Decizia CCR nr. 268 din 23.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 7 alin. 2 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 - vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, precum și ale art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992, excepție ridicată de Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." - S. A., prin Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații C.F." Cluj, și de Ioan-Mircea Jurj în Dosarul nr. 28.294/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 997D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 25 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 28.294/211/2013, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, precum și ale art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992. Excepția de neconstituționalitate a art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 a fost ridicată de pârâta Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R."- S.A., prin Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații C.F." Cluj, iar cea a art. I din Legea nr. 244/2011 a fost ridicată de reclamantul Ioan-Mircea Jurj într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., prin Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații C.F." Cluj, apreciază, în esență, că art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 este neconstituțional, deoarece obligația de a vinde locuința chiriașilor reprezintă o limitare a dreptului de proprietate, respectiv o limitare a atributului dispoziției. Autorul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I din Legea nr. 244/2011 Ioan-Mircea Jurj susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât prin acestea s-a modificat art. 16 din Legea nr. 85/1992 care avea drept scop oferirea posibilității chiriașilor de a cumpăra locuințele care fac obiectul acestor acte normative în condiții de preț și creditare avantajoase, reflectând opțiunea puterii legiuitoare de a lua măsuri de protecție socială. Arată că majorarea accentuată a prețului, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 244/2011, creează o situație care contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16, respectiv o inegalitate între cetățenii aflați în aceeași situație. Totodată, consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 44 din Constituție, în sensul că textele de lege criticate stabilesc prestația datorată pentru dobândirea dreptului de proprietate de către chiriașii care dețin o locuință construită din fondurile statului înainte de anul 1990 la niveluri fundamental diferite, în funcție de data la care a fost demarată procedura de vânzare, ceea ce înseamnă o ocrotire inegală a dreptului de proprietate.

6. Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autori.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că atât prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992, cât și art. I din Legea nr. 244/2011 au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, cu motivări similare, Curtea constatând conformitatea acestora cu Constituția. Invocă jurisprudența Curții în materie. De asemenea, menționează faptul că din documentația vizând excepțiile de neconstituționalitate invocate de reclamantul-petent și pârâta-petentă în respectiva cauză nu rezultă clarificarea - prealabilă - a situației juridice a locuinței vizate în litigiu, respectiv dacă aceasta îndeplinește condițiile obligatorii pentru a putea fi vândută, la solicitarea chiriașului, în condițiile Legii nr. 85/1992 ori dacă aceasta constituie "locuință de intervenție", fiind "situată în zona de siguranță a căii ferate", astfel cum susține pârâta-petentă, în condițiile în care, potrivit art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992, locuințele de intervenție "nu se vând".

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Referitor la critica de neconstituționalitate a art. I din Legea nr. 244/2011, arată că opțiunea legiuitorului de a modifica o dispoziție prin care se stabilește valoarea de vânzare a unei locuințe nu este de natură a institui diferențe de tratament juridic sau privilegii ori discriminări. Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992, Avocatul Poporului subliniază faptul că aceste dispoziții consacră o normă de justiție socială, întrucât dă posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 14 decembrie 2011. Însă, având în vedere că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. 2 și art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 7 alin. 2: "De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existența după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat."

- Art. 16: "Valoarea de vânzare a locuinței se calculează raportat la prețul pieței de către un expert autorizat, în condițiile legii."

13. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 136 privind proprietatea.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală ca cele invocate în prezenta cauză și prin prisma unor critici similare. În acest sens sunt Decizia nr. 671 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2015, Decizia nr. 630 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2015, Decizia nr. 567 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 18 decembrie 2014, și Decizia nr. 598 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 1 iunie 2009.

