Decizia CCR nr. 276 din 8.05.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 281şi art. 30 alin. 1 lit. c) şi alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28¹și art. 30 alin. 1 lit. c) și alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968, excepție ridicată de Gabriela Spătaru în Dosarul nr. 9.020/327/2012 al Judecătoriei Tulcea - Secția civilă și penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 758D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită refacerea procedurii de citare, deoarece numiții Michael Gudu, Ruxandra Antoche și Victor Dujinschi, deși părți în cauză, nu au fost citați.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, deoarece persoanele nominalizate nu sunt părți în dosarul în care a fost invocată excepția.

5. Curtea, având în vedere dispozițiile art. 153 alin. (1) din codul de procedură civilă și art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respinge cererea astfel formulată, deoarece, deși în citativul inițial transmis Curții Constituționale figura numitul Michael Gudu, din nota telefonică întocmită la data de 15 ianuarie 2014 rezultă că acea parte a fost scoasă din cauză. Celelalte două persoane indicate de autor în cerere nu au fost niciodată părți în cauza de față.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 15 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 9.020/327/2012, Judecătoria Tulcea - Secția civilă și penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28¹și art. 30 alin. 1 lit. c) și alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriela Spătaru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate încalcă "dreptul constituțional privitor la egalitatea în drepturi“ și "dreptul la apărare prin încălcarea Constituției și a Legii nr. 47/1992 care stipulează atât posibilitatea ca instanța de judecată să sesizeze Curtea Constituțională, precum și dreptul ca parte în dosar să sesizez instanța de judecată pentru a o înainta Curții Constituționale“.

9. Totodată, autorul mai arată că prevederile "art. 28¹din Codul de procedură penală se află în contradicție cu art. 30 alin. (1) lit. c) și alin. (4)“ din Codul de procedură penală.

10. Judecătoria Tulcea - Secția civilă și penală apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece textul nu îngrădește accesul liber la justiție al persoanelor interesate și nu aduce restrângeri nepermise unor drepturi sau libertăți.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

12. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 28¹- Competența Curții de Apel și art. 30 alin. 1 lit. c) și alin. 4 - Competența pentru infracțiunile săvârșite în țară, ambele din Codul de procedură penală din 1968, care au următorul conținut:

- Art. 28¹;"Curtea de Apel:

1. judecă în primă instanță:

a) infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 și infracțiunile privind siguranța națională a României prevăzute în legi speciale;

a¹) infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 253¹,art. 273-276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată și art. 356-361;

b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi;

b¹) infracțiunile săvârșite de șefii cultelor religioase organizate în condițiile legii și de ceilalți membri ai înaltului cler, care au cel puțin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

b²) infracțiunile săvârșite de magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe;

b³) infracțiunile săvârșite de membrii Curții de Conturi, de președintele Consiliului Legislativ și de Avocatul Poporului.

c) - abrogat;

d) - alte infracțiuni date prin lege în competența sa;

e) - abrogat;

f) - abrogat;

2. ca instanță de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de tribunale;

3. ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege;

4. soluționează conflictele de competență ivite între tribunale sau între judecătorii și tribunale din circumscripția sa ori între judecătorii din circumscripția unor tribunale diferite aflate în circumscripția Curții, precum și alte cazuri anume prevăzute de lege.

5. soluționează cererile prin care s-a solicitat extrădarea sau transferul persoanelor condamnate în străinătate.

6. soluționează cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.“

-Art. 30 alin. 1 lit. c) și alin. 4: "(1) Competența după teritoriu este determinată de: [..........]

c) locul unde locuiește făptuitorul; [..........]

Prin «locul săvârșirii infracțiunii» se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.“

16. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi și art. 24 referitor la Dreptul la apărare.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost invocată în Dosarul nr. 9.020/327/2012 al Judecătoriei Tulcea ce are ca obiect o plângere formulată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, plângere ce a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21 decembrie 2012. După respingerea succesivă a două cereri de recuzare formulate de Gabriela Spătaru, la data de 23 mai 2013 aceasta a formulat o cerere de strămutare care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 443/36/2013. La data de 26 septembrie 2013 această din urmă instanță, prin Decizia penală nr. 121, a respins ca nefondată cererea de strămutare astfel formulată. Drept urmare, la data de 15 octombrie 2013 Gabriela Spătaru a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28¹și art. 30 alin. 1 lit. c) și alin. 4 din Codul de procedură penală.

18. Așa fiind, se poate desprinde concluzia că invocarea excepției de neconstituționalitate nu are niciun fel de legătură cu soluționarea cauzei în care aceasta a fost invocată, deoarece soluționarea plângerilor formulate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată nu este indisolubil legată de caracterul constituțional al dispozițiilor criticate. Prin urmare nu sunt respectate exigențele prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra [..........] unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare,care are legătură cu soluționarea cauzei [..........].“

19. În subsidiar, Curtea constată că, în prezentul dosar, autorul excepției invocă neconstituționalitatea textelor de lege criticate raportate la egalitatea în drepturi și la dreptul la apărare, fără să formuleze o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea față de prevederile constituționale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,"Sesizările trebuie făcute în formă scrisă șimotivate“ și, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.696 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010).