Decizia CCR nr. 1.044 din 11.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 324 alin. 1 pct. 1 din C. pr. civ.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Aurelian Voicu în Dosarul nr. 408/46/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.107D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Gheorghe Dănuț Radu din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că dosarul se află la al doilea termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care arată că România trebuie să respecte legislația Uniunii Europene care are un sistem diferit de calculare a termenelor. Dispozițiile legale criticate încalcă art. 21 din Constituție, precum și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se mai arată că prin aplicarea acestor dispoziții unele persoane pot fi dezavantajate, de exemplu, atunci când formulează cereri de revizuire în luna februarie care are 28 de zile.

În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 408/46/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Aurelian Voicu într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât îngrădesc exercitarea drepturilor constituționale ale persoanei căreia i se interzice dreptul la un proces echitabil. Autorul excepției de neconstituționalitate mai arată că a formulat pe 10 martie 2011 cerere de revizuire împotriva unei decizii a Curții de Apel Pitești din 9 februarie 2011, decizie motivată pe 8 martie 2011.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 817 din 19 mai 2009, nr. 463 din 8 mai 2012 și nr. 470 din 8 mai 2012, în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul cuprins: "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:

1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri.“

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că autorul acesteia este, în realitate, nemulțumit de modul în care instanța de judecată a calculat termenul în care putea să depună cererea de revizuire, chestiune care ține de interpretarea și aplicarea legii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională, în calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției.

De altfel, în același sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 13 martie 2003.

Curtea reține, așadar, că aspectele învederate de autorul excepției de neconstituționalitate sunt probleme ce țin de interpretarea și aplicarea legii, fiind apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, neintrând în sfera contenciosului constituțional. Astfel, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din codul de procedură civilă este inadmisibilă.