Decizia CCR nr. 263 din 6.05.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 60 lit. f) şi art. 101 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 lit. f) și art. 101 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Ghiță Costan în Dosarul nr. 10.103/190/2012 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 110D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că Legea nr. 448/2006 stabilește în mod clar care sunt beneficiarii drepturilor acordate prin acest act normativ. De asemenea, precizează că despre protecția proprietății nu se poate vorbi decât atunci când bunurile sunt dobândite în mod legal. Or, în cauză, este vorba despre drepturi bănești încasate în mod necuvenit.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 22 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 10.103/190/2012, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 lit. f) și art. 101 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

5. Excepția a fost ridicată de Ghiță Costan cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 4.464/2013 din 28 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. 10.103/190/2012, având ca obiect pretenții.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate al acelei persoane care, deși nu a beneficiat de sumele acordate în mod nejustificat, după data decesului, persoanei cu handicap, membru al familie sale, este obligat să restituie aceste sume. Astfel consideră că formularea acestor texte de lege este ambiguă, întrucât nu face distincție între persoana îndreptățită să încaseze aceste sume și persoana care este moștenitor și nu prevede cine este cuprins în sintagma "familie“.

7. De asemenea, arată că textul de lege care prevede obligația persoanei care are în îngrijire, supraveghere și întreținere o persoană cu handicap de a comunica direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București "alte situații de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege“ nu este clar, nereieșind că aceste situații se referă și la decesul persoanei cu handicap. În acest sens, arată că primăriile sunt acelea care comunică direcțiilor generale de asistență socială decesul persoanelor cu handicap. Totodată, consideră că această din urmă prevedere de lege se impune a fi eliminată, deoarece intenția legiuitorului nu a fost aceea de a sancționa persoana în grija căreia se află persoana cu handicap, ci aceea de a securiza relațiile sociale, de a menține și garanta libertățile și drepturile fundamentale.

8. Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

9. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că recuperarea de la moștenitori, familie sau reprezentanții legali, în condițiile dreptului comun, a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale de către persoana cu handicap, inclusiv a dobânzilor aferente, nu are semnificația unui transfer de proprietate care să încalce Constituția, ci este consecința unor fapte ilegale sancționate ca atare de lege. Totodată, observă că, din modul în care a fost formulată critica de neconstituționalitate, reiese mai degrabă că autorul acesteia urmărește modificarea sau completarea dispozițiilor de lege, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale, fiind atributul exclusiv al legiuitorului.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 60 lit. f) și art. 101 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții al căror cuprins este următorul:

- Art. 60 lit. f): "Persoana care are în îngrijire, supraveghere și întreținere un copil sau adult cu handicap are următoarele obligații principale: [_]

f) să comunice direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoștință, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau reședință, starea materială, precum și alte situații de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.“;

- Art. 101:"(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale de către persoana cu handicap sau familia acesteia se recuperează de la aceasta, inclusiv dobânzile aferente.

(2) Sumele stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1), nerecuperate din cauza decesului persoanei cu handicap, se recuperează, după caz, de la moștenitori, familie sau reprezentanți legali, în condițiile dreptului comun.“

14. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, critica formulată vizează dispozițiile art. 60 lit. f) și cele ale art. 101 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, astfel că numai acestea urmează a fi supuse analizei de constituționalitate.

15. Autorul excepției consideră că textele de lege criticate aduc atingere art. 44 din Constituție referitor la dreptul de proprietate privată.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în esență, obligația ce revine familiei de a restitui sumele de bani încasate cu titlu necuvenit de către persoana cu handicap, arătând că dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 nu au un înțeles clar, întrucât nu disting între persoana care a încasat sumele, moștenitori și familie.

17. Analizând aceste critici, Curtea reține că dispozițiile art. 101 din Legea nr. 448/2006 urmăresc recuperarea sumelor încasate cu titlu necuvenit de către persoana cu handicap sau familia acesteia cu titlu de prestație socială acordată în sprijinul persoanei cu handicap. În cazul decesului acesteia din urmă, legea prevede posibilitatea recuperării acestor sume, după caz, de la moștenitori, familie sau reprezentanți legali, în condițiile dreptului comun. Astfel, dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 au în vedere trei ipoteze:

18. În prima dintre aceste ipoteze, în cazul decesului persoanei cu handicap care a încasat personal, în mod necuvenit, sume cu titlu de prestații sociale, aceste sume urmează a se recupera de la moștenitorii legali sau testamentari, succesori ai drepturilor patrimoniale ale defunctului, potrivit dreptului comun.

