Decizia CCR nr. 329 din 30.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 1 alin. 2, art. 4 teza întâi, art. 16,art. 21,art. 27,art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi și a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 16,art. 21,art. 27,art. 31 și art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Georgeta Gloria Tibichi în Dosarul nr. 2.381/109/2014 al Tribunalului Argeș - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.304D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. La dosar, părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au transmis note scrise cu privire la excepția de neconstituționalitate, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că, în opinia sa, textele de lege criticate nu au caracter retroactiv și nici nu instituie un regim discriminatoriu. Precizează că cererea de chemare în judecată trebuie să îndeplinească cerințele procedurale stabilite la momentul introducerii acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.381/109/2014, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi și a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 16,art. 21,art. 27,art. 31 și ale art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Georgeta Gloria Tibichi într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la soluționarea dosarului său de despăgubire.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiile neretroactivității legii și nediscriminării, dreptul de proprietate, dar și principiul predictibilității legii și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Arată, în acest sens, că noile dispoziții din Legea nr. 165/2013, producând efecte și în cazul dosarelor înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și nesoluționate până la data intrării acestui act normativ în vigoare, stabilesc o nouă procedură de restituire total ineficientă în raport cu reglementarea anterioară, respectiv Legile nr. 10/2001 și nr. 247/2005, în contradicție cu recomandările Curții Europene a Drepturilor Omului cuprinse în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Susține că legiuitorul a creat, astfel, regimuri juridice diferite pentru persoane aflate în aceleași situații, fiind dezavantajate cele ale căror cereri de despăgubire nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, din culpa exclusivă a autorităților publice competente. În cazul acestora din urmă, deși anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 aveau dosarele de despăgubire înregistrate la autoritatea competentă, actele emise de autoritățile statului (decizii, dispoziții, hotărâri de validare, sentințe irevocabile) sunt lipsite de eficiență din cauza noului act normativ, urmând ca, la capătul unei proceduri ce poate dura 60 de luni, să obțină, sub formă de puncte, contravaloarea mult diminuată a imobilelor supuse restituirii, puncte ce pot fi valorificate numai după împlinirea altor termene prevăzute de lege. Menționează, în acest sens, că o altă categorie de destinatari ai unor legi reparatorii au beneficiat de efectele Deciziei nr. 528 din 12 decembrie 2013 prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.

6. Totodată, în opinia autoarei excepției, lipsa exercițiului dreptului de proprietate, până la data de 1 ianuarie 2016, echivalează cu lipsa unei juste despăgubiri pentru pierderea dreptului de proprietate, contrară art. 44 alin. (1) și (2) și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. La fel se susține că aplicarea termenelor cuprinse la art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 dosarelor deja înregistrate, dar nesoluționate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, afectează vădit dreptul la un proces echitabil, întrucât respectivele acțiuni judiciare vor fi considerate prematur introduse.

7. Tribunalul Argeș - Secția civilă apreciază că dispozițiile art. 4 teza întâi și a doua din Legea nr. 165/2013, prin raportare la art. 1 alin. (2) din aceeași lege, în redactarea actuală, aduc atingere art. 16 alin. (1) din Constituție, în sensul că persoanelor îndreptățite la despăgubire aflate în aceeași situație le-au fost aplicate dispoziții legale diferite cu privire la tipul de măsură reparatorie și procedura de urmat. Se creează astfel un vădit dezechilibru între persoanele îndreptățite cărora le-au fost soluționate cererile până la apariția legii examinate și cele care au inițiat procedura de retrocedare sub imperiul aceluiași act normativ, dar cărora nu le-au fost soluționate cererile în acest interval din culpa exclusivă a autorităților statului. Apar, astfel, premisele aplicării a două regimuri distincte pentru persoane îndreptățite aflate în aceeași situație. Cu privire la celelalte susțineri, instanța judecătorească opinează că nu are loc o încălcare a Legii fundamentale.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 teza întâi și a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 16,art. 21,art. 27,art. 31 alin. (1) și (2) și art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea autoarei excepției, în contextul circumstanțelor litigiului, Curtea reține că, în ceea ce privește art. 4 din Legea nr. 165/2013, doar teza întâi este incidență în cauză, având în vedere că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dosarul de despăgubire se afla înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor spre competentă soluționare, acțiunea judecătorească prin care autorul excepției a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea dosarului său, fiind introdusă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În consecință, Curtea va exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4 teza întâi, art. 16,art. 21,art. 27,art. 31 alin. (1) și (2) și art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (2): "(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.;

- Art. 4 teza întâi: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (_);

- Art. 16:"Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).“;

- Art. 21:"(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.

(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.

(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.

(4) Comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.

(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

(6¹) În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6).

(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.“;

- Art. 27:"(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) Licitațiile de imobile se organizează săptămânal la sediul central al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară și se desfășoară în regim de videoconfefință.

