Decizia ICCJ nr. 22 din 9.06.2015 Completul pt. dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

Dosar nr. 1.321/1/2015/HP/P

Completul compus din:

Mirela Sorina Popescu - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele completului

Ana Maria Dascălu - judecător la Secția penală - judecător-raportor

Rodica Aida Popa - judecător la Secția penală

Simona Cristina Neniță - judecător la Secția penală

Leontina Șerban - judecător la Secția penală

Angela Dragne - judecător la Secția penală

Valentin Horia Șelaru - judecător la Secția penală

Silvia Cerbu - judecător la Secția penală

Ilie Iulian Dragomir - judecător la Secția penală

Cristina Roșu - magistrat-asistent

S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Cluj prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând "interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituția redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluționare pe fond a cauzei (judecata în primă instanță și în calea ordinară de atac) sau și celor care au avut ca obiect soluționarea unor căi extraordinare de atac (contestații în anulare, revizuire) ori alte cereri".

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală ce formează obiectul Dosarului nr. 1.321/1/2015/HP/P a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și ale art. 274 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința a fost prezidată de președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La ședința de judecată a participat doamna Cristina Roșu, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Daniela Maftei.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse puncte de vedere și hotărâri relevante în materie pronunțate de instanțele judecătorești de la nivelul Curții de Apel Alba Iulia, Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București, Curții de Apel Brașov, Curții de Apel Cluj, Curții de Apel Constanța, Curții de Apel Galați, Curții de Apel Pitești, Curții de Apel Ploiești, Curții de Apel Timișoara, opinia acestora fiind majoritară, în sensul că nu pot fi supuse redeschiderii procesului penal hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei sau hotărâri judecătorești pronunțate în alte căi extraordinare de atac. Curtea de Apel Oradea a opinat că sintagma "proces penal" se impune a se interpreta lato sensu, respectiv ca proces în cadrul căruia s-au soluționat cauze având ca obiect nu numai judecata pe fond și în căile ordinare de atac, ci și în căile extraordinare de atac, iar Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Târgu Mureș au comunicat că nu dețin jurisprudență relevantă.

La dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul- raportor la data de 12 mai 2015, fiind comunicat petentului la aceeași dată, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

La data de 26 mai 2015 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a depus Adresa nr. 928/C/862/III-5/2015 prin care s-a adus la cunoștință că în cadrul Secției judiciare nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii privind această chestiune.

De asemenea, au fost depuse concluzii scrise formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei, ca urmare a admiterii contestației în anulare ori revizuirii.

Totodată, a fost depus la dosarul cauzei punctul de vedere al petentului în sensul că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate este aplicabilă și proceselor în care nu a avut loc o soluționare pe fond a cauzei, inclusiv celor care au avut ca obiect soluționarea unor căi extraordinare de atac ori a altor cereri.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după expunerea argumentelor juridice, a apreciat că problema de drept supusă dezlegării poate primi următoarea rezolvare: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei, ca urmare a admiterii contestației în anulare ori revizuirii.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare privind sesizarea formulată.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 23 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 80/33/2015, având ca obiect cererea formulată de petentul F.J. prin care solicită redeschiderea procesului penal vizând contestația în anulare, faza admiterii în principiu, în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014, în Dosarul nr. 822/33/2015, Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituția redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluționare pe fond a cauzei (judecata în primă instanță și în calea ordinară de atac) sau/și celor care au avut ca obiect soluționarea unor căi extraordinare de atac (contestații în anulare, revizuiri) ori a altor cereri.

În baza art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală a suspendat judecarea cauzei până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept sesizate.

II. Expunerea succintă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 80/33/2015 al Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori

La termenul de judecată din 23 martie 2015, Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a luat în examinare cererea formulată de petentul F.J. de redeschidere a procesului penal vizând contestația în anulare, faza admiterii în principiu, în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014, în Dosarul nr. 822/33/2015.

Petentul a fost asistat de avocat desemnat din oficiu.