19. Într-o a doua ipoteză, art. 101 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 prevede posibilitatea recuperării sumelor de la familie. Această prevedere ar putea apărea ca vagă ori imprecisă dacă nu ar fi raportată la întregul ansamblu al Legii nr. 448/2006 în care măsurile de protecție socială acordate persoanei cu handicap sunt reglementate având în vedere faptul incontestabil că familia reprezintă de cele mai multe ori cel mai apropiat și cel mai adecvat mediu de sprijin și reintegrare a persoanei cu handicap în plan social. Astfel, spre exemplu, dispozițiile art. 7 alin. (1), art. 9 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (3), art. 19 lit. d), art. 20 alin. (3), art. 21 alin. (2) lit. a), art. 25 alin. (6), art. 27 alin. (2), art. 28,art. 31 alin. (3), art. 31 alin. (4) lit. d) și f), art. 36 lit. e) și art. 58 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 fac trimitere la membrii familiei atunci când reglementează măsurile de protecție socială acordată persoanelor cu handicap.

20. Tot acesta este și motivul pentru care anumite drepturi patrimoniale sunt acordate și familiei persoanei cu handicap, având în vedere implicarea și nevoia susținerii acesteia pentru a oferi un sprijin cât mai adecvat nevoilor celui aflat în îngrijire. În acest sens, spre exemplu, art. 58 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 prevede că "Beneficiază de prestația socială prevăzută la alin. (4) lit. b) și familia sau reprezentantul legal al copilului cu handicap grav, accentuat ori mediu pe perioada în care îl are în îngrijire, supraveghere și întreținere.“ Prestația socială prevăzută la art. 58 alin. (4) lit. b) se referă la acordarea bugetului personal complementar lunar.

21. În situația în care aceste sume au fost încasate necuvenit, este firesc ca obligația de restituire, atât în timpul vieții persoanei cu handicap, cât și după decesul acesteia, să revină familiei, respectiv acelor persoane cărora le-au fost acordate aceste drepturi.

22. În sfârșit, a treia ipoteză este asemănătoare celei de-a doua ipoteze, referindu-se însă la reprezentantul legal al persoanei cu handicap.

23. Stabilirea, în speță, a calității de moștenitor ori de membru al familiei care a încasat necuvenit drepturi cu titlu de prestații sociale reprezintă o chestiune de aplicare a legii, de competența instanței de judecată.

24. În orice caz, Curtea reține că protecția dreptului de proprietate privată nu se poate extinde asupra sumelor dobândite necuvenit. În acest sens, prin Decizia nr. 727 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 8 august 2011, Curtea a statuat că obligația de restituire a acestor sume nu contravine niciunei prevederi constituționale, ci, dimpotrivă, "se întemeiază pe îndatorirea prevăzută de art. 57 din Constituție, republicată, potrivit căreia drepturile și libertățile trebuie exercitate cu bună-credință și fără să se încalce drepturile și libertățile altora.“

25. Cât privește dispozițiile art. 60 lit. f) din Legea nr. 448/2006, Curtea reține că acestea instituie obligația persoanei care are în îngrijire, supraveghere și întreținere un copil sau adult cu handicap de a comunica direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale, ale sectoarelor municipiului București, acele situații care ar influența acordarea drepturilor prevăzute de lege. Potrivit textului de lege amintit, aceste situații pot avea în vedere modificarea gradului de handicap, a domiciliului sau a reședinței ori a stării materiale. Pentru a nu omite și alte cazuri diverse care, în practică, ar putea determina modificarea acordării drepturilor, legiuitorul a arătat că obligația art. 60 lit. f) din Legea nr. 448/2006 se referă și la "alte situații de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege“.

26. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că decesul nu ar putea constitui una dintre aceste cauze, întrucât comunicarea decesului persoanelor cu handicap către direcțiile generale de asistență socială se realizează de către primării. În același sens, arată că textul de lege are în vedere modificarea, și nu încetarea acordării drepturilor prevăzute de lege.

27. Examinând aceste critici, Curtea apreciază că textul de lege criticat se referă la toate situațiile care ar putea aduce modificări în ceea privește acordarea drepturilor de care beneficiază persoanele cu handicap și cei care au în grijă aceste persoane. Aceste modificări pot duce la creșterea numărului ori a cuantumului drepturilor acordate, la scăderea acestora ori la sistarea acordării, după caz, urmărindu-se astfel corelarea obligațiilor de care sunt ținute autoritățile în sensul protecției persoanei cu handicap cu situația concretă în care se găsește aceasta. Decesul reprezintă, evident, una dintre aceste situații.

28. Dacă, în speță, obligația prevăzută de art. 60 lit. f) din Legea nr. 448/2006 a fost sau nu îndeplinită de către persoanele care se încadrează în ipoteza acestui text de lege reprezintă o problemă de fapt, a cărei dezlegare cade în competența instanței de fond.

29. Oricum, Curtea reține că dispozițiile art. 60 lit. f) din Legea nr. 448/2006 nu pot fi privite ca o sancțiune pentru nerespectarea dispozițiilor art. 101 alin. (2) din aceeași lege, întrucât obligația de restituire prevăzută de acest din urmă text de lege se întemeiază pe normele de drept comun referitoare la îmbogățirea fără justă cauză, reglementate de art. 992 și următoarele din Codul civil din 1864, respectiv art. 1635 din Codul civil actual, iar nu pe regulile răspunderii civile delictuale ori ale unei alte forme de răspundere.