Decizia CCR nr. 294 din 22.05.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 22 alin. (2) şi art. 103 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) și art. 103 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Marinei Dima în Dosarul nr. 4.313/2/2013/a1 (număr în format vechi 2.305/2013) al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 60D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 1.122 din 10 septembrie 2009. De asemenea, arată că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate tind spre modificarea textului legal criticat, aspect care nu este de competența instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 4 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4.313/2/2013/a1 (număr în format vechi 2.305/2013), Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) și art. 103 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Marinei Dima într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât prin acestea se încalcă "drepturile sale în calitate de asociat de a-și proteja interesele în societatea supusă reorganizării“.

6. Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, având în vedere jurisprudența instanței de contencios constituțional în materie.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 103 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 22 alin. (2): "În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunță în camera de consiliu, de urgență, cu citarea administratorului judiciar și a comitetului creditorilor.“

- Art. 103 alin. (2): "Pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar. Acționarii, asociații și membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activității ori în administrarea averii debitorului, cu excepția și în limita cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege și în planul de reorganizare.“

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate dispozițiile constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 privind accesul liber la justiție. De asemenea, menționează prevederile art. 6 privind dreptul de recunoaștere a personalității juridice, art. 7 referitor la protecția egală în fața legii și art. 8 privind dreptul de a se adresa în mod efectiv instanțelor judiciare naționale din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și ale art. 16 privind dreptul oricărui om de a i se recunoaște pretutindeni personalitatea juridică din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și cele ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

14. Dispozițiile art. 22 din Legea nr. 85/2006 prevăd măsurile și sancțiunile pe care judecătorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în care acesta nu își îndeplinește sau își îndeplinește defectuos ori cu întârziere sarcinile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic, una dintre aceste măsuri fiind înlocuirea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic. Astfel, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.

15. Prevederile art. 103 din aceeași lege statuează că pe parcursul reorganizării debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar, iar acționarii, asociații și membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activității ori în administrarea averii debitorului, cu excepția și în limita cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege și în planul de reorganizare.

16. Din dosarul cauzei reiese că autorul excepției de neconstituționalitate a solicitat înlocuirea administratorului judiciar, iar această cerere a fost respinsă pe motivul lipsei calității procesuale active, întrucât, potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, numai judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, care se pronunță în camera de consiliu, de urgență, cu citarea administratorului judiciar și a comitetului creditorilor. În aceste condiții, consideră că îi sunt încălcate drepturile ce decurg din calitatea de asociat, neputând să își protejeze interesele pe care le are în societatea ce se află în procedura reorganizării.

17. Curtea constată că specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, fără ca prin acestea să fie aduse atingeri accesului liber la justiție. Or, astfel cum reiese din prevederile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, acestea nu conțin norme care să limiteze accesul la justiție, ci instituie posibilitatea judecătorului-sindic să ia măsuri în cazul în care administratorul judiciar nu își îndeplinește atribuțiile, sens în care, potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, acesta din urmă poate fi sancționat cu amendă judiciară dacă, din culpă sau rea-credință, nu își îndeplinește ori îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.

18. În acest context, Curtea reține că procedura insolvenței este o procedură specială, caracterizată de celeritate și care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor. În acest sens sunt și normele prevăzute la art. 103 alin. (2) din lege, care, pe parcursul reorganizării, limitează intervenția în conducerea activității ori în administrarea averii debitorului, a acționarilor, asociaților și membrilor cu răspundere limitată, desigur, cu excepția și în limita cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege și în planul de reorganizare.

19. De altfel, administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele și pe contul acesteia actele de administrare necesare pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare, iar administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică compatibilă, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute de lege în perioada de observație și pe durata procedurii de reorganizare. În cadrul procedurii falimentului, administratorul special și administratorul judiciar acționează în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, atât în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ (în acest sens este, spre exemplu Decizia nr. 346 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 31 octombrie 2013).