Decizia CCR nr. 337 din 30.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din C. pr. civ., precum şi a celor ale art. 48 din OUG nr. 80/2013 - taxele judiciare de timbru

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 alin. (4) și art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum și a celor ale art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 5 București - Secția civilă în Dosarul nr. 21.899/302/2013. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 226D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că Andreea Georgiana Arseni, în calitate de curator special desemnat de instanță, a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, precizând, în acest sens, că nu poate reprezenta partea Zaharia Zaharia, întrucât nu îndeplinește condițiile de vechime în profesie pentru a putea pune concluzii în fața Curții Constituționale.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 26 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 21.899/302/2013, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 alin. (4) și art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de către instanța de judecată într-o cauză având ca obiect "înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității“.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate Judecătoria Sectorului 5 București - Secția civilă susține că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât obligația de a numi un curator, indiferent de circumstanțele cauzei, reprezintă o ingerință în dreptul de acces liber la o instanță și dreptul la un proces echitabil ale reclamantului, care nu se justifică într-o societate democratică, fiind disproporționată în raport cu scopul urmărit și conducând la golirea de eficiență a drepturilor recunoscute reclamantului. Arată că în cauza de față, ce are ca obiect înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, reclamantul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 30 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Cu toate acestea, prin prisma prevederilor legale criticate pentru neconstituționalitate, reclamantul este obligat să consemneze o remunerație provizorie pentru curatorul special numit de instanță pentru reprezentarea pârâtului al cărui domiciliu real nu este cunoscut. În această situație, instanța de judecată consideră că statul a instituit o ingerință în dreptul de acces liber la o instanță fără existența unui scop legitim sau, în cazul în care scopul urmărit este socotit legitim, nu este respectat raportul rezonabil de proporționalitate care trebuie să existe între scopul urmărit (ocrotirea intereselor pârâtului) și mijlocul legal folosit (reglementarea curatelei).

7. Apreciază totodată că prin instituirea curatelei și a remunerației provizorii în sarcina reclamantului, pe lângă afectarea dreptului de acces liber la justiție al acestuia, legiuitorul a adus atingere și principiului egalității armelor ce trebuie să caracterizeze poziția procesuală a părților litigante, dar și dreptului reclamantului de a i se soluționa procesul într-un termen rezonabil.

8. În susținerea acestei opinii instanța de judecată invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Decizia din 10 aprilie 2003, pronunțată în Cauza Nunes Dias împotriva Portugaliei, precum și Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată în Cauza G împotriva Cornelius de Visser, C-92/10, reținând cele statuate la paragraful 2 al celei din urmă hotărâri, și anume că "dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu se opune pronunțării unei hotărâri într-o cauză judecată în lipsă împotriva unui pârât căruia, ca urmare a imposibilității de a-l localiza, i-a fost comunicat actul de sesizare a instanței prin publicare, potrivit dreptului național, cu condiția ca instanța sesizată să se fi asigurat anterior că toate demersurile impuse de principiile diligenței și bunei-credințe au fost întreprinse pentru a-l găsi pe pârât“.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 58 alin. (4) și art. 167 alin. (3) din codul de procedură civilă - Legea nr. 134/2010, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, precum și cele ale art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă:"Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanță, prin încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată.“;

- Art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă:"Odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.“;

- Art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: "(1) Avansarea remunerației curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.

(2) Instanța poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remunerației curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului.

(3) Sumele avansate cu titlu de remunerație a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul.“

13. Instanța de judecată apreciază că aceste prevederi aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză.

15. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 22 iulie 2014, și Decizia nr. 377 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 23 septembrie 2014, Decizia nr. 660 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015, Decizia nr. 661 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 636 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 13 ianuarie 2015, prin care instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 58 alin. (4) și art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum și cele ale art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

16. Prin aceste decizii Curtea a reținut, în esență, că instituția curatorului special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865, cu rolul de a preveni și înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziții. Ulterior, prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost extinsă instituția curatelei speciale, aceasta fiind reglementată în prezent prin art. 58 din acest act normativ. Curtea a statuat că această instituție vine să protejeze interesele celor chemați în judecată și care nu au capacitatea de exercițiu al drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii și interzișii - persoane fizice, ci și persoanele juridice ori entitățile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și anume "(_) asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii“.

17. Curtea a reținut că, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situația în care reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acțiune subsecventă demersurilor nereușite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului ori a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii. Însă, în cazul în care instanța încuviințează citarea părții pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58 din același cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.

18. Potrivit art. 48 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, avansarea remunerației curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanța poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remunerației curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepțional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanța va încuviința avansarea remunerației cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remunerație pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul. Partea care avansează sumele cu titlu de remunerație a curatorului special are protecția drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiție, întrucât la finalul judecății aceste sume ce reprezintă remunerația curatorului special se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul.

19. Așa fiind, Curtea a statuat că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 21 și 24 din Constituția României și nici a celor ale art. 6 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar în ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 53, Curtea a constatat că acestea nu au incidență în cauză, având în vedere că nu s-a reținut restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.