Decizia CCR nr. 288 din 22.05.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 33,art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Alteța Sa Regală Prințul Paul Philippe al României în Dosarul nr. 22.069/3/2013 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 711D/2013.

2. La apelul nominal, pentru autorul excepției, răspunde doamna avocat Mihaela Soare, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsește partea față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantei autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013.În acest sens, susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 și art. 44 din Constituție, precum și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În continuare arată că, potrivit dispozițiilor art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, orice persoană are dreptul de a beneficia, în ceea privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, Or, termenele instituite de dispozițiile legale criticate duc la prorogarea termenelor de soluționare a cererilor autorului. De asemenea, afirmă că dispozițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013, prin instituirea în sarcina entităților a diferitelor termene de soluționare a cererilor în funcție de numărul solicitărilor, creează discriminări între persoane aflate în aceeași situație juridică și golesc de conținut dreptul. În fine, susține că, prin Hotărârea din 20 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Miclici împotriva României, instanța europeană a statuat că suspendarea unui drept determină o situație de incertitudine juridică.

4. Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 33 din Legea nr. 165/2013, față de prevederile art. 16 din Constituție, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 95/2014.

5. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii respingere a excepției ca inadmisibilă, întrucât aceste norme legale nu au legătură cu soluționarea cauzei. Totodată, se arată că susținerile autorului excepției sunt contrazise de Sentința civilă nr. 2.146 din 6 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalului București - Secția a IIl-a civilă în dosarul în care s-a ridicat prezenta excepție, întrucât prin această hotărâre a fost admisă cererea reclamantului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6. Prin încheierea din 11 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 22.069/3/2013, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

7. Excepția a fost ridicată de Alteța Sa Regală Prințul Paul Philippe al României într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate cu referire la art. 33 din Legea nr. 165/2013, autorul acesteia susține că prevederea contestată permite un tratament inegal și discriminatoriu între persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr, 10/2001, creând inegalități majore între persoanele care au depus cereri la entitățile învestite de lege, aflate în diverse localități sau părți din teritoriul acestei țări. Susține că, instituind termene diferite de soluționare a notificărilor, se aduce atingere principiului egalității în drepturi a subiectelor de drept cărora legea li se adresează, dat fiind faptul că beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferențial față de cei care sunt obligați să aștepte termene mai lungi. În aceste condiții, destinatarii Legii nr. 10/2001 nu se bucură de drepturi egale, fiind discriminați, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, pe baza situațiilor prezentate de gradul de încărcare a autorităților publice învestite cu soluționarea acestor cereri și de numărul cererilor rămase nesoluționate.

9. De asemenea, apreciază că art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, prin conținutul lor, aduc atingere dreptului de acces la justiție, exercitarea lui fiind interzisă în perioadele pe care legea le stabilește. Astfel, accesul liber la justiție este blocat în interiorul termenelor de 12, 24 și 36 de luni, termene calculate începând cu 1 ianuarie 2014, fără a exista vreo justificare sau o necesitate de natura celor prevăzute de art. 53 din Constituție, în continuare, arată că termenele diferențiate instituite de Legea nr. 165/2013 îngrădesc practic accesul la justiție persoanelor care, deși au un interes legitim de a apela la instanțele judecătorești pentru recunoașterea dreptului lor, nu-l pot exercita decât după scurgerea acestora și în mod distinct, în funcție de situația în care se află. Se susține că, pentru cazurile particulare în care dosarele sunt complete, nu se justifică aplicarea acestor termene exagerat de lungi, termene care echivalează cu prelungirea nejustificată a perioadei de soluționare a cererilor.

10. Consideră că, având în vedere data-limită prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea cererilor de restituire, noile termene instituite de dispozițiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dreptului fundamental la soluționarea în termen rezonabil a unei cereri, drept consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție. Astfel, prevederea criticată determină un prejudiciu în patrimoniul reclamantului prin prelungirea, în mod nelegal și discreționar, a termenului stabilit inițial pentru soluționarea cererii de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. De asemenea, consideră că, având în vedere faptul că reclamantul este titularul unui "bun", în sensul Convenției, măsura îi lezează grav interesele economice, se produce fără culpa acestuia și afectează chiar existența acestui drept.

