Decizia CCR nr. 359 din 7.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 74/2013 - unele măsuri pt. îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ANAF, precum şi pt. modificarea şi completarea unor acte normative

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Vasile Gîță în Dosarul nr. 3.274/89/2013 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.322D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul a depus precizări și o completare a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin care solicită, totodată, judecarea în lipsă și admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia nr. 614/2014 din 10 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3.274/89/2013, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Vasile Gîță, în calea de atac a apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 7 din 9 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Vaslui într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei privind eliberarea din funcție publică, emisă în baza dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, referitor la regimul emiterii ordonanțelor de urgență, textul constituțional de referință stabilește limite foarte clare în privința legiferării pe această cale. Astfel, ordonanțele de urgență se adoptă în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. De asemenea, arată că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.

7. Apreciază că nimic nu împiedică legiuitorul să desființeze/restructureze anumite instituții și să elibereze din funcție personalul acestora, însă aceasta trebuie să se realizeze în conformitate cu normele constituționale, prin lege, în sensul său de act normativ adoptat de legiuitorul primar - Parlamentul, și nu prin ordonanță de urgență - act cu caracter de excepție și care este supus limitărilor prevăzute de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție. Mai arată că aceasta reiese și este subliniată în Decizia Curții Constituționale nr. 55 din 5 februarie 2014.

8. Menționează faptul că în cuprinsul actelor normative în baza cărora s-a emis decizia de concediere nu s-a motivat în niciun mod regimul juridic diferit stabilit în ceea ce privește personalul instituției supuse reorganizării.

9. Mai susține că o parte din personal este eliberat din funcție pe motivul aparent al desființării instituției în cauză, fără a se face o analiză a posturilor, eficiența sau ineficiența, posibilități de realocare a funcționarilor contractuali către activități deficitare din punct de vedere al personalului de specialitate - activitatea de colectare/executare silită, aceasta în condițiile înființării concomitente a unei direcții noi în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (Direcția Antifraudă) cu posturi corespunzătoare, pentru care angajarea se face prin concurs.

Astfel, rezultă discriminarea acestei categorii de personal contractual cu studii superioare economice și tehnice.

10. În final, autorul excepției, referindu-se la competența legiuitorului de a desființa și înființa prin același act normativ o anumită funcție fără o motivare rezonabilă, menționează Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010 prin care Curtea Constituțională a statuat că "pentru a desființa și a înființa un post trebuie să existe un temei serios și temeinic. Inițiatorul legii are obligația de a motiva acest lucru în expunerea de motive a legii".

11. Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că, raportat la motivele invocate de autor, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 nu încalcă prevederile art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precizările depuse de autor în susținerea excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 144/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 24 octombrie 2014.

16. Autorul susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6), referitoare la condițiile de adoptare ale ordonanțelor de urgență și la limitele de reglementare ale acestora.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, și, prin Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Decizia nr. 571 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, și Decizia nr. 679 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 14 ianuarie 2015, Curtea a statuat constituționalitatea acestor prevederi.

18. Astfel, prin Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, precitată, Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 reglementează următoarele măsuri principale: reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare; desființarea Gărzii Financiare; preluarea personalului Autorității Naționale a Vămilor în cadrul Agenției sau în structurile subordonate în limita numărului de posturi aprobat; eliberarea din funcție a personalului Gărzii Financiare cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal; înființarea Direcției generale antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală; înființarea direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului în care va fi stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale județene ale finanțelor publice din aria de competență stabilită potrivit prevederilor unei hotărâri a Guvernului; preluarea patrimoniului, arhivei, prevederilor bugetare, execuției bugetare până la data reorganizării și a oricăror altor bunuri ale Autorității Naționale a Vămilor, ale Gărzii Financiare și ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene de către Agenția Națională de Administrare Fiscală și direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, după caz; autorizarea Agenției să ocupe prin recrutare posturile vacante necesare funcționării structurii antifraudă.

19. Prin urmare, Curtea a observat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 vizează restructurarea următoarelor instituții publice: Agenția Națională de Administrare Fiscală [organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, cu buget propriu, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, potrivit art. 18 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar]; Autoritatea Națională a Vămilor [organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțat de la bugetul de stat, care se organizează și funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României]; Garda Financiară [instituție publică de control, cu personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, finanțată de la bugetul de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare] și direcțiile generale ale finanțelor publice județene [instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice].

20. În jurisprudența sa anterior menționată, Curtea a reținut că scopul măsurii criticate îl reprezintă îmbunătățirea cadrului organizatoric al structurilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate, distribuirea eficientă a personalului între diferitele activități ale administrației fiscale, precum și între unitățile de la nivel teritorial, crearea unui nivel regional în scopul îmbunătățirii planificării și controlului, reducerii costului colectării, al sporirii colectării veniturilor, precum și crearea unei noi