Decizia CCR nr. 327 din 12.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent,...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de András Morosan în Dosarul nr. 1.212/117/2012 al Tribunalului Cluj - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 638D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia și judecarea cauzei în lipsă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, prin care Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 sunt neconstituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 27 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.212/117/2012, Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată de András Morosan într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, potrivit Legii nr. 10/2001, în măsura în care restituirea imobilului preluat în mod abuziv nu este posibilă în natură, se va acorda un alt imobil în compensare, această măsură având prioritate față de altele. Legea nr. 165/2013 aduce însă "serioase modificări asupra întregului proces de restituire“, în special cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, care este restricționată la compensarea prin puncte. În acest context, apreciază că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 potrivit cărora dispozițiile acestei legi se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, aduc atingere art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece Legea nr. 165/2013 este o lege civilă, astfel încât ea nu poate produce efecte juridice decât pentru viitor, urmând ca procesele în curs de judecată în această materie să fie finalizate potrivit legii în vigoare la data intentării acțiunii.

7. Tribunalul Cluj - Secția civilă consideră că textul de lege criticat nu încalcă principiul neretroactivității legii civile, însă art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduce prejudicii persoanelor care au depus probe în sensul restituirii în echivalent a imobilelor preluate abuziv.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, prin care legiuitorul a dispus ca normele noului act normativ să se aplice și proceselor aflate pe rolul instanțelor având ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv, sunt retroactive. Astfel, în temeiul art. 4 coroborat cu art. 33 din Legea nr. 165/2013, în cele mai multe cauze a fost ridicată, din oficiu, excepția prematurității acțiunilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. În aceste condiții, Avocatul Poporului apreciază că s-a acționat, de fapt, asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 830/2008. Or, neretroactivitatea legii impune ca o lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform prevederilor legii anterioare, ci doar acțiunilor care se efectuează după intrarea în vigoare a acesteia, rămânând valabile cele efectuate în perioada activității legii vechi. O abordare diferită a principiului neretroactivității legii ar însemna a-i solicita subiectului de drept, încă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, o anumită conduită care nu era prevăzută de lege. Prin urmare, noua lege nu poate interveni asupra proceselor aflate în curs de judecată pe rolul instanțelor, întrucât o astfel de modificare nu face decât să creeze confuzii în înțelegerea și aplicarea corectă a principiului constituțional al neretroactivității legilor.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,art. 3,art. 10 și art. 29 din legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia și reținut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepției, Curtea constată că acesta critică, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora dispozițiile acestei legi se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, prin raportare la art. 1 alin. (2) din același act normativ, articol care, în forma sa inițială, criticată de autorul excepției ca fiind neconstituțională, prevedea că, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acorda era compensarea prin puncte. Ca atare, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013.

13. Astfel, Curtea reține că la data sesizării sale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 avea următorul cuprins: "În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.“;

- Art. 4:"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.“

14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că stadiul procesual în care se afla autorul acesteia la data sesizării instanței de contencios constituțional este acela de soluționare a contestației formulate împotriva dispoziției de respingere a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dispoziție emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

16. În susținerea criticii de neconstituționalitate, autorul excepției susține că Legea nr. 165/2013 aduce "serioase modificări asupra întregului proces de restituire“, în special cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, care este restricționată la compensarea prin puncte. În acest context, Curtea reține că, în vederea finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, Legea nr. 165/2013 instituie două forme de despăgubire, și anume, restituirea în natură [art. 1 alin. (1)], iar în situația în care aceasta nu mai este posibilă, se acordă măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensările prin puncte, potrivit procedurii prevăzute în cap. III din lege [art. 1 alin. (2)]. Ulterior, ca urmare a modificărilor aduse art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 prin Legea nr. 368/2013, legiuitorul a prevăzut că, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III din Legea nr. 165/2013.

17. Comparând soluțiile legislative reglementate de aceste prevederi de lege, în vechea și actuala lor redactare, Curtea constată că noua soluție legislativă este diferită de cea anterior consacrată prin aceea că, pe lângă restituirea în natură, ca măsură principală de reparație, și modalitatea de compensare prin puncte, aceasta introduce o metodă suplimentară de reparație prin echivalent, și anume aceea de compensare cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire.

18. Curtea constată, de asemenea, că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, atât în vechea, cât și în noua redactare, se referă la măsuri de finalizare a procesului de restituire, în natură sau echivalent, diferența dintre cele două forme de redactare a normei legale constând în introducerea unei modalități suplimentare de reparație prin echivalent, constând în compensarea cu bunuri. Curtea reține, totodată, că prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 5 iunie 2014, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 sunt neconstituționale. Prin această decizie, Curtea a reținut că modificările legislative survenite în materia procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, generează discriminări sub aspectul tratamentului juridic aplicabil unor persoane aflate în situații juridice identice. Astfel, simpla împrejurare de fapt - soluționarea cu întârziere a notificărilor de către entitățile învestite de lege sau soluționarea definitivă a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești în intervalul de activitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma inițială - nu se poate constitui în argument care să justifice în mod obiectiv și rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit persoanelor îndreptățite la măsura reparatorie prin compensarea cu un alt bun oferit în echivalent.

19. Având în vedere stadiul procesual al prezentei cauze, precum și faptul că autorului excepției de neconstituționalitate nu i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, Curtea constată că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor inițială, nu sunt aplicabile în cauză, astfel încât excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 este inadmisibilă.