În dezvoltarea orală a cererii, petentul a susținut că demersul său, raportat la faza în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 178/2014, prin care i s-a admis în principiu contestația în anulare și instanța competentă a dispus și desființarea sentinței atacate, ulterior rejudecând apelul, este motivat de faptul că nu a fost citat în acea procedură, la data rejudecării fiind deținut, că a fost citat într-o cauză ce a avut ca obiect contestația în anulare, dar nu apel, iar la prezentarea sa în instanță, la termenul de judecată din data de 1 octombrie 2014, s-a produs o confuzie.

La același termen (23 martie 2015) petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, motivând că textul contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituția României.

În subsidiar, petentul a susținut că solicită sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - pentru a pronunța o decizie prealabilă în baza dispozițiilor art. 477 din Codul de procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținând că petentul condamnat a formulat contestație în anulare admisă în principiu, cauza aflându-se pe rolul altui complet, iar pe fondul cererii a opinat că sesizarea este inadmisibilă, întrucât în cauză curtea de apel nu judecă în ultimă instanță și, practic, cererea condamnatului nu vizează probleme principale, ci chestiuni pendinte, aflate deja pe rolul unui alt complet de judecată.

În esență, în legătură cu situația persoanei condamnate F.J. s-a motivat că prin Sentința penală nr. 908 din 13 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.162/2005 al Judecătoriei Bistrița, în baza dispozițiilor art. 334 din Codul de procedură penală anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptelor săvârșite de inculpatul F.J., din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 4 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 4 din Codul penal anterior și infracțiunea de emitere a unui cec fără a avea disponibil bănesc, prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, inculpatul fiind condamnat la 3 ani închisoare și, respectiv, la 1 an închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare.

Instanța a mai reținut că infracțiunile din cauza dedusă judecății se află în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior la 3 (trei) pedepse de câte 1 an închisoare (Sentința penală nr. 187/2003 a Judecătoriei Dej), pentru toate acestea intervenind grațierea pedepsei potrivit Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni.

Pe latură civilă, s-a constatat că prejudiciile produse S.C. I -S.A. și S.C. CPC - S.A. au fost acoperite prin plată, inculpatul fiind obligat la despăgubiri materiale în favoarea părților civile S.C.P - S.R.L. și S.C. ADL - S.R.L.

Prin Decizia penală nr. 55 A din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a admis apelul declarat de inculpat, sentința a fost desființată în parte, pe latură penală dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termenul de încercare de 5 ani, iar pe latură civilă s-au constatat a fi fost recuperate integral și prejudiciile celor două părți civile amintite.

Recursul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 518 R din 12 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

La data de 25 iunie 2014, condamnatul F.J. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 518 R din 12 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în calea extraordinară de atac motivându-se că a intervenit prescripția răspunderii sale penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului.

Prin Decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014, Curtea de Apel Cluj a admis în principiu contestația în anulare și, recalificând calea de atac din recurs în apel, ca urmare a intrării în vigoare a Codului de procedură penală, prin Decizia penală nr. 879 din 23 octombrie 2014, a admis apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 908 din 13 iunie 2006 a Judecătoriei Bistrița, menținută prin Decizia penală nr. 55 A din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și Decizia penală nr. 518 R din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, pe care le-a desființat pe latură penală și a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală constatând intervenirea prescripției răspunderii penale și înlăturarea dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal anterior, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 din Codul penal anterior.

La 20 ianuarie 2015, condamnatul petent a formulat cerere de redeschidere a procesului penal în cadrul soluționării admisibilității în principiu a contestației în anulare (prin Decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, decizia contestată fiind cea cu nr. 518 R din 12 septembrie 2007 a aceleiași instanțe) susținând că nu a fost citat la examinarea admisibilității în principiu a contestației în anulare și nici la analiza pe fond a contestației în anulare, fiind citat și prezentat în instanță, direct, la rejudecarea apelului.

În consecință, condamnatul F.J. a cerut desființarea deciziei prin care s-a admis, în principiu, contestația în anulare (Decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj), rejudecarea contestației în anulare, în principiu, și, pe fond, citarea tuturor părților interesate.

Curtea de Apel Cluj, în ceea ce privește chestiunea de drept ridicată de petent, cu referire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.

