Decizia CCR nr. 268 din 7.05.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 77/2011 - stabilirea unei contribuţii pt. finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ozone Laboratories Pharma“ - S.A. cu sediul în București și Societatea Comercială "Labormed Pharma“ - S.A. cu sediul în București în dosarele nr. 2.588/2/2013 și nr. 2.589/2/2013 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 692D/2013 și nr. 862/2013.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2014, în prezența reprezentanților autoarelor excepției de neconstituționalitate și a părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 862D/2013 la Dosarul nr. 692D/2013 care a fost primul înregistrat și a luat act de faptul că între Societatea Comercială "Ozone Laboratories Pharma“ - S.A. din București și Societatea Comercială "Labormed Pharma“ - S.A. din București a avut loc o fuziune prin absorbție, iar ca efect al fuziunii toate drepturile și obligațiile fiind preluate și exercitate de societatea absorbantă, respectiv Societatea Comercială "Labormed Pharma“ - S.A. din București.

3. În temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum și, după caz, ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 20 martie 2014, 25 martie 2014, 26 martie 2014, 15 aprilie 2014, 6 mai 2014 și, ulterior, pentru data de 7 mai 2014, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

4. Prin încheierile din 24 septembrie 2013 și 27 septembrie 2013, pronunțate în dosarele nr. 2.588/2/2013 și nr. 2.589/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ozone Laboratories Pharma“ - S.A. și Societatea Comercială "Labormed Pharma“ - S.A., ambele cu sediul în București, având ca obiect soluționarea unor cereri de anulare a unor notificări comunicate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia formulează atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă, susținând că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât contravin art. 16 alin. (1), art. 34,art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2) și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, precum și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 paragraful 2 din Primul Protocolul adițional la Convenție.

6. În acest sens arată că sunt încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece se instituie o discriminare, pe de o parte, în raport cu ponderile în care producătorii de medicamente determină depășirea bugetului, care devine evidentă atunci când se are în vedere o abordare dinamică a pieței, legea nepermițând luarea în considerare a contribuției reale la crearea deficitului ca urmare a evoluției pe piață a operatorilor economici de la un trimestru la altul. Pe de altă parte, încălcarea art. 16 din Constituție este dedusă și în raport cu ceilalți actori de pe lanțul de distribuție, întrucât sunt obligați să plătească taxa clawback doar deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor compensate, respectiv doar producătorii și importatorii, nu și farmaciile sau lanțurile de distribuție, deși aceștia obțin, la rândul lor, profit din vânzarea medicamentelor respective.

7. Dispozițiile art. 1 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 impun în mod nediferențiat tuturor contribuabililor vizați de acest act normativ (deținătorii de autorizații de punere pe piață, respectiv reprezentanții legali ai acestora) obligația de a plăti o taxă calculată asupra unei valori (consumul total de medicamente) care include între altele și consumul de medicamente din cadrul unor programe naționale la care respectivii contribuabili nu participă în nicio modalitate, ceea ce contravine art. 16 alin. (1) din Constituție. Din prevederile criticate rezultă că taxa de clawback se datorează pentru consumul total de medicamente, generat atât de consumul de medicamente cuprinse în programele naționale de sănătate, cât și de consumul de medicamente care nu formează obiectul unor astfel de programe.

8. Se susține că, deși Curtea Constituțională a constatat prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 că includerea taxei pe valoarea adăugată în baza de calcul al contribuției clawback este neconstituțională, și legiuitorul a modificat prevederile legale referitoare la formula de calcul al acestei contribuții, principiul justei așezări a sarcinilor fiscale este în continuare nesocotit.

9. Se apreciază că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 este contrară art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, deoarece, în cazul de față, situația extraordinară și urgența sunt doar proclamate în preambulul ordonanței de urgență, fără a fi motivate și fără a fi precizat vreun element cuantificabil, obiectiv, prin care să se demonstreze felul în care ar fi perturbată funcționarea sistemului de sănătate prin neemiterea acestei ordonanțe, neprecizându-se nici de ce o asemenea reglementare este urgentă și nu poate fi amânată. Totodată, se arată că, prin obiectul de reglementare, ordonanța de urgență criticată afectează "regimul juridic al îndatoririlor constituționale“, respectiv al așezării juste a sarcinilor fiscale.

10. Se susține că sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 34 și art. 44 alin. (1) și (2), sens în care arată că obligația de plată a contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, respectiv "așa numita taxă de clawback“, este o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor în sensul art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, stabilind o măsură nelegală și disproporționată, normă care nu urmărește un scop legitim. Or, prin reglementarea care impune o sarcină disproporționată, statul provoacă sau impune retragerea medicamentelor din listele de compensare sau retragerea unor producători de pe piață, încălcându-se și dreptul la ocrotirea sănătății.

11. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate în Dosarul nr. 692D/2013, arată că mecanismul de calcul al contribuției clawback nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, întrucât, astfel cum rezultă din formula de calcul instituită prin art. 3¹din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, contribuția trimestrială, adică valoarea nominală a taxei datorate de fiecare plătitor, se raportează conform algoritmului de calcul și la indicatorii constând în valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, precum și la valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul sănătății, care constituie elemente variabile ale ecuației, adaptate situației de fapt a fiecărui subiect impozabil.

12. Din analiza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 rezultă că obligația de plată a taxei clawback revine deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanților lor legali, astfel cum această din urmă categorie este definită la art. 2 din actul normativ criticat, contravaloarea acestor medicamente fiind suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Ca atare, numai comercianții care pun pe piață respectivele medicamente a căror contravaloare este suportată din sursa mai sus arătată sunt obligați la plata acestei contribuții. Într-adevăr, nu toți producătorii de medicamente participă la programele naționale de sănătate, însă, nu calitatea de producător de medicamente atrage după sine plata taxei, ci calitatea de deținător al autorizației de punere pe piață a medicamentelor, și nu numai pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, ci pentru toate medicamentele a căror contravaloare este suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Așadar, susținerea autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la faptul că taxa clawback se impune în mod nediferențiat tuturor contribuabililor, deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, fiind plătită doar de producători și importatori, iar nu de către farmacii sau distribuitori care obțin profit din vânzarea medicamentelor, nu poate fi reținută în sensul neconstituționalității dispozițiilor ordonanței de urgență.

13. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 56 din Constituție, se arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 Curtea Constituțională a constatat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată“ din cuprinsul art. 3¹alin. (5) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011, este neconstituțională. Totodată, se susține că prin noua reglementare viciul de neconstituționalitate nu a fost înlăturat, iar din acest punct de vedere excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

14. Referitor la încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, se arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât intervenția legislativă sub forma adoptării unei ordonanțe de urgență este justificată, fiind determinată de necesitatea satisfacerii unui interes public constând în asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamente, neadoptarea unor măsuri în procedură de urgență fiind de natură să conducă la imposibilitatea desfășurării corespunzătoare a activităților din domeniul sanitar.

15. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate în Dosarul nr. 862D/2013, referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, arată că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, având în vedere că, așa cum rezultă din mecanismul de calcul al contribuției instituite de dispozițiile criticate, procentul de contribuție datorat este identic pentru toți contribuabilii, deși aceștia se regăsesc în situații diferite.

16. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție, apreciază că se susține argumentul reclamantei, în sensul că taxa de clawback se constituie într-o taxă aplicabilă, printre altele, asupra unei alte taxe, și anume taxa pe valoarea adăugată. Din interpretarea sistematică a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 rezultă că taxa de clawback urmează a se aplica asupra valorii consumului de medicamente dintr-o anumită perioadă de referință, valoare în a cărei structură intră și taxa pe valoare adăugată, percepută în succesiuni de operațiuni comerciale finalizate prin punerea la dispoziția consumatorilor a medicamentelor, ceea ce contravine principiului justei așezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție.

17. În ceea ce privește critica vizând pretinsa încălcare a prevederilor art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, intervenția legislativă sub forma adoptării unei ordonanțe de urgență este justificată, fiind determinată de necesitatea satisfacerii unui interes public, constând în asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamente, neadoptarea unor măsuri în procedură de urgență fiind de natură să conducă la imposibilitatea desfășurării corespunzătoare a activităților din domeniul sanitar. Pe de altă parte, în raport cu obiectul reglementării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, apreciază că actul normativ criticat nu afectează regimul juridic al îndatoririlor constituționale.

18. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

21. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierilor de sesizare, îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, cu completările ulterioare.

22. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care dispun că "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, ale art. 44 alin. (1) și (2) referitor la ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate, ale art. 56 alin. (2) potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale“ și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind regimul ordonanțelor de urgență. De asemenea, sunt menționate dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, precum și ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenție, referitor la protecția proprietății.

23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

(1) Aspecte prealabile

24. Dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății au mai fost supuse controlului de constituționalitate atât în ansamblul lor, cât și în mod special anumite articole din aceasta, în raport cu critici și prevederi constituționale similare. În acest sens, spre exemplu, sunt: Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012, Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013, Decizia nr. 52 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, Decizia nr. 245 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 15 iulie 2013, Decizia nr. 249 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013, Decizia nr. 263 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013, Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, și Decizia nr. 43 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 11 aprilie 2014.

