Decizia CCR nr. 304 din 28.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Lucian Burcă în Dosarul nr. 9.404/180/2013 al Tribunalului Bacău - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 1.112D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 393 din 19 martie 2009 și nr. 516 din 9 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 20 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 9.404/180/2013, Tribunalul Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Excepția a fost ridicată de Lucian Burcă într-o cauză având ca obiect pretenții.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că extinderea obligativității hotărârilor adunării generale ale asociațiilor de proprietari și asupra proprietarilor care nu sunt membri ai asociației reprezintă implicit o obligație a acestora de a respecta statutul asociației și o "înregimentare obligatorie" a acestora în asociație, care încalcă dispozițiile art. 40 din Constituție privind dreptul de liberă asociere. De asemenea se creează discriminări între proprietarii membri ai asociației și cei care nu sunt membri ai asociației, întrucât hotărârile privind obligațiile sunt aplicabile tuturor proprietarilor, în timp ce hotărârile privind drepturile vizează exclusiv membrii asociației. În același timp, susține că, prin obligarea proprietarului unui apartament, care nu este membru al asociației, de a suporta cheltuieli legate de funcționarea asociației, se încalcă dreptul de proprietate privată.

6. Tribunalul Bacău - Secția I civilă își exprimă opinia în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate. Astfel, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la liberă asociere, tribunalul constată că dispozițiile legale invocate nu contravin Constituției, întrucât oricare dintre proprietari, indiferent că este sau nu membru al asociației, are dreptul, potrivit art. 26 din lege, de a ataca în justiție hotărârile care sunt de natură să îi prejudicieze interesele. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că asociațiile de proprietari au fost create prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, și anume administrarea în bune condiții a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în considerare, totodată, și interesele locatarilor legate de realizarea unei bune conviețuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor și a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparațiilor și amenajărilor necesare. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea și administrarea unui imobil cu mai mulți locatari impune, în consecință, o asociere fără de care drepturile și interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariția unor neînțelegeri sau litigii. Nici principiul egalității în drepturi și nici dreptul de proprietate privată nu sunt încălcate prin dispozițiile legale invocate, întrucât procedura adoptării hotărârilor adunării generale asigură participarea fiecărui proprietar la ședință, pentru a-și exprima votul cu privire la problemele supuse dezbaterii și adoptării în adunarea generală.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate nefiind de natură a aduce atingere dreptului la asociere. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 168 din 28 octombrie 1999, și arată că prevederile criticate au caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociației, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altă natură care să îl oblige să adere la asociație. Nu se aduce atingere nici principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, cu atât mai mult cu cât, în temeiul art. 26 din Legea nr. 230/2007, cu modificările și completările ulterioare, oricare dintre proprietari, fie că este sau nu membru al asociației, are dreptul de a ataca în justiție hotărârile care sunt de natură să îi prejudicieze interesele. Deși, aparent, se pot distinge două categorii de proprietari, cei care sunt membri ai asociației de proprietari și cei care nu sunt membri, în fapt, proprietarii nu se află în situații diferite, iar egalitatea de tratament se justifică din perspectiva faptului că toți proprietarii locuiesc în același condominiu. Cât privește posibila nesocotire a dreptului de proprietate privată, consacrat de dispozițiile art. 44 din Legea fundamentală, apreciază că normele supuse controlului de constituționalitate nu sunt de natură a îngrădi exercitarea prerogativelor acestui drept. Normele constituționale prevăd că atât limitele, cât și conținutul dreptului de proprietate privată "sunt stabilite de lege"; or, în aceste condiții, rezultă, în mod evident, că limitele aduse, prin lege, dreptului de proprietate sunt în concordanță cu exigențele Legii fundamentale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: "Hotărârile adunării generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generală, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari."

12. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 40 privind dreptul de asociere și art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

13. Din examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 1.647 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 24 martie 2011, Decizia nr. 318 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 1 iunie 2012, și Decizia nr. 726 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015.

14. Astfel, Curtea a reținut, în esență, că, în cazul unui imobil cu mai multe locuințe, proprietarii dețin, pe lângă dreptul de proprietate individuală asupra apartamentelor sau spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, și un drept de proprietate comună pe cote-părți, stabilă și forțată, asupra celorlalte spații dintr-un condominiu. Pornind de la această stare de coproprietate forțată asupra părților comune ale imobilului, precum și de la necesitatea reprezentării intereselor proprietarilor în raporturile cu terții furnizori de servicii, legiuitorul a reglementat posibilitatea înființării asociațiilor de proprietari, structuri asociative cu personalitate juridică ce au ca scop administrarea, folosirea, întreținerea și exploatarea imobilului în interesul tuturor proprietarilor. Așa fiind, nu poate fi primită critica privind încălcarea dreptului de proprietate privată, prevederile legale criticate fiind în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

15. În același timp, Curtea a observat că, din perspectiva scopului anterior menționat, care nu poate fi calificat decât ca legitim, caracterul obligatoriu al hotărârii asociației de proprietari și pentru proprietarii care nu sunt membri reprezintă o măsură adecvată, necesară și care păstrează un just echilibru între interesul colectiv al proprietarilor și cel individual al fiecărui proprietar în parte. În sensul celor anterior reținute, Curtea a observat că, potrivit art. 26 din Legea nr. 230/2007, oricare dintre proprietari poate ataca în justiție respectiva hotărâre, dacă apreciază că aceasta este de natură să producă daune intereselor sale, și să ceară instanței suspendarea executării hotărârii până la soluționarea litigiului. În acest sens este Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009.

16. De asemenea, Curtea nu a reținut nici pretinsa încălcare a dreptului la liberă asociere. În jurisprudența sa, instanța de control constituțional a statuat, de pildă, prin Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, că, în anumite situații, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general și care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalități înscrise în conceptul de liberă asociere, iar asociația de proprietari se află tocmai într-o asemenea situație juridică. Această categorie de asociații a fost creată prin lege, în vederea realizării unui scop de interes general, și anume administrarea în bune condiții a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în considerare totodată și interesele locatarilor legate de realizarea unei bune conviețuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor și a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparațiilor și amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea și administrarea unui imobil cu mai mulți locatari impune, în consecință, o asociere fără de care drepturile și interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariția unor neînțelegeri sau litigii.

17. Curtea a mai arătat că înființarea asociațiilor de proprietari, astfel cum este reglementată de Legea nr. 230/2007, nu contravine dispozițiilor constituționale privind dreptul de asociere. Elocvent sub acest aspect este art. 2 teza a doua din legea amintită, care oferă proprietarului posibilitatea de a se asocia în această formă asociativă, fără să i se impună însă vreo obligație în acest sens. Conținutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociației, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altă natură, care să îl forțeze să adere la asociație, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea art. 40 din Constituție.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19. În final, din examinarea criticilor de neconstituționalitate formulate prin prisma unei discriminări între proprietarii membri ai asociației și cei care nu sunt membri ai asociației, Curtea reține că cele două categorii juridice menționate se află, în realitate, în aceeași situație, generată de starea de coproprietate forțată asupra părților comune ale imobilului. Cu privire la semnificația principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. În aceste condiții, Curtea constate că prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție.