Decizia CCR nr. 326 din 10.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 54 şi art. 84 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 și art. 84 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, excepție ridicată de Ioan Erhan în Dosarul nr. 10.076/302/2012 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 54D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea B.N.P.A. "Beldea și Asociații“ din București, consilier juridic Valentina-Carmen Dachin, cu delegație depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții B.N.P.A. "Beldea și Asociații“ din București, care pune în principal concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere că aceasta este nemotivată și nu este indicat vreun temei constituțional. Mai susține că o altă cauză de inadmisibilitate este aceea că dispozițiile art. 84 din Legea nr. 36/1995 au fost abrogate. Arată că art. 54, după republicarea Legii nr. 36/1995, a devenit art. 88 cu păstrarea soluției legislative, iar dacă ar fi fost invocate, motivele de neconstituționalitate cu privire la acestea ar fi putut menținute, deoarece se are în vedere legea în sens material și nu în sens formal. În subsidiar solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale. Depune note scrise la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă. Arată că excepția de neconstituționalitate nu este motivată, iar instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește invocarea unui anume motiv de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 12 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 10.076/302/2012, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 și art. 84 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, excepție ridicată de Ioan Erhan într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei încheieri notariale prin care s-a dispus respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale formulate de autorul excepției de neconstituționalitate privind unele acte notariale dintr-un dosar succesoral.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate invocată oral, prin apărător, la data de 12 februarie 2013 în fața instanței de judecată, nu au fost menționate dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate și nici nu a fost motivată în vreun fel pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate.

7. Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că procedura îndreptării erorilor materiale prevăzută de Legea nr. 36/1995 nu atinge în niciun mod dreptul de proprietate al părților, atât timp cât această îndreptare vizează aspecte formale ale activității notarului, iar condițiile prevăzute de art. 54 și 84 din Legea nr. 36/1995 sunt necesare tocmai în asigurarea respectării drepturilor și intereselor tuturor părților.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât soluția legislativă criticată nu aduce atingere dreptului de proprietate privată. Certificatul de moștenitor prin care se atestă calitatea de moștenitor legal sau testamentar al unei persoane nu constituie titlu de proprietate și nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a emite pretenții asupra bunurilor cuprinse în masa succesorală, de a face dovada drepturilor lor asupra acestor bunuri și de a-și apăra drepturile și interesele în justiție. Totodată, indică jurisprudența Curții referitoare la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, având în vedere nemotivarea acesteia, respectiv Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 sau Decizia nr. 932 din 13 noiembrie 2012.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 54 și art. 84 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 18 octombrie 2011 și, ulterior, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 4 februarie 2013. Curtea observă că dispozițiile art. 84 din Legea nr. 35/1995 au fost abrogate prin art. I pct. 96 din Legea nr. 77/2012 pentru modificarea și completarea Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 8 iunie 2012, abrogare datorată faptului că soluția legislativă cuprinsă de acest text a fost preluată la "procedura îndreptării erorilor materiale sau omisiunilor“ (a se vedea Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților asupra proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995), respectiv la art. 54 care reprezintă norma generală în acest domeniu. Chiar dacă acest text, devenit art. 88 în urma celei de-a doua republicări, nu a cunoscut vreo intervenție legislativă directă, este evident că sfera de aplicare a acestuia vizează în prezent și cererile succesorale. De aceea, Curtea constată că soluția legislativă actuală diferă de cea criticată, astfel încât, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 în privința textelor legale invocate, texte asupra cărora urmează a se pronunța prin prezenta decizie. Textele legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 54:"Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părților se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-și manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mențiune pe toate exemplarele actului.“;

- Art. 84:"Erorile materiale cuprinse în încheierea finală, precum și eventualele omisiuni se vor putea îndrepta, la cererea moștenitorilor, în baza unei încheieri, făcându-se mențiune despre aceasta în încheierea finală și pe toate exemplarele certificatului de moștenitor.“

13. Autorul excepției nu a invocat textele constituționale pretins a fi încălcate, însă instanța de judecată a reținut susținerile orale ale autorului privind încălcarea dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că aceasta a fost invocată oral în fața instanței de judecată. Art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în privința excepțiilor de neconstituționalitate, se referă, pe de o parte, la forma scrisă a actului de sesizare, iar, pe de altă parte, la obligația motivării excepției de neconstituționalitate de către autorul acesteia (privitor la acest din urmă aspect, a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Așadar, invocarea orală a excepției de neconstituționalitate nu constituie o încălcare a condițiilor de admisibilitate referitoare la cerința scrisă a actului de sesizare, instanța de judecată având obligația corelativă, în această ipoteză, de a reține în cuprinsul actului de sesizare obiectul excepției, textul de referință, precum și motivarea propriu-zisă a excepției, după caz. În cauza de față, Curtea, analizând cuprinsul actului de sesizare, constată că autorul excepției nu a invocat în mod expres textul de referință și nici nu a motivat neconstituționalitatea textului criticat, iar instanța, conform rolului său activ în desfășurarea procesului juridic, a dedus, din susținerile autorului excepției, textul constituțional pretins încălcat. Fiind îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională.

15. În ceea ce privește însă invocarea dreptului de proprietate privată consacrat de art. 44 din Constituție, reținut de instanța de judecată din susținerea criticilor de neconstituționalitate, Curtea constată că, din conținutul său normativ raportat la textele de lege criticate, nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, din cauza generalității sale, pe de o parte, și a lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat, pe de altă parte.

16. În acest context, Curtea reține că, în jurisprudența sa, respectiv în Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, a statuat că, "în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat“, ceea ce înseamnă că revine Curții Constituționale competența de a respinge, în temeiul art. 3 alin. (2) și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.