Decizia CCR nr. 891 din 25.10.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. Legii-cadru nr. 284/2010 - salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale Legii nr. 285/2010 - salarizarea în anul 2011 a personalului plătit...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 1 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Național de Mediu "Ecologistul“, în numele membrilor săi Mihai Agachi ș.a., în Dosarul nr. 2.825/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 803D/2012.

La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 965D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 284/2010, ale Legii nr. 285/2010 și ale Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia, excepție ridicată de Sindicatul Național de Mediu "Ecologistul“, în numele membrilor săi Luminița Badea ș.a., în Dosarul nr. 2.827/30/2011 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 803D/2012 și nr. 965D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 965D/2012 la Dosarul nr. 803D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 820 din 7 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.825/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 1 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național de Mediu "Ecologistul“, în numele membrilor săi Mihai Agachi ș.a., cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea Deciziei nr. 27 din 31 ianuarie 2011, emise de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, și a tuturor deciziilor subsecvente, emise de președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, prin care autorii excepției au fost reintegrați în funcții cu începere de la 1 ianuarie 2011, în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 284/2010, și li s-a stabilit salariul pentru anul 2011 conform Legii nr. 285/2010.

Prin Încheierea din 15 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.827/30/2011, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia.

Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național de Mediu "Ecologistul“, în numele membrilor săi Luminița Badea ș.a., cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unor decizii ale Agenției Regionale pentru Protecția Mediului din Timișoara și ale Agenției Naționale pentru Protecția Mediului referitoare la reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu data de 1 iulie 2010 s-a dispus reducerea salariilor cu 25% pentru o perioadă limitată de timp, până la 31 decembrie 2010. Prin Legea-cadru nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010 s-a dispus reîncadrarea personalului bugetar pe funcții, astfel că, în realitate, a fost prelungită măsura temporară a restrângerii salariului. În acest sens, arată că în aplicarea acestor acte normative s-au emis decizii de reintegrare în funcții cu un salariu de bază diferit, mai mic decât cel din iunie 2010, dar egal cu cel din luna decembrie 2010. Prin urmare, creșterea salarială de 15% prevăzută de Legea nr. 285/2010 s-a aplicat salariului aferent lunii decembrie, iar nu celui aferent lunii iunie 2010. Așa fiind, au fost încălcate dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 42 alin. (1) și (2) lit. c), art. 44 alin. (1)-(4) și art. 47 din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale prin deciziile nr. 872/2010 și nr. 874/2010.

Contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal nu a comunicat opinia sa cu privire la excepția de neconstituționalitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, invocând deciziile Curții Constituționale nr. 1.658/2010, nr. 1.655/2010, nr. 1.155/2011 și nr. 98/2012, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 872/2010, nr. 874/2010 și nr. 98/2012.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, precum și ale Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 15 septembrie 2010.

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 42 alin. (1) și (2) lit. c) referitor la interzicerea muncii forțate, art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată și art. 47 privind nivelul de trai.

Examinând dispozițiile de lege criticate, Curtea constată că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituție și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu este competentă să se pronunțe asupra constituționalității hotărârilor de guvern, astfel că excepția de neconstituționalitate a Hotărârii Guvernului nr. 918/2010 este inadmisibilă.

În continuare, analizând criticile de neconstituționalitate privind dispozițiile Legii-cadru nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, Curtea reține că, prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, s-a dispus diminuarea cuantumului brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută cu 25% pe o perioadă determinată, până la 31 decembrie 2010.

Prin Decizia nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că măsura diminuării drepturilor salariale pe o perioadă determinată este în acord cu prevederile Legii fundamentale. Prin aceleași decizii, Curtea a arătat însă că revenirea la cuantumul anterior al drepturilor salariale reprezintă "o obligație de rezultat pe care și-o impune legiuitorul pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea caracterului temporar al restrângerii exercițiului drepturilor; or, tocmai acest caracter temporar al restrângerii exercițiului drepturilor este de esența textului art. 53 din Constituție“.

Având în vedere cele reținute de Curte în deciziile amintite, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că legiuitorul era obligat constituțional ca, ulterior datei de 31 decembrie 2010, să dispună acordarea drepturilor salariale inițiale. Prin urmare, consideră că prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010 sunt contrare Legii fundamentale, întrucât au ca efect păstrarea unui nivel redus al salariilor față de cel avut inițial, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010.

