Decizia CCR privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 şi 2 din Legea nr. 116/2011 - stabilirea unor măsuri temporare pt. funcţionarea Autorităţii pt. Valorificarea Activelor Statului şi a CNVM

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, excepție ridicată de Nadia Briciu și Aurelia Bobăilă în Dosarul nr. 30.875/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 674D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că legiuitorul nu neagă existența și întinderea creanței despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești, prin dispozițiile criticate stabilindu-se doar un plafon al cuantumului de la care se face executarea obligațiilor. De altfel, Curtea s-a mai pronunțat în sensul respingerii excepției ca neîntemeiată prin Decizia nr. 91 din 27 februarie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 9 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 30.875/4/2012, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională CU excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, excepție ridicată de Nadia Briciu și Aurelia Bobăilă cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect contestație la executare și cerere de suspendare a executării.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că textul de lege criticat reprezintă o piedică insurmontabilă în calea executării creanțelor împotriva Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, ceea ce contravine prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

6. Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă

apreciază că prevederile Legii nr. 116/2011 aduc atingere art. 16,art. 21 și art. 44 din Constituție, întrucât instituie o piedică insurmontabilă pentru creditori în executarea silită a debitoarei. Mecanismul instituit prin art. 1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, care prevede acordarea unui termen de 6 luni debitoarei instituție publică în vederea procurării de fonduri pentru efectuarea plății, în cazul în care nu dispune de sume de bani la momentul comunicării somației, este suficient pentru a proteja respectiva instituție împotriva unor executări silite care ar putea perturba buna organizare și funcționare.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate vizează faza executării hotărârilor judecătorești, constituind o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Din conținutul Legii nr. 116/2011, nu reiese că legiuitorul ar nega existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nici că ar refuza punerea în aplicare a acestora, prin acestea stabilindu-se doar un plafon al cuantumului de la care se face executarea obligațiilor.

9. Dispozițiile prevăzute în textele de lege criticate constituie o modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică națională și internațională, nr. 1.533/2011, la Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, și Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României.

10. Materia executării creanțelor față de instituțiile publice constituie un regim derogatoriu de la dreptul comun, atât prin aceea că instituie restricții în urmărirea fondurilor bănești ale acestora, cât și pentru că limitează o atare urmărire exclusiv la fondurile bănești. În acest mod concepută, reglementarea în cauză nu numai că nu contravine textelor constituționale de referință, așa cum consideră autoarele excepției, ci, dimpotrivă, le dă expresie. Statul de drept constituie un mecanism a cărui funcționare implică instituirea unui climat de ordine, în care recunoașterea și valorificarea drepturilor unui individ nu pot fi concepute în mod absolut și discreționar, ci numai în corelație cu respectarea drepturilor celorlalți și ale colectivității în ansamblu.

11. Instituirea anumitor restricții, impuse de rațiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnă negarea posibilității acestuia de a și-l realiza, tot așa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acțiuni sau pentru exercitarea căilor de atac nu semnifică restrângerea accesului liber la justiție. Atâta vreme cât norma constituțională garantând creanțele asupra statului nu precizează că aceasta presupune executarea lor de îndată, condițiile instituite în această materie prin lege, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Legii fundamentale, ci, urmărind găsirea resurselor necesare pentru executarea obligațiilor, cu respectarea exigențelor impuse de constituirea și executarea bugetului, nu fac decât să dea expresie obligației constituționale a garantării creanțelor asupra statului. De asemenea, precizează că textele de lege criticate se aplică în egală măsură tuturor celor vizați de ipoteza normei legale.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 și 2 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 20 iunie 2011, cu următorul cuprins:

- Art. 1

"(1) Executarea obligațiilor de piață ale Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului, indiferent de izvorul acestora.

(2) Sumele repartizate de la bugetul de stat Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului pentru plata cheltuielilor de personal, a celor aferente funcționării Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a celor pentru reprezentarea României în fața Curții de Arbitraj Internaționale a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții nu pot fi supuse executării silite.

(3) Sumele aferente obligațiilor de plată corespunzătoare categoriilor de cheltuieli prevăzute la alin. (2), executate din bugetul prevăzut la alin. (1), se reîntregesc de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului din sumele alocate de la bugetul de stat cu această destinație.

- Art. 2:

"(1) Executarea obligațiilor de plată ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (C.N. V.M.) decurgând din creanțe stabilite prin titluri executorii se asigură doar din sumele ce depășesc 5.000.000 lei, reprezentând media lunară a veniturilor încasate la bugetul C.N. V.M.

(2) Sumele stabilite prin bugetul C.N.V.M. pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, nu vor putea fi supuse executării silite. Aceste sume au destinație specială în condițiile prevederilor art. 452 alin. (2) lit. a) din codul de procedură civilă și nu pot fi urmărite silit pentru obligațiile de plată ale C.N.V.M., stabilite prin titluri executorii.

(3) Acțiunile în justiție, indiferent de natura lor, precum și căile de atac exercitate de C.N.V.M. în legătură cu actele de justiție incidente procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acesteia sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar, orice alte taxe, precum și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune

15. În opinia autoarelor excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 44 privind dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 91 din 27 februarie 2014¹, nepublicată încă în Monitorul Oficial al României la data pronunțării prezentei decizii, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

17. Cu acel prilej, Curtea a statuat că legiuitorul a stabilit un plafon al cuantumului de la care se face executarea obligațiilor de plată ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) decurgând din creanțe stabilite prin titluri executorii, fără însă a nega existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești sau a stabili o nepunere în aplicare a acestora.

18. Curtea a reținut că termenul rezonabil este un concept esențialmente variabil și aprecierea sa se face în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de complexitatea acesteia, de comportamentul reclamanților și de cel al autorităților competente, precum și de miza litigiului pentru părțile în cauză, reținând că miza litigiului este una foarte mare pentru stat, reprezentantul intereselor generale ale societății, întrucât se pune în discuție chiar stabilitatea sa economică. În consecință, termenul rezonabil trebuie apreciat și stabilit din analiza concurentă a intereselor generale ale societății cu cele ale cetățeanului. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50).

19. Or, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la baza adoptării Legii nr. 116/2011 a stat "situația de blocaj financiar, ca urmare a popririlor instituite de executorii judecătorești, în temeiul unor titluri executorii, neavând legătură directă cu activitatea funcțională a instituțiilor menționate în actul normativ criticat, ci reprezentând despăgubiri acordate de instanțele judecătorești creditorilor Fondului Național de Investiții în temeiul unor acte normative, respectiv în virtutea legislației în materia privatizării și valorificării activelor statului".

20. Având în vedere faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc"(Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49), precum și faptul că o instituție publică nu poate ajunge în încetare de plăți, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

21.În acest context, Curtea nu a putut reține pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 21 și 44, și nici a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.

22. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi, Curtea a observat că dispozițiile Legii nr. 116/2011 se aplică deopotrivă tuturor celor aflați în ipoteza normelor criticate, astfel că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

23. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.