15. În jurisprudența sa anterior menționată, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că dispozițiile de lege criticate dau posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. S-a apreciat că aceste dispoziții de lege sunt nu numai conforme literei și spiritului art. 44 din Constituție, ci și legitime din punct de vedere economic, social și moral. Curtea a reținut că, deși în proprietatea societăților sau a regiilor autonome au intrat și locuințele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituției, a posibilității ca fiecare chiriaș al unei asemenea locuințe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Astfel, se consacră o normă de justiție socială, conformă atât cu art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi, cât și cu art. 136 alin. (1) și (5) din Constituție, precum și în deplină concordanță cu normele instituite prin art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.

16. În cazul privatizării unităților din ale căror fonduri a fost construită locuința ce a făcut obiectul vânzării, obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum a statuat Curtea Constituțională - o obligație in rem, instituită în considerarea obiectului (locuința construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație in personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea ce a luat naștere pe calea privatizării.

17. Referitor la dispozițiile art. 16 din Legea nr. 85/1992, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 61 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014, că soluția legislativă a vânzării către chiriași a locuințelor construite din fondurile statului sau din fondurile unităților economice ori bugetare de stat a făcut obiectul mai multor reglementări legale, exemplu fiind în acest sens Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, sau Legea nr. 85/1992. Curtea a observat că un element esențial și comun al tuturor reglementărilor legale incidente era acela al persoanelor ce puteau deveni cumpărători în temeiul acestor legi, acestea fiind, de regulă, cele care le ocupau în calitate de chiriași. De asemenea, prețul de vânzare al locuințelor era reglementat prin lege, fiind stabilit, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, într-un cuantum care să permită chiriașilor să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor.

18. Totodată, Curtea a observat că, prin Legea nr. 244/2011 care a modificat art. 16 din Legea nr. 85/1992, legiuitorul a renunțat să mai acorde beneficiul vânzării acestor locuințe la un preț stabilit prin lege, instituind un mod de calcul al valorii de vânzare a acestor locuințe prin raportare la prețul pieței, stabilit de la caz la caz de către un expert autorizat, cu consecința creșterii semnificative a prețului de vânzare. În acest context, autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că prin aplicarea în cauză a prevederilor art. 16 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 244/2011, are loc o majorare accentuată a prețului și se creează o situație care contravine art. 16 din Constituție.

19. Față de critica formulată, practica Curții Constituționale este constantă în a statua că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca fiind neconstituțională. În același sens, Curtea a constatat faptul că reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care au fost adoptate. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 11 februarie 2014, precitată, Curtea a reținut, în legătură cu prețul de vânzare al locuințelor ce fac obiect de reglementare al Legii nr. 85/1992, că problema prețului de vânzare al locuințelor nu privește constituționalitatea textului criticat, fiind una de opțiune legislativă. Astfel, Curtea a reținut că "legiuitorul este suveran în adoptarea unor norme cu caracter social, atunci când condițiile economice sau sociale o impun, însă, în egală măsură, este liber să reglementeze diferit aceleași raporturi sociale, ținând cont de evoluția temporală a realităților sociale". Ca atare, succesiunea în timp a reglementării legale incidente unei anumite situații juridice și diferențele implicite de regim juridic aplicabil destinatarilor normelor legale nu contravin principiului egalității în drepturi.

20. Prin urmare, faptul că legiuitorul a renunțat să mai acorde beneficiul unui preț inferior valorii de piață a bunului, prin schimbarea modalității de stabilire a prețului de vânzare al acestor locuințe, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 244/2011, a fost determinat de rațiuni sociale, în concordanță cu realitățile economice și sociale contemporane, caracterizate de existența unei economii de piață.

21. Mai mult, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 3 aprilie 2013, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, soluția legislativă criticată, ce privește obligarea unei persoane juridice să vândă un bun din patrimoniul său, respectă imperativele statuate prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv este prevăzută prin lege și urmărește un scop legitim, constând în oferirea posibilității chiriașilor de a cumpăra locuințele, în considerarea contribuției lor la edificarea acestora, precum și a stării materiale a acestora.

22. Întrucât în cauza de față nu au fost prezentate argumente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile amintite își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.