Decizia CCR nr. 236 din 7.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 25 din Legea recunoştinţei pt. victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pt. revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Dan Aurel Ordace în Dosarul nr. 1.764/62/2014 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 972D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât în anumite condiții, cărora li se subsumează și instituirea unor termene. Precizează că dispozițiile art. 44 și art. 53 din Constituție nu sunt încălcate, de vreme ce în cauză nu sunt în discuție restrângeri ale unor drepturi câștigate, autorul excepției având o simplă expectație în privința constatării calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 1 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.764/62/2014, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Excepția a fost ridicată de Dan Aurel Ordace într-o cauză având ca obiect cererile de anulare a unui act administrativ.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege, prin instituirea unui termen de decădere, îngrădește dreptul petentului de a accede în justiție pentru recunoașterea calității de persoană ce a avut de suferit în urma revoltei muncitorești din 1987. De asemenea, persoana în cauză nu mai beneficiază de despăgubiri, astfel încât se încalcă și dreptul de proprietate al acesteia, fiind înlăturată speranța legitimă de a obține recunoașterea efectivă a dreptului de proprietate. Totodată, prevederile de lege criticate instituie o restrângere nejustificată a dreptului de a obține constatarea calității de persoană beneficiară a Legii nr. 341/2004.

6. Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal arată că prevederile art. 25 din Legea nr. 341/2004 nu încalcă dispozițiile art. 21,art. 44 și art. 53 din Constituție.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 25 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale, sens în care arată că instituirea unui termen de solicitare a constatării calității de persoană care a avut de suferit in urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nu constituie o încălcare a accesului liber la justiție, întrucât exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, respectând anumite termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. În plus, nu poate fi reținută nici încălcarea art. 53 din Constituție, întrucât nu este vorba de o restrângere a exercițiului dreptului de acces liber la justiție al persoanelor interesate, ci de condiționarea exercitării acestui drept de respectarea anumitor termene. Cât privește invocarea încălcării art. 44 din Constituție, consideră că acest text din Legea fundamentală nu este incident în cauză.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 25 din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "(1) Termenul final de solicitare a constatării calității menționate la art. 19 alin. (1) sau (3) și de depunere a documentelor menționate la art. 19 alin. (2) ori (4) este de 31 decembrie 2012.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere.“

12. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, este invocat art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 25 din Legea nr. 341/2004 instituie un termen de decădere pentru solicitarea constatării calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 și depunerea, în acest sens, a documentelor necesare. O asemenea reglementare reprezintă opțiunea legiuitorului, justificată de finalitatea exercitării în condiții optime a unui drept, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele negative asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile, fără a încălca sub niciun aspect principiul liberului acces la justiție.

14. Astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, respectând anumite exigențe cărora li se subsumează și instituirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Neexercitarea dreptului în termenul stabilit de lege, din cauza lipsei de diligență a titularului acestuia, nu poate fi considerată consecința îngrădirii liberului acces la justiție al persoanelor care au pierdut posibilitatea valorificării dreptului. În acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 601 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, și Decizia nr. 940 din 23 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008).

15. În același timp, Curtea reține că obținerea unei indemnizații, în condițiile legii, deci a unei valori patrimoniale, de către persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege în acest sens, constituie un drept ulterior, subsecvent constatării calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987. Or, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1 are o limitare extrem de importantă, Convenția protejând doar dreptul de proprietate asupra unui bun, nu și dreptul de a obține proprietatea unui bun. În acest sens, sunt spre exemplu, Decizia din 7 septembrie 1999, pronunțată în Cauza Rudzińska împotriva Poloniei și Decizia din 9 mai 1986, pronunțată în Cauza Linde împotriva Suediei. În aceste condiții, Curtea constată că invocarea dispozițiilor art. 44 din Constituție nu are relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, de vreme ce prevederile de lege criticate nu cuprind reglementări de natură să încalce dreptul de proprietate privată.

16. În final, Curtea nu poate reține nici susținerea privind încălcarea art. 53 din Constituție, nefiind vorba de o restrângere a exercițiului dreptului de acces liber la justiție al persoanelor interesate ori a dreptului de proprietate privată.