Astfel:

- pe rolul său, cauza se află spre soluționare în ultimă instanță, întrucât cererea de redeschidere a procesului penal vizează un proces în care s-a hotărât, definitiv, asupra unei contestații în anulare (chiar dacă petentul se referă doar la faza admiterii în principiu), ceea ce înseamnă că și soluția pe care o va da cererii (indiferent care va fi aceasta - de respingere ori de admitere, urmată de rejudecarea contestației în anulare) este una definitivă, nesupusă vreunei căi de atac, potrivit art. 469 alin. (5) și (6) și art. 470 din Codul de procedură penală;

- de lămurirea chestiunii de drept ridicate depinde soluționarea pe fond a litigiului, în speță soluționarea pe fond a cererii de redeschidere a procesului penal și, chiar dacă chestiunea invocată privește o dispoziție de drept procesual penal, dezlegarea are influență directă asupra soluționării pe fond a cauzei în materialitatea ei, interpretarea ce va fi dată având consecințe juridice, efect concret asupra hotărârii din procesul principal (se poate rejudeca pe fond cererea de redeschidere a procesului penal și deci se poate rejudeca contestația în anulare în cadrul căreia se poate dispune rejudecarea pe fond a cauzei ș.a., aceasta și în lumina Deciziei nr. 2 din 2 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate de Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 6 martie 2015;

- asupra chestiunii de drept ridicate, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Cu referire la punctul de vedere al Ministerului Public, s-a menționat că acesta este de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, curtea de apel nefiind învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță.

În ce privește punctele de vedere ale petentului și apărătorului desemnat din oficiu, aceștia au apreciat că dispozițiile art. 466 din Codul de procedură penală privind redeschiderea procesului penal se aplică nu doar proceselor având ca obiect judecata pe fond a unei cauze, ci și celor care vizează judecarea unei cauze cu alt obiect, inclusiv căi extraordinare de atac sau alte cereri.

Completul de judecată a susținut că sintagma "proces penal" la care se referă "redeschiderea" reglementată de dispozițiile art. 466 din Codul de procedură penală trebuie interpretată în sens larg, de proces în cadrul căruia s-au soluționat cauze, având ca obiect nu numai judecata pe fond și căi ordinare de atac, ci și căi extraordinare de atac (contestație în anulare, revizuire) ori cereri de altă natură, formulate, de exemplu, în faza executării.

Instanța a subliniat că este adevărat că art. 466 alin. (2) și (5) din Codul de procedură penală, care explică ce se înțelege prin

"persoană judecată în lipsă" și arată cazurile în care o persoană condamnată "nu poate fi considerată judecată în lipsă", respectiv alte cazuri în care este incidentă redeschiderea procesului penal, prin modul de redactare, conduce la concluzia că instituția este aplicabilă persoanelor față de care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, deci persoanei ce a fost subiect al raportului juridic penal născut ca urmare a încălcării relațiilor sociale protejate printr-o normă de incriminare a unei fapte, dar, pe de altă parte, nu se poate face abstracție de faptul că alin. (1) al art. 466 din Codul de procedură penală se referă la "persoana față de care s-a desfășurat un procesul penal".

În continuare, instanța a apreciat că procesul penal este o activitate complexă, care se desfășoară într-o anumită succesiune stabilită de lege, astfel încât să se poată realiza comandamentele sale esențiale, respectiv scopul imediat - constatarea la timp a faptelor ce constituie infracțiuni, identificarea persoanelor care le-au săvârșit și exercitarea procedurilor pentru tragerea lor la răspundere penală, dar și scopul mediat - apărarea ordinii de drept, a persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, prevenirea săvârșirii de infracțiuni, educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.

Totodată, instanța a susținut că, atât în vechea reglementare, cât și potrivit Codului de procedură penală în vigoare, procesul penal se desfășoară în trei faze: urmărirea penală, judecata (în primă instanță și în calea ordinară de atac a apelului) și punerea în executare a hotărârilor, neexistând nicio rațiune pentru care judecata "în lipsă" să semnifice doar judecata în primă instanță și în calea ordinară de atac, devreme ce și printr-o cale extraordinară de atac se poate modifica esențial o soluție pronunțată în primă instanță și, eventual, în apel și se poate finaliza un proces penal.

