Decizia CCR nr. 313 din 28.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (4) și art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Bogdan Cristian Angelescu și Christi Marina Prodanof în Dosarul nr. 6.694/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 160D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc autorii excepției și părțile Nicolae Prodanof, Boris George Prodanof, Cleliana Torres Prodanof, Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, Ministerul Finanțelor Publice și statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale prin deciziile nr. 179 din 1 aprilie 2014 și nr. 763 din 18 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 1.907R din 9 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.694/2/2014, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (4) și art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Bogdan Cristian Angelescu și Christi Marina Prodanof cu prilejul soluționării recursurilor formulate de recurenții reclamanți Boris George Prodanof, Cleliana Torres Prodanof, Nicolae Prodanof și Christi Marina Prodanof, de recurentul intervenient Bogdan Cristian Angelescu și de recurenții pârâți Ministerul Finanțelor Publice și statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. 1.831 din 21 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, recursuri ce au constituit obiectul Dosarului nr. 32.804/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă. Prin Decizia civilă nr. 1.443R din 6 octombrie 2014, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a respins ca nefondate recursurile formulate, fără a cita în mod legal părțile în vederea dezbaterii pe fond a cauzei și fără a sesiza Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată. Prin urmare, în cauză s-a formulat o contestație în anulare întemeiată pe art. 317 alin. 1 pct. 1 din codul de procedură civilă din 1865, contestație ce a format obiectul Dosarului Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă nr. 6.694/2/2014, în cadrul căruia instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt retroactive și încalcă dreptul de proprietate. În acest sens, amintesc că validitatea sau eficacitatea actelor juridice se apreciază potrivit condițiilor stabilite de legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic, fiind fără relevanță faptul că legea nouă - ulterioară momentului încheierii contractului - ar adăuga o condiție de valabilitate sau eficacitate a actului juridic sau ar suprima o asemenea condiție. Odată încheiate sub imperiul art. 810-840 sau art. 1391 și 1392 din Codul civil din 1864, cesiunile de drepturi, indiferent dacă au fost făcute sub forma unei donații sau sub forma unui contract de vânzare-cumpărare, au transferat dreptul de restituire a imobilului din patrimoniul titularului inițial în cel al cesionarului. Așadar, aceste raporturi juridice și-au produs toate efectele la data încheierii actelor și, începând cu acel moment, au intrat în circuitul civil, bucurându-se de protecția art. 44 alin. (1), (2), (3), (4) și (8) din Constituție. Limitarea prin Legea nr. 165/2013 a efectelor unor acte juridice civile ale căror efecte s-au produs și încheiat sub imperiul legii anterioare reprezintă o aplicare retroactivă a acestei legi, care încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție.

6. Dispozițiile de lege criticate instituie o veritabilă sancțiune, întrucât confiscă în folosul statului, fără plata unei juste despăgubiri, o parte dintr-un drept - care în cazul donațiilor ajunge chiar la 85% din valoarea bunului - și limitează exercitarea acestui drept doar în modalitatea compensării prin puncte, aceasta fiind o procedură lungă în care persoanele îndreptățite la despăgubiri nu au dreptul la dobânzi pentru întârzierea plății. Or, arată că actul de înstrăinare a unor bunuri cu titlu gratuit ori oneros a fost legal încheiat, iar modificarea condițiilor de valabilitate și sancționarea lor ulterioară nu se poate face decât pentru viitor, în conformitate cu principiul neretroactivității legii civile.

7. Totodată, autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate creează o discriminare evidentă între persoanele ale căror cereri au fost soluționate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și cele ale căror cereri au fost soluționate ulterior acestei date, din cauza întârzierilor cauzate de funcționarii însărcinați cu această atribuție. În același timp, se creează o diferență de tratament nejustificată sub aspectul protecției proprietății între cesionarii de drepturi privind imobile, întrucât cei care nu intră sub incidența Legii nr. 165/2013 se bucură de întreaga protecție a drepturilor dobândite, pe când cesionarii de drepturi privind imobile ce fac obiectul legilor de restituire a proprietății își văd confiscate, naționalizate sau expropriate o parte din aceste drepturi.

8. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. În acest sens, arată că tratamentul juridic diferit căruia sunt supuse persoanele care au dobândit, în temeiul unor contracte cu titlu oneros, drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietății este justificat de faptul că asupra acestora nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă a bunurilor.

9. De asemenea, arată că nu este încălcat dreptul de proprietate, deoarece cesionarul, ca și autorul sau cedentul, chiar dacă ar fi recunoscut ca fiind deja beneficiarul unui bun, în temeiul Legii nr. 10/2001, acest bun ar fi constat în acordarea unei reparații pentru imobilul preluat, iar nu neapărat în restituirea în natură sau compensarea cu alte bunuri. Acordarea unor alte măsuri echivalente, cum este compensarea prin puncte, în măsura în care funcționează efectiv ca reparație, reprezintă o respectare a deținerii unui bun.

10. În sfârșit, arată că nu este încălcat principiul neretroactivității legii civile, întrucât acordarea de măsuri reparatorii în natură nu a fost câștigată de către titularul dreptului la despăgubire în cadrul unui raport juridic ale cărei efecte să se fi produs până la epuizare. Prin formularea notificării, singurul efect consumat îl constituie nașterea dreptului la despăgubiri. Mai departe, natura efectivă a acestor măsuri reparatorii intră în conținutul unui raport juridic cu caracter de continuitate, până la soluționarea finală a notificării, astfel că, pe parcursul derulării acestui raport, intervențiile legiuitorului pentru a modifica natura măsurii reparatorii nu încalcă neretroactivitatea legii.

11. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Potrivit actului de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) și art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, Curtea observă că, astfel cum rezultă din motivarea autorului excepției, raportată la circumstanțele cauzei, obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 165/2013, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (3) și (4): "(3) În situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4).

(4) Punctele prevăzute la alin. (2) și (3) se valorifică potrivit prezentei legi.“;

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică [_] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor [_], la data intrării în vigoare a prezentei legi.“

15. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 44 alin. (1), (2), (3), (4) și (8) referitor la dreptul de proprietate. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul de proprietate.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 165/2013 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate prin prisma unor critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 328 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 21 iulie 2014, paragrafele 33-39, ori Decizia nr. 68 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2015, paragrafele 22-27, Curtea a reținut că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prevederile legale criticate referitoare la plafonarea despăgubirilor acordate cesionarilor nu se aplică celor cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate și li s-a emis titlul de despăgubire anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Prin urmare, prevederile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării în vigoare a legii, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

17. De asemenea, în ceea ce privește pretinsa discriminare creată prin textele de lege criticate, Curtea a reținut că acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcție de beneficiarii acestora, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, dar care nu constituie, însă, o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție sau a celor convenționale referitoare la interzicerea discriminării. Astfel, față de obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, opțiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv și rezonabil, având în vedere că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Aceasta, deoarece legislația cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moștenitorii acestuia.

18. Mai mult, întrucât legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, Curtea a reținut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora - și mijloacele folosite, cesionarul urmând a obține atât prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului.

19. Totodată, prin Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014, Curtea a observat că diferența de tratament între cesionarii de drepturi ale căror cereri de chemare în judecată s-au soluționat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 față de cei care nu au obținut o atare hotărâre derivă din succesiunea în timp a actelor normative în materie. Din această perspectivă, deosebirea de tratament juridic este întemeiată pe un criteriu obiectiv și rezonabil. În legătură cu acest aspect, Curtea a mai reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Curtea a constatat că respectarea egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecință, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate. Mai mult, Curtea reține că, în privința obiectului de reglementare a legii analizate, intervenția legiuitorului nu este una aleatorie, ci a fost justificată și impusă firesc ca urmare a pronunțării Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.