11. În final, autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate, prin care se prelungesc, în mod nelegal și discriminatoriu, termenele pentru soluționarea notificărilor formulate de persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 10/2001, limitându-se, totodată, și accesul la justiție, nu corespund exigențelor prevăzute de art. 53 din Constituție, întrucât măsura afectează chiar existența dreptului de proprietate (nefiind doar o limitare a acestui drept) și nu este proporțională cu situația care a determinat-o.

12. Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu sunt de natură a limita accesul la justiție sau a încălca principiul egalității în fața legii a cetățenilor, ci doar de a stabili noi coordonate în procedura de acordare a măsurilor reparatorii, prin raportare la modalitățile prevăzute de noua lege. În acest sens, susține că, în toate cazurile în care legiuitorul a stabilit valorificarea unor drepturi în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului egalității în drepturi. Normele criticate sunt discriminatorii, întrucât impun termene diferite de soluționare a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 în funcție de gradul de încărcare a autorităților publice competente să le soluționeze și de numărul de cereri rămase nerezolvate. Or, acest criteriu de diferențiere impus de legiuitor nu poate fi considerat ca fiind obiectiv și rezonabil. De asemenea, susține că celelalte critici de neconstituționalitate nu pot fi reținute.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și

Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 33,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu următorul conținut:

-

Art. 33:

"(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).";

-Art. 34:

"(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezenteițonate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.";

- Art. 35:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

18. În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 136 alin. (5) referitor la proprietate. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 18 iunie 2013 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă, Alteța Sa Regală Prințul Paul Philippe al României, în contradictoriu cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor București - ICDPP a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru suprafața de 25.642,96 mp din suprafața de 204.460,379 mp din imobilul cunoscut ca Ferma Regală Băneasa pentru care s-a respins cererea de restituire în natură, prin Decizia nr. 30 din 26 septembrie 2008, emisă de Consiliul de administrație al ICDPP. Prin întâmpinarea formulată, ICDPP a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată în raport cu prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, apreciind că o eventuală acțiune în instanță poate fi formulată în termen de 6 luni de la data expirării termenelor prevăzute de Legea nr. 165/2013. În acest context, ca urmare a invocării, prin întâmpinare, a excepției prematurității cererii de chemare în judecată, a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013.

20. Curtea observă că dispozițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 instituie în sarcina entităților învestite de lege obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/213, și de a emite o decizie de admitere sau de respingere a acestora în termen de 12 luni (entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri), în termen de 24 de luni (entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri) și în termen de 36 de luni (entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri). Aceste termene curg de la data de 1 ianuarie 2014.

21. Analizând înscrisurile aflate la dosar, Curtea constată că, în prezenta cauză, cererea/notificarea formulată potrivit Legii nr. 10/2001 a fost soluționată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin Decizia nr. 30 din 26 septembrie 2008, emisă de Consiliul de administrație al ICDPP. Or, dispozițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 criticate prin prezenta excepție de neconstituționalitate se referă la cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

22. În continuare, Curtea reține că dispozițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013 prevăd termenul de 60 de luni în care trebuie soluționate atât dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a legii menționate. Totodată, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 reglementează căile de atac împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013. Or, Decizia Consiliului de administrație al ICDPP nr. 30 din 26 septembrie 2008 a fost emisă în condițiile Legii nr. 10/2001.

23. De asemenea, Curtea observă că litigiul aflat pe rolul instanței de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, privește obligarea Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Plantelor București la emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 25.642,96 mp, imobil pentru care a fost respinsă cererea de restituire în natură prin Decizia nr. 30 din 26 septembrie 2008, emisă de Consiliul de administrație al ICDPP. De altfel, prin Sentința civilă nr. 2.146/2013, pronunțată la data de 6 decembrie 2013, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a admis cererea reclamantului și a obligat pârâtul să emită dispoziția de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafața de 25.642,96 mp din imobilul cunoscut ca Ferma Regală Băneasa în condițiile Legii nr. 165/2013.

24. Prin urmare, având în vedere reglementările criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul dispozițiilor art. 29 alin, (1) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 29 alin, (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia." Or, "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

25. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.