În consecință, Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, în baza art. 475 din Codul de procedură penală a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală cu următoarea chestiune de drept: - dacă instituția "redeschiderii procesului penal" reglementată de dispozițiile art. 466 alin. 1 Codul de procedură penală este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluționare pe fond a cauzei (judecata în primă instanță și în apel) sau și celor care au avut ca obiect soluționarea unor căi extraordinare de atac (contestație în anulare, revizuire) ori a altor cereri.

III. Opinia instanțelor judecătorești

Au comunicat puncte de vedere asupra chestiunii de drept sesizate: Curtea de Apel București, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Suceava, parte din aceste instanțe anexând și opinia unora dintre instanțele arondate teritorial lor.

Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Târgu Mureș au comunicat că nu dețin jurisprudență relevantă în chestiunea de drept sesizată, dar nu și-au exprimat vreun punct de vedere asupra acesteia.

Instanțele din circumscripția curților de apel care și-au expus punctele de vedere, cu excepția Secției penale a Curții de Apel Oradea, în majoritate, au opinat că nu pot fi supuse redeschiderii procesului penal hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei sau hotărârile judecătorești pronunțate în alte căi extraordinare de atac (contestație în anulare, revizuire).

Curtea de Apel Oradea a opinat că sintagma "proces penal" la care se referă art. 466 din Codul de procedură penală se impune a fi interpretată lato sensu, ca proces în cadrul căruia s-au soluționat cauze având ca obiect nu numai judecata pe fond și în căile ordinare de atac, ci și în căile extraordinare de atac (contestație în anulare, revizuire) ori alte cereri formulate în faza executării, cum sunt și cererile de revocare a suspendării sub supraveghere, opinie motivată și pe considerentul că și faza de executare a hotărârilor penale este o fază care se circumscrie noțiunii de proces penal, întrucât raportul procesual penal și, implicit, procesul penal se prelungește și în cursul executării pedepsei.

O opinie asemănătoare instanței care a sesizat chestiunea de drept au comunicat Tribunalul Dolj, Tribunalul Olt, Judecătoria Odorheiu-Secuiesc, Judecătoria Târnăveni, Tribunalul Vaslui, Judecătoria Buhuși, Judecătoria Balș, Judecătoria Vânju-Mare, care însă nu și-au motivat opinia, rezumându-se să menționeze că sunt de acord cu instanța care a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanțele a căror opinie este în sensul că nu pot fi supuse redeschiderii procesului penal hotărârile judecătorești pronunțate în căi extraordinare de atac sau în alte cereri sunt Judecătoria Toplița, Judecătoria Târgu Jiu, Judecătoria Slatina, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul Neamț, Tribunalul Bacău, Judecătoria Bacău.

În ceea ce privește practica relevantă, hotărârile anexate, în integralitate, au vizat cereri de redeschidere a procesului penal în fond sau în apel (Decizia penală nr. 788 A din 18 iunie 2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală pronunțată în Dosarul nr. 2.119/303/2014, Decizia penală nr. 812 A din 23 iunie 2014 a aceleiași instanțe, pronunțată în Dosarul nr. 2.633/303/2014, Sentința penală nr. 168 din 9 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Buftea în Dosarul nr. 1.547/94/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 733 din 5 iunie 2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1.547/94/2014).

Judecătoria Târgu Mureș, prin Sentința penală nr. 33 din 23 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 16.705/320/2014, definitivă în conformitate cu dispozițiile art. 469 alin. (6) din Codul de procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal în Dosarul nr. 10.842/320/2012, ce a avut ca obiect plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, reglementată de art. 2781 din Codul de procedură penală anterior, motivând că, deși cauza a fost judecată și soluționată în lipsa părților, obiectul nu a vizat soluționarea pe fond a unei cauze penale finalizată cu condamnarea unei persoane judecate în lipsă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 466 din Codul de procedură penală.