Răspunzând unor critici asemănătoare privind dispozițiile Legii-cadru nr. 284/2010, înainte de promulgarea acesteia, Curtea, prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a constatat că "nu există nicio legătură între conținutul normativ al textului criticat și susținerile autorilor obiecției de neconstituționalitate, întrucât acesta nu vizează cuantumul drepturilor salariale, ci conversia de la sisteme de salarizare neomogene la unul unitar pentru tot personalul plătit din fonduri publice, respectiv plasarea acestui personal pe diferite clase de salarizare de la 1 la 110, la care se aplică un coeficient de ierarhizare corespunzător de la 1,00 la 15,00. Pentru a stabili în concret salariul/solda/indemnizația brută a unei persoane, trebuie să existe o valoare de referință corespunzătoare coeficientului de ierarhizare 1,00; această valoare de referință trebuie să aibă un nivel care, la momentul aplicării sale, să reflecte un nivel al salariului/soldei/indemnizației brute cel puțin la nivelul lunii iunie 2010. Or, pentru anul 2011, valoarea salariilor de bază nu se stabilește în funcție de această valoare de referință raportată la coeficientul de ierarhizare, ci potrivit art. 1 din Legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. În aceste condiții, critica de neconstituționalitate privind art. 33 alin. (1) din legea-cadru este neîntemeiată“.

Referitor la critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor Legii nr. 285/2010, Curtea, prin Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, a amintit că, prin deciziile nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010, a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la "cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare“. A apreciat însă că aceasta "este în același timp o obligație sub condiție care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010.“ De asemenea, a reținut că "stabilirea modalității concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcție de situația economico-financiară a țării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligației sale de rezultat, [_] în sensul revenirii cel puțin la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010“.

Desigur, Curtea Constituțională nu a contestat că, atât timp cât drepturile salariale sunt inferioare momentului iunie 2010, înseamnă că, în continuare, există o restrângere a exercițiului unui drept fundamental, respectiv a dreptului la salariu, ca și corolar al dreptului la muncă, dar a constatat că au fost îndeplinite cerințele art. 53 din Constituție referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

Cu privire la criticile vizând încălcarea dreptului de proprietate, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, a stabilit că drepturile salariale constituie un "bun“ care intră în sfera de protecție a dreptului de proprietate. Această concluzie nu vizează însă drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide și exigibile.

De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Decizia de admisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și 44.605/11 "Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României“, paragraful 16, a stabilit că salariile viitoare cu greu pot primi accepțiunea de "bun“ în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție. Prin aceeași decizie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în privința reducerilor salariale operate prin Legea nr. 118/2010, că, și dacă salariile viitoare ar fi considerate bunuri, afectarea acestui drept (reducerea) este prevăzută de lege, urmărește o cauză de utilitate publică (salvarea echilibrului bugetar al statului) și respectă un just echilibru între interesele generale ale colectivității și interesele individuale ale cetățeanului (paragrafele 17-20). Totodată, Curtea a atras atenția că autoritățile naționale se află într-o poziție mai favorabilă decât judecătorul internațional în a aprecia existența cauzei de "utilitate publică“ (paragraful 19).

În privința prevederilor constituționale ale art. 47 referitor la nivelul de trai, Curtea, prin Decizia nr. 199 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012, a statuat că "nivelul de trai decent este un concept relativ, ceea ce înseamnă că, în stabilirea sau definirea acestuia, legiuitorul are un rol preponderent în funcție de capacitatea economică și financiară a țării; or, salariile plătite din fonduri publice respectă un atare nivel, ele neputând coborî sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv 670 lei pentru anul 2011 (a se vedea în acest sens Hotărârea Guvernului nr. 1.193/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010), fiind deci, de principiu, superioare din punctul de vedere al cuantumului acestui nivel apreciat ca minim al decenței“.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În sfârșit, Curtea constată că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, s-a dispus creșterea în două a trepte a veniturilor salariale cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012, respectiv cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012, pentru a se ajunge astfel la nivelul salariilor avute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010.