Decizia CCR nr. 1.067 din 11.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 619 alin. 5 şi ale art. 725 alin. 1 teza a doua din C. pr. civ.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 619 alin. 5 și ale art. 725 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mariana Țîrdoiu în Dosarul nr. 4.510/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.434D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Constantin Cîrstea din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus o cerere prin care solicită admiterea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care arată că dispozițiile constituționale sunt încălcate prin faptul că se interzice formularea unei cereri de revizuire în materie de divorț. De asemenea, dispozițiile art. 725 pct. 1 teza a doua din codul de procedură civilă sunt, după opinia sa, neconstituționale, întrucât prevăd principiul retroactivității legii civile.

În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând deciziile Curții Constituționale nr. 3 din 18 ianuarie 2011 și nr. 1.679 din 15 decembrie 2009, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Acesta consideră că normele de procedură sunt de strictă interpretare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.510/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 619 alin. 5 și ale art. 725 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Mariana Țîrdoiu într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii civile a Curții de Apel București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât se încalcă accesul liber la justiție, în condițiile în care hotărârile pronunțate în materie de divorț nu sunt supuse revizuirii. Se mai arată că vechea reglementare permitea acest lucru.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile dispozițiilor art. 619 alin. 5 și ale art. 725 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, prevederi ce au următoarea redactare:

- Art. 619 alin. 5: "Hotărârea dată în materie de divorț nu este supusă revizuirii.“;

- Art. 725 alin. 1 teza a doua: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică, în momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executării silite începute sub acea lege.“

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 26 privind viața intimă, familială și privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce privește dispozițiile art. 725 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, Curtea constată că dispozițiile art. 619 alin. 5 din Codul de procedură civilă erau în vigoare la data formulării acțiunii de divorț, astfel încât susținerile autoarei excepției referitoare la faptul că în trecut legea procesual civilă ar fi prevăzut posibilitatea formulării revizuirii în procesele de divorț nu au relevanță pentru prezenta cauză, întrucât dispozițiile de drept procesual civil sunt de imediată aplicare. Acest articol criticat și-ar fi găsit, eventual, aplicarea dacă ar fi fost vorba despre un proces început sub o lege și continuat sub o nouă lege de procedură civilă.

Prin urmare, rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011).

II. Referitor la prevederile art. 619 alin. 5 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum și art. 129, care prevede că "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac. Rațiunea pentru care legiuitorul a optat pentru această soluție este legată de necesitatea asigurării stabilității raporturilor juridice într-un domeniu sensibil, astfel încât să nu se ajungă la încălcarea dreptului la viață privată. De altfel, în materia căsătoriei, voința soților de a rămâne împreună este determinantă pentru continuarea raporturilor juridice ce se stabilesc între aceștia.

Curtea mai reține că, potrivit art. 927 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă,"Dacă unul dintre soți s-a recăsătorit, hotărârea definitivă prin care s-a desfăcut căsătoria nu este supusă contestației în anulare și revizuirii în ce privește divorțul“. Chiar dacă noul Cod de procedură civilă ce urmează să intre în vigoare la 1 februarie 2013 circumstanțiază prevederile în vigoare, în momentul de față, soluția de principiu și rațiunea care au stat la baza acestei opțiuni a legiuitorului rămân valabile.