Decizia CCR nr. 397 din 28.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu de către Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 1.399/83/Р/20І4 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.030D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Valeriu Grigore a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, deoarece critica formulată pornește de la interpretarea eronată a hotărârii prealabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5/2015, sens în care se arată că legiuitorul a creat căi de atac în materia contestației în anulare. Decizia instanței supreme trebuie interpretată în sensul că faza admisibilității în principiu nu este supusă niciunei căi de atac. În plus, dispozițiile legale criticate se aplică pe fondul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 7 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.399/83/P/2014, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu de către instanța de judecată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare aflate în faza procesuală a apelului.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece formula aleasă de legiuitor este imprecisă și duce la crearea unei noi căi de atac în calea de atac extraordinară a contestației în anulare în condițiile în care în primul ciclu ordinar legea nu prevedea vreo cale de atac împotriva hotărârilor date în primă instanță. Din moment ce în speța de față s-a pronunțat o sentință penală care a fost atacată cu contestație în anulare, potrivit art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, împotriva soluției date în calea extraordinară de atac se poate face apel care se soluționează prin decizie.

7. Mai mult, potrivit art. 425¹ din Codul de procedură penală, împotriva soluțiilor date de judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța superioară celei sesizate în cazurile expres prevăzute de lege se poate face contestație care nu este supusă niciunei căi de atac.

8. Așadar, se poate lesne constata o altă inadvertență a textului criticat, care prevede că împotriva sentinței pronunțate se poate face apel care se judecă în complet de 2 judecători, spre deosebire de calea de atac a contestației, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri date în contestație în anulare care ar putea fi chiar o încheiere de dezînvestire a instanței și care se soluționează de către un complet de judecată format dintr-un singur judecător.

9. În fine, arată că în acest mod se creează o discriminare între părțile și subiecții din cauză, care în primul ciclu procesual nu ar putea să beneficieze de vreo cale ordinară de atac, spre deosebire de calea extraordinară de atac a contestației în anulare unde se prevede expres că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, fără să existe o justificare rațională.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece persoanele cu privire la care judecătorul de cameră preliminară a pronunțat o hotărâre judecătorească în procedura camerei preliminare nu se află în aceeași situație juridică cu persoanele care au formulat o contestație în anulare. Reglementarea procedurii de soluționare a contestației în anulare nu este imprecisă câtă vreme legea prevede clar care sunt cazurile de contestație în anulare, cine poate uza de această cale de atac, care este conținutul cererii și termenul în care se introduce, care este instanța competentă, procedura de judecată, soluțiile pe care instanța le poate adopta, precum și căile de atac ce pot fi formulate împotriva acestora din urmă.

12. Așa fiind, dispozițiile legale criticate reprezintă o transpunere a prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Procedura de judecare referitoare la calea extraordinară de atac a contestației în anulare, care au următorul conținut: "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă."

16. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Sentința penală nr. 591 din 11 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 931/296/2014, în ședință publică cu citarea părților, Judecătoria Satu Mare a respins ca tardivă plângerea formulată de G.V. împotriva soluției de netrimitere în judecată, plângere care a fost formulată în temeiul art. 278¹ din Codul de procedură penală din 1968.

18. Prin Încheierea nr. 10/CJCP din 21 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. 931/296/2014, în camera de consiliu și fără citarea părților, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a respins ca inadmisibilă contestația formulată în temeiul art. 425¹ din Codul de procedură penală împotriva Sentinței penale nr. 591 din 11 aprilie 2014, prilej cu care a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, hotărârea prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror este definitivă.

19. Prin Sentința penală nr. 16/CJCP din 17 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 1.399/83/P/2014, în camera de consiliu și fără citarea părților, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a respins în principiu contestația în anulare formulată împotriva Încheierii nr. 10/CJCP din 21 mai 2014, deoarece, în baza art. 431 raportat la art. 426 din Codul de procedură penală, nu este reglementată o procedură privind soluționarea acestor contestații împotriva unor hotărâri definitive și, dacă s-ar aplica prin analogie dispozițiile art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, atunci și în acest caz judecata se face în camera de consiliu, fără citarea părților.

20. Împotriva Sentinței penale nr. 16/CJCP din 17 iunie 2014 contestatorul a formulat apel, cadru procesual în care, prin Încheierea din 7 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.399/83/P/2014, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, după ce a recalificat calea de atac din apel în contestație, dispunând ca ședința să se desfășoare în cameră de consiliu potrivit art. 341 alin. (5) raportat la art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală, iar completul de judecată să fie compus dintr-un singur judecător, a ridicat din oficiu prezenta excepție de neconstituționalitate.

21. De menționat mai este și faptul că, ulterior sesizării Curții Constituționale, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, în camera de consiliu, prin Decizia penală nr. 134/C/2014 din 13 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 1.399/83/P/2014, a respins în baza art. 425¹ alin. (7) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestator împotriva Sentinței penale nr. 16/CJCP.

22. Așa fiind, Curtea constată că hotărârea judecătorească împotriva căreia au fost utilizate noile căi de atac este Sentința penală nr. 591 din 11 aprilie 2014, pronunțată în baza Codului de procedură penală din 1968, prin care a fost respinsă ca tardivă o plângere formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror. Or, invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală nu are legătură cu soluționarea unei astfel de cauze, întrucât vizează procedura de judecare pe fond a căi extraordinare de atac a contestației în anulare, după ce a fost depășit momentul procesual al admisibilității în principiu.

23. Totodată, Curtea constată că celelalte critici nu pot fi convertite în vicii de neconstituționalitate, deoarece vizează în principal aspecte legate de modul de interpretare și de aplicare a legii, care constituie atributul exclusiv al instanțelor de judecată de drept comun. De altfel, în ce privește situația reclamată de autor potrivit căreia este posibilă crearea unei noi căi de atac în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, Curtea constată că, prin Decizia nr. 5 din 4 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.

24. Prin urmare, ținând seama de faptul că interpretarea dispozițiilor legale criticate nu intră în competența Curții Constituționale și de faptul că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional se pronunță asupra excepțiilor referitoare la dispoziții legale care au legătură cu soluționarea cauzei, atunci prezenta excepție urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.