Curtea de Apel Cluj a comunicat că opinia judecătorilor este în sensul că instituția "redeschiderii procesului penal" este aplicabilă doar în cazul judecării pe fond a cauzei (judecata în primă instanță și în calea ordinară de atac), aceeași poziție fiind majoritar exprimată și de Tribunalul Cluj și Tribunalul Maramureș.

IV. Jurisprudență relevantă în cauză

IV.1. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Nu s-a evidențiat existența unei practici în chestiunea de drept supusă dezlegării.

IV.2. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului

Deciziile instanței europene în materia art. 6 din Convenție, respectiv cele care vizează dreptul la un proces echitabil

V. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Reprezentantul parchetului a susținut că scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate îl constituie garantarea dreptului la un proces echitabil, prin respectarea principiilor contradictorialității, egalității armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralității și aflării adevărului.

Concluzia că obiectul procedurii extraordinare a redeschiderii procesului penal îl pot forma doar hotărârile penale definitive de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei și de amânare a aplicării pedepsei, rezultă, atât din conținutul art. 466 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură penală, conform căruia se consideră judecată în lipsă persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul, cât și din cuprinsul alin. (1) al art. 467 din Codul de procedura penală, care prevede că cererea de redeschidere a procesului penal se adresează instanței care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanță, fie în apel.

Condiția esențială pentru redeschiderea procesului penal este existența unei hotărâri definitive de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, respectiv a unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei înțeles ca raport juridic de drept penal substanțial, în absența acestor condiții, instituția reglementată de art. 466 și următoarele din Codul de procedură penală nefiind incidentă.

Prin urmare, raportat la obiectul sesizării, redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate nu poate fi extinsă la cauzele având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare, ci vizează exclusiv hotărârile penale definitive prin care se soluționează fondul cauzei (condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânare a aplicării pedepsei), indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei ca urmare a admiterii căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

În consecință, în temeiul art. 475 și art. 477 din Codul de procedură penală s-a solicitat pronunțarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestației în anulare ori revizuirii.

VI. Dispoziții legale incidente:

Art. 129 din Constituția României

"Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Art. 126 alin. (2) din Constituția României

"(2) Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege."

Art. 1 alin. (1) din Codul de procedură penală

"(1) Normele de procedură penală reglementează desfășurarea procesului penal și a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală."

Art. 2 din Codul de procedură penală

Procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

Art. 466 din Codul de procedură penală

"(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.

(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.

(3) Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.

(4) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsă.

(5) Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător persoanei față de care s-a pronunțat o hotărâre de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei."

Art. 467 alin. (1) din Codul de procedură penală

"(1) Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă și se adresează instanței care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanță, fie în apel."

Art. 470 din Codul de procedură penală

"Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal."

Art. 5221 din Codul de procedură penală din 1968

"În cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

Dispozițiile art. 404-408 se aplică în mod corespunzător."

Art. 386 lit. a) și b) din Codul de procedură penală din 1968

"Împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;".

Art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală

"Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;".

Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură penală

"(1) Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere."

Art. 550 alin. (1) din Codul de procedură penală

"(1) Hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive."

Art. 551 din Codul de procedură penală

"Hotărârile primei instanțe rămân definitive:

1. la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă contestației sau apelului;

2. la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestației:

a) când nu s-a declarat apel sau contestație în termen;

b) când apelul sau, după caz, contestația declarată a fost retrasă înăuntrul termenului;

3. la data retragerii apelului sau, după caz, a contestației, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel sau de introducere a contestației;

4. la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația."

Art. 552 din Codul de procedură penală

"(1) Hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel.

(2) Hotărârea pronunțată în calea de atac a contestației rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când contestația a fost admisă și procesul a luat sfârșit în fața instanței care o judecă."

Art. 425¹ alin. (1) din Codul de procedură penală

"(1) Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

VII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Opinia judecătorului-raportor este în sensul că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, reglementată de art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluționare pe fond a cauzei (judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac).

VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele:

A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Sesizarea ce face obiectul cauzei de față este admisibilă, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală deoarece:

- există o cauză aflată în curs de judecată în ultimă instanță (Dosarul nr. 80/33/2015 Curtea de Apel Cluj), curtea de apel fiind una din instanțele enumerate expres și limitativ de către legiuitor ce are în competență soluționarea căii de atac exercitate de petentul F.J., aceasta având caracter exclusiv și intrând în sfera accepțiunii de "în ultimă instanță";

- de modul de soluționare a fondului cererii de redeschidere a procesului penal depinde lămurirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a chestiunii de drept vizând admisibilitatea cererii;

- Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii a cărei dezlegare se solicită;

- chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Problema de drept ce face obiectul prezentei cauze privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituția "redeschiderii procesului penal" este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluționare pe fond a cauzei (judecata în primă instanță și în calea ordinară de atac) sau/și celor care au avut ca obiect soluționarea unor căi extraordinare de atac (contestații în anulare, revizuire) ori alte cereri.

Dispozițiile art. 466 din Codul de procedură penală - Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate - au următorul conținut: "(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa. (2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul. (3) Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare. (4) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsă. (5) Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător persoanei față de care s-a pronunțat o hotărâre de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.

Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare nouă, în reglementarea Codului de procedură penală anterior fiind recunoscută doar posibilitatea solicitării rejudecării de către persoana condamnată numai în cazul în care se cerea extrădarea condamnatului sau predarea acestuia în baza unui mandat european de arestare, procedura fiind cuprinsă în rândul procedurilor speciale (art. 5221 din Codul de

procedură penală din 1968).

Scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzută de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialității, egalității armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralității și aflării adevărului, precum și dreptului de a interoga martorii sau părțile din proces.

Prin noțiunea de "proces penal" utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înțelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condițiile legii, a judecării cauzei, din analiza dispozițiilor art. 466 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunțare la aplicarea pedepsei și hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluția definitivă pronunțată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfășurare a judecății în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialității, nemijlocirii, reguli de bază ale judecății.

Prin urmare, instanța examinează fondul cauzei, constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Or, în cazul contestației în anulare sau al revizuirii, instanța analizează îndeplinirea condițiilor formale pentru verificarea temeiniciei cererii și a motivelor care o susțin, și nu existența faptei, săvârșirea ei de către inculpat, vinovăția acestuia, răspunderea penală ori încadrarea juridică.

De altfel, și din condițiile menționate expres în art. 466 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură penală rezultă aceeași concluzie, neconsiderându-se judecată în lipsă persoana care, după comunicarea sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea acestuia ori și l-a retras.

Totodată, art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală evidențiază existența unui proces penal cu o acțiune penală pusă în mișcare, situație specifică unei cauze care se judecă în primă instanță sau în calea ordinară de atac, iar prin modalitatea de reglementare redeschiderea procesului penal nu poate fi extinsă la toate categoriile de procese (contestație în anulare, revizuiri, alte cereri), interpretarea contrară conducând la o suprapunere a acestei proceduri speciale peste alte proceduri (categorii), de asemenea, cu caracter special, ce ar periclita principiul autorității de lucru judecat.

În cazul contestației în anulare sau revizuirii, cale de retractare, în etapa admisibilității în principiu obiectul judecății îl constituie verificarea îndeplinirii condițiilor formale prevăzute de lege pentru introducerea cererii, termenului prevăzut de lege, a motivelor care o susțin.

În ipoteza contestației în anulare nu are loc o verificare a existenței faptei ori a săvârșirii acesteia de către inculpat, cauzele de exercitare fiind expres prevăzute în art. 426 alin. (1) din Codul de procedură penală, vizând aspecte de ordin procedural.

În cuprinsul alin. (1) al art. 467 din Codul de procedură penală se prevede că cererea de redeschidere a procesului penal se adresează instanței care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanță, fie în apel.

Prin urmare, redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate nu poate fi extinsă la cauzele având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare, ci vizează, exclusiv, hotărârile penale definitive prin care se soluționează fondul cauzei (condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânare a aplicării pedepsei), indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei ca urmare a admiterii căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

În consecință, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestației în anulare ori a revizuirii.