25. Din examinarea dosarului cauzei reiese că notificările contestate sunt aferente trimestrului IV al anului 2012, iar potrivit art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 "Începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu completările ulterioare, unde CTt și Batnu includ taxa pe valoarea adăugată,iar BAt este de 1.515 milioane lei“.

26. Analizând evoluția prevederilor legale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, Curtea constată că inițial nu era prevăzut că procentul "p“ se aplică și asupra taxei pe valoarea adăugată. Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011, s-a prevăzut că "începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuția trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel: [..........]“, iar "prin valoarea vânzărilor (..........) se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății,care include și taxa pe valoarea adăugată“, pentru ca apoi, potrivit ultimei completări efectuate prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, să fie clarificată această problemă, în sensul că în valoarea vânzărilor asupra căreia se aplică procentul "p“ nu se include și taxa pe valoarea adăugată, respectiv că "începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 (..........), unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată (..........)“.

(2) Critici de constituționalitate extrinseci

27. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea, reține că, astfel cum reiese din expunerea de motive, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost adoptată: ca urmare a consumului ridicat de medicamente care a condus la depășirea plafonului alocat și pentru asigurarea unui acces neîntrerupt al populației la medicamentele cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate; ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației, și de faptul că neadoptarea unor măsuri imediate ar conduce la imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităților din domeniul sanitar și la imposibilitatea îmbunătățirii condițiilor de desfășurare a acestora. Or, amânarea adoptării acestor măsuri imediate ar avea consecințe negative în ceea ce privește calitatea serviciilor medicale, prin lipsa resurselor financiare necesare asigurării asistenței medicale pentru un număr important de pacienți. În acest sens este Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012.

28. În consecință, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 nu aduce atingere dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție.

29. Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă, raportată la art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea constată că referitor la sfera noțiunii de "îndatoriri prevăzute de Constituție“, aceasta se circumscrie la orice îndatorire specificată de prevederile constituționale, iar nu doar la acele îndatoriri prevăzute la titlul II capitolul III - îndatoririle fundamentale din Constituție. Astfel, de exemplu, intră în sfera îndatoririlor prevăzute de Legea fundamentală obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor - art. 1 alin. (5), obligația statului român de a îndeplini întocmai și cu bunăcredință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte - art. 11 alin. (1), obligația autorităților publice să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuțiilor sale - art. 59 alin. (2) etc. De asemenea, sfera persoanelor cărora le incumbă îndeplinirea unor îndatoriri fundamentale nu este limitată la categoria cetățenilor, ci ea cuprinde și alți subiecți, ca, de exemplu, statul sau autoritățile publice. În acest sens este Decizia nr. 43 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 11 aprilie 2014.

30. În ceea ce privește noțiunea "a afecta“ prevăzută de prevederile constituționale ale art. 115 alin. (6), Curtea reține că aceasta este susceptibilă de interpretări diferite, însă, din punct de vedere juridic semnifică: "a suprima“ "a aduce atingere“, "a prejudicia“, "a vătăma“, "a leza“, "a antrena consecințe negative“. În acest sens este Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008.

31. Curtea apreciază că sintagma "a afecta“ raportată la noțiunea de "îndatoriri prevăzute de Constituție“ trebuie examinată în lumina jurisprudenței sale, dar cu anumite nuanțări, determinate de modul de îndeplinire al acestor îndatoriri și de subiecții cărora le incumbă sarcina îndeplinirii lor.

32. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea apreciază că legiuitorul delegat nu a afectat prin actul normativ criticat vreuna din îndatoririle prevăzute de Constituție, din contră a reglementat plata unei contribuții, care este venit la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Dimpotrivă, ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost adoptată și în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, cu impact direct asupra asigurării asistenței medicale a populației, prin suplimentarea surselor de finanțare a sistemului public de sănătate.

33. În consecință, Curtea constată că prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 nu a avut loc o încălcare a textului constituțional al art. 115 alin. (6) în ceea ce privește afectarea unei îndatoriri fundamentale, subiectele de drept vizate putându-și modula conduita în funcție de ipoteza normei juridice criticate. În acest sens este și Decizia nr. 43 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 11 aprilie 2014.

(3) Critici de constituționalitate intrinseci

34. Curtea observă că, potrivit art. 34 din Constituție, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice, sens în care organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc prin lege.

