parte, și de către instanțele judecătorești, pe de altă parte, o atare critică nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.