(3) Participarea la licitație a deținătorilor de puncte este gratuită, cu condiția înscrierii prealabile la sediile teritoriale ale Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

(4) Regulamentul de organizare a licitației se aprobă de către Comisia Națională până la data de 1 iulie 2015 și se publică pe pagina de internet a Agenției Domeniilor Statului, a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(5) Comisia de licitație va fi compusă din 7 membri, astfel:

a) 2 reprezentanți ai Agenției Domeniilor Statului;

b) 2 reprezentanți ai Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

c) 3 reprezentanți ai Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(6) În vederea evitării unor posibile fraude sau tentative de corupere, membrii comisiei de licitație beneficiază de o indemnizație lunară reprezentând 50% din indemnizația lunară a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.“;

- Art. 31 alin. (1) și (2): "(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

(2) În aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.“;

- Art. 34 alin. (1) și (2): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.“

12. În opinia autoarei excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii și la art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, la art. 21 alin. (1) și (3) referitor la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil și la art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, mai întâi, că prevederile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care vizează situația dosarelor ce vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu sunt incidente în cauză, întrucât dosarul de despăgubire al autoarei excepției se afla înregistrat încă din 2011 la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, spre competentă soluționare. În consecință, excepția de neconstituționalitate având acest obiect este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare.

14. În continuare, Curtea observă că autoarea acesteia critică noua modalitate prevăzută de Legea nr. 165/2013 pentru stabilirea și acordarea măsurilor reparatorii (respectiv compensarea prin puncte, termenele de soluționare a dosarelor și modalitatea de valorificare a punctelor stabilite prin aplicarea grilei notariale) în dosarele de despăgubire nesoluționate, din culpa autorităților publice competente, până la data intrării în vigoare a acestei legi. În acest sens invocă, în esență, încălcarea principiilor neretroactivității legii și nediscriminării, încălcarea dreptului de proprietate, dar și a principiului previzibilității legii și a dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

15. Față de aceste critici de neconstituționalitate, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa constantă, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, Deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004).

16. În cazul de față nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. În concordanță cu principiul tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi este firesc ca modalitatea de calcul să fie cea prevăzută de actul normativ în vigoare la momentul efectuării acestei operațiuni, iar nu prin raportare la dispoziții legale abrogate, așa cum sunt cele din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, guvernau modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite.

17. Totodată, Curtea a arătat, în jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia: "Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective“ (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane ale căror dosare de despăgubire au fost deja soluționate sub imperiul Legii nr. 247/2005, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea aceluiași principiu mai sus amintit tempus regit actum.

18. Cât privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, Curtea reamintește jurisprudența sa (Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014), dar și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea-pilot Maria Atanasiu și alții împotriva României din 12 octombrie 2010), prin care s-a arătat că, în materia acordării de despăgubiri pentru abuzurile petrecute în regimul trecut, statul are o marjă largă de apreciere asupra modalităților concrete de acordare. Legea nr. 165/2013 concretizează opțiunea legiuitorului român față de recomandările cuprinse în hotărârea-pilot amintită, astfel fiind adoptată o serie de proceduri, implicând, inter alia, termene concrete de soluționare a dosarelor de despăgubire, de natură să imprime sistemului de despăgubiri eficiență și o previzibilitate sporită.

19. De asemenea, jurisprudența Curții de la Strasbourg susține că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele]. Având în vedere și faptul că art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție permite legiuitorului organic să stabilească limitele și conținutul dreptului de proprietate, Curtea a mai arătat că Legea nr. 165/2013 nu impune plafonarea despăgubirilor - măsură recomandată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci, dimpotrivă, prevede acordarea lor integrală, însă prin raportare la un alt sistem de referință al evaluării decât cel preexistent - cel al aplicării grilei notariale, conform art. 21 alin. (6) din lege - și fără acordarea de dobânzi sau penalități. Toate aceste modalități pot avea valențele finale ale unei plafonări, însă se încadrează în marja de apreciere a statului. În orice caz, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015).

20. În ce privește solicitarea autoarei excepției ca, și în cazul de față, să fie aplicat raționamentul utilizat de Curtea Constituțională în Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, prin care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013, se observă că, prin decizia invocată, Curtea a statuat că instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unor creanțe asupra statului, în condițiile în care acestea erau deja exigibile în baza primei eșalonări, nu satisface exigențele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanță. Or, așa cum s-a arătat și prin Decizia nr. 634 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, între cele două reglementări (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 și Legea nr. 165/2013) există diferențe majore, constând, pe de o parte, în durata perioadei pe care eșalonarea plății a fost preconizată de legiuitor, de 10 ani în cazul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013, față de 5 ani în cazul Legii nr. 165/2013, iar, pe de altă parte, în prelungirea excesivă, prin eșalonări succesive în primul caz, față de caracterul unic al eșalonării prevăzute prin art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

21. Având în vedere aceste argumente, nu pot fi reținute nici criticile de neconstituționalitate formulate în cauză cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

22. În sfârșit, Curtea constată că nu sunt întemeiate nici susținerile privind lipsa de previzibilitate a dispozițiilor criticate din Legea nr. 165/2013. Dificultățile ivite în practica judiciară, tergiversarea și blocajele apărute în materia soluționării dosarelor de despăgubire au reprezentat aspecte de notorietate anterior adoptării Legii nr. 165/2013, acestea fiind și motivele pentru care pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului se înregistrase un număr impresionant de cereri îndreptate împotriva statului român. Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 prin care a fost soluționată Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României a fost pronunțată tocmai în sensul modificării legislației, a practicii instituționale și judiciare în materie, iar statul român s-a conformat recomandărilor cuprinse în această hotărâre-pilot, consultându-se în prealabil cu organele de specialitate ale Consiliului Europei și adoptând, în final, după punerea în dezbatere publică, Legea nr. 165/2013.