35. Politicile și programele naționale de sănătate se realizează prin Ministerul Sănătății Publice, precum și prin alte entități cum ar fi, spre exemplu, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale sau Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În acest context, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 s-a instituit obligația legală pentru deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali de a plăti o contribuție trimestrială, în condițiile stabilite în această ordonanță de urgență, iar în ceea ce-i privește pe "ceilalți actori de pe lanțul de distribuție“, aceștia au obligații contractuale.

36. Măsurile instituite prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conținutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății și, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 și art. 44 din Constituție, precum și celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenție, referitor la protecția proprietății. Ca atare, legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat își are fundamentul în prevederile constituționale.

37. În ceea ce privește includerea, în mod expres, a taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul al taxei clawback, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat, cu valoare de principiu, în sensul că, în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte impozite, or, aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback a fost constatată ca fiind neconstituțională prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013.

38. Subiecții obligați la plata taxei de clawback sunt circumscriși în sfera deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, care pot fi atât producătorii de medicamente (români sau străini), cât și comercianții de medicamente (români sau străini), dar numai pentru medicamentele comercializate care se plătesc din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, neavând relevanță dacă medicamentele comercializate sunt incluse în programele naționale de sănătate ori folosite în tratamentul ambulatoriu prin farmaciile cu circuit deschis, potrivit art. 1 din ordonanța de urgență.

39. În ce privește individualizarea concretă a medicamentelor comercializate pentru care se datorează taxa, potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din ordonanța de urgență, Curtea constată că acestea figurează în lista pe care deținătorii de autorizații de punere pe piață sunt obligați să o depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prevederilor ordonanței de urgență.

40. Referitor la întinderea și modul de calcul al taxei, Curtea reamintește că taxa clawback se calculează prin aplicarea unui procent "p“ asupra valorii "consumului de medicamente“ suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor (deținător de autorizație de punere pe piață a medicamentelor). În această situație, deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu sunt dezavantajați, întrucât taxa clawback, respectiv contribuția rezultată în urma aplicării procentului "p“, depinde de valoarea propriilor vânzări și în funcție de valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință. În acest sens este Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013.

41. În ceea ce privește pretinsa "discriminare pe verticală“, dat fiind că la această taxă nu sunt ținuți și operatorii economici care intervin în lanțul de distribuție a medicamentelor, această critică nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte, distribuitorii și farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptățiți la încasarea unui tarif, aceștia nefiind parte în convenția încheiată cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceștia sunt supuși sistemului fiscal general, fiind ținuți de impozitele și taxele care se percep asupra rezultatelor activităților pe care le prestează. În acest sens este Decizia nr. 249 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013.

42. Referitor la elementul de noutate în susținerea excepției de neconstituționalitate, respectiv instituirea obligativității pentru deținătorul autorizației de punere pe piață/reprezentantul acestuia în România pentru a lua toate măsurile necesare astfel încât distribuția angro a medicamentelor decontate în cadrul sistemului național de asigurări de sănătate să se realizeze prin minimum 3 distribuitori, Curtea observă că aceste măsuri au fost legiferate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 11 februarie 2014, ca urmare a transpunerii Directivei 2011/62/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 8 iunie 2011 de modificare â Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman în ceea ce privește prevenirea pătrunderii medicamentelor falsificate în lanțul legal de aprovizionare, publicată în publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 174 din 1 iulie 2011. În acest context s-au avut în vedere și sancțiunile aplicabile pentru fabricarea, distribuirea, intermedierea, importul și exportul de medicamente falsificate, precum și vânzarea de medicamente falsificate la distanță către populație prin intermediul serviciilor societății informaționale.

43. taxa de clâwback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, în virtutea cărora "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“. Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. Ca atare, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speță ai taxei de clâwback, respectiv operatorii economici care sunt vizați în mod expres de reglementările Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011. În acest sens este Decizia nr. 263 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013.

44. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului statuează că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru“ între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006,pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50. Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc“(Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49).

45. Având în vedere cele prezentate mai sus, Curtea constată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, cu completările ulterioare, în raport cu criticile formulate, nu contravin prevederilor constituționale ale art. 16 și art. 56, precum și celor ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

(4) Aspecte privind interpretarea și aplicarea prevederilor legale criticate

46. În ceea ce privește celelalte argumente invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, cu referire la practica administrativă și judiciară, Curtea observă că acestea sunt probleme ce țin de interpretarea și aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, cu completările ulterioare, la spețele deduse judecății, aspect ce intră în competența instanțelor de judecată.