Decizia CCR nr. 993 din 22.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 alin. 2 şi (3) şi art. 9 alin. (3) din OG nr. 15/2002 - aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3) și art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Ioan Hudcic în Dosarul nr. 8.677/221/2011 al Judecătoriei Deva și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.3040/2012.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al treilea termen de judecată, ca urmare a solicitării autorului excepției de neconstituționalitate formulate în ședința publică din data de 11 octombrie 2012 și din 1 noiembrie 2012, când, în temeiul dispozițiilor art. 24 din Constituție privind garantarea dreptului la apărare, ale art. 156 alin. 1 din codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de 22 noiembrie 2012.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care menționează că nu are apărător și consideră că ar trebui să beneficieze de apărare din partea Avocatului Poporului. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 1.384 din 20 octombrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4.231/2012 din 17 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.677/221/2011, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3) și art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Ioan Hudcic într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, reglementată prin dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate contravin art. 24 și 136 din Constituție. În acest sens arată că autostrăzile și drumurile naționale fac parte din proprietatea publică, fiind construite și amenajate din impozite și taxe plătite de cetățeni, care sunt coproprietari, iar perceperea tarifelor de utilizare a drumurilor naționale constituie o condiționare a folosirii acestei proprietăți. De asemenea, consideră că încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului încalcă dreptul la apărare. Totodată, arată că textele criticate sunt contrare Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri.

Judecătoria Deva opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, raportat la art. 24 și 136 din Constituție.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3) și art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare. În urma sesizării, art. 9 alin. (3) a fost completat cu teza a doua prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012.

Dispozițiile criticate au în prezent următorul cuprins:

- art. 1 alin. (2) și (3): "(2) Începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.

(3) Tariful de utilizare este prevăzut în anexa nr. 1.“

- art. 9 alin. (3): "(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare și art. 136 referitor la proprietate. De asemenea, menționează Directiva nr. 62/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, în ceea ce privește tarifarea utilizării infrastructurii de transport rutier.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pentru toate vehiculele înmatriculate și pentru toți utilizatorii români și străini, structurat în funcție de perioada de parcurs și staționare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată și numărul de axe, după caz, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene seria L nr. 187/42 din 20 iulie 1999, în ceea ce privește tarifarea utilizării infrastructurii de transport rutier, aspecte reținute în jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 782 din 20 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, sau Decizia nr. 1.384 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2012.

De asemenea, Curtea a reținut că tariful de utilizare a drumurilor publice instituit prin ordonanța criticată nu reprezintă o taxă, în sensul de obligație fiscală impusă unei anumite categorii de persoane și care se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, deoarece, potrivit art. 12 alin. (1) din ordonanța criticată, sumele încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare se constituie venit la dispoziția Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. Totodată, aceste sume sunt utilizate - în exclusivitate - pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăți în numele autorității publice contractante, ca urmare a obligațiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naționale și autostrăzilor.

Totodată, Curtea a arătat că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 legiuitorul român a apreciat că este necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. (2) al actului normativ menționat. Neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanță, în acest sens fiind Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012.

Potrivit art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, contravențiilor prevăzute de acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, care la art. 31 alin. (1) stabilește că "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia“. Ca atare, nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare, întrucât în fața instanței de judecată autorul își poate susține motivele pe care le consideră necesare în favoarea apărării sale.

Referitor la invocarea prevederilor art. 136 din Constituție, Curtea observă că prevederile criticate nu conțin norme contrare dreptului de proprietate publică, întrucât, astfel cum s-a arătat și mai sus, tarifele astfel percepute sunt destinate finanțării, întreținerii și reparațiilor drumurilor naționale din România.

Față de cele prezentate, Curtea constată că dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3) și art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România nu contravin prevederilor constituționale ale art. 24 și art. 136, fiind în acord și cu Directiva nr. 62/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999, iar excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.