Decizia CCR nr. 387 din 26.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2213 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 2213alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2213 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 2213 alin. (2) lit. ș) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agripina Prosper Impex - S.R.L. din comuna Izvoarele, județul Giurgiu, în Dosarul nr. 3.390/236/2013 al Judecătoriei Giurgiu și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 260D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, doamna avocat Angelica David din Baroul Giurgiu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantei părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Astfel, se arată faptul că organele fiscale nu au comunicat apariția ordinului președintelui Agenției Naționale pentru Administrare Fiscală și că societatea comercială și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de lege privind plata taxelor și impozitelor prevăzute de lege. Sancțiunea prevăzută de dispozițiile legale criticate și aplicată este disproporționată față de fapta comisă, fiind chiar mai drastică decât sancțiunile aplicate în materie penală. Lipsa unui simplu certificat ar trebui să fie sancționată altfel, nu cu această sancțiune ce poate conduce la declanșarea procedurii falimentului societății sancționate.

4. În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care, invocând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 272 din 22 martie 201 pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin încheierea din 19 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3.390/236/2013, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2213 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 221³ alin, (2) lit. ș) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

6. Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Agripina Prosper Impex" - S.R.L. din comuna Izvoarele, județul Giurgiu, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de dispozițiile legale criticate.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate

autoarea excepției arată, în esență, că sancțiunea prevăzută de lege pentru lipsa atestatului pentru vânzarea de produse energetice este disproporționată, având în vedere că și-a plătit

toate taxele și impozitele la timp. Autoarea mai arată că în urma acestei sancțiuni se află în situația de a intra în insolvență. De asemenea se arată că statul român a încasat de la ea toate taxele pentru această operațiune, respectiv taxă pe valoare adăugată, impozit, cheltuieli cu manopera (salarii, impozit pe salarii, cote privind asigurările sociale, ajutor șomaj etc.) și cheltuielile de transport.

8. Judecătoria Giurgiu și-a exprimat opinia potrivit căreia excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța arată că nu se poate susține că unei persoane juridice de drept privat, care desfășoară activitatea de comercializare a produselor energetice în sistem en détail sau angro în condițiile legii îi este îngrădit accesul la activitatea economică, deoarece statul are obligația să respecte acest drept, iar nu obligația de a menține în viața economică o societate comercială, prin eforturi publice, atâta vreme cât aceasta nesocotește dispozițiile legale. În mod similar, desfășurarea activității economice nu se poate face decât cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, astfel încât sancționarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificația unei restrângeri nejustificate a acestei activități.

9. Instanța arată că, în legătură cu acest aspect, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011. Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiționată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generate. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor. În ceea ce privește problema confiscării sumelor rezultate din desfășurarea unor activități de comercializare fără respectarea obligațiilor legale, prin Decizia nr. 1.230 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a reținut, făcând referire la jurisprudența sa, că proprietatea privată poate face obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții; potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituție, "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune per a contrario că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit și, deci, este posibilă instituirea unor sancțiuni pentru ipoteza în care desfășurarea activității de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii. Sumele rezultate din vânzarea produselor se confiscă pe toată perioada cât activitatea de comercializare s-a desfășurat fără respectarea condițiilor de atestare, deci în afara legii.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 2213 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 2213 alin. (2) lit. ș) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Prevederile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 2213 alin. (2) lit. ș): "(2) Următoarele fapte constituie contravenții: [...]ș) desfășurarea activităților de comercializare în sistem angro și/sau en detail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat- cu nerespectarea obligațiilor prevăzute în acest sens în prezentul titlu.";

- Art. 2213 alin. (3) lit. a): "(3) Contravențiile prevăzute la alin. (2) se sancționează cu amendă de la 20,000 lei la 100.000 lei, precum și cu: a) confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), e), i), j), k), i), m), n), o), r), s), ș), t)_r ț)_r u) și w);".

14. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că acest text de lege aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 45 privind libertatea economică.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu au mai format obiectul unei excepții de neconstituționalitate, însă probleme similare celor invocate în prezenta cauză au mai fost supuse analizei sale. Astfel, prin Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Curtea a statuat că dispozițiile Legii fundamentale consacră libertatea economică constând în accesul liber pe care îl are oricare persoană la activitatea economică, posibilitatea de a manifesta libera inițiativă și de a exercita aceste drepturi "în condițiile legii". Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiționată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor. A se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010.

16. Totodată, Curtea constată că dispozițiile legale criticate instituie un regim sancționatoriu pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de lege pentru operatorii economici care intenționează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat. Aceste texte legale fac, așadar, referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse în categoria celor accizabile, or, tocmai datorită regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul să impună anumite condiții suplimentare operatorilor economici atunci când aceștia doresc comercializarea unor atare produse.

17. În ceea ce privește dispozițiile care prevedeau sancțiunea nerespectării obligației de către operatorii economici, care intenționau să comercializeze în sistem en détail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscală, Curtea a reținut că, în contextul asigurării libertății economice, statul are obligația să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora. A se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007.

18. De asemenea, prin Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013, Curtea a reținut că stabilirea unor contravenții și a unor sancțiuni corespunzătoare reprezintă o opțiune legitima a legiuitorului, care dă expresie, în contextul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Astfel, reglementarea unor contravenții este justificată de imperativul protejării interesului social și ai ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice, în condițiile în care acesta nu respectă prevederile legale.

19. De asemenea, în același context, Curtea a constatat că reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru operatorii economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând acestora. Consecința încălcării acestor dispoziții legale o constituie calificarea sumelor respective ca având proveniență ilegală și confiscarea acestora. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (9) în virtutea cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", fiind deci în deplină concordanță cu textele constituționale menționate în susținerea excepției.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii se aplică mutatis mutandis și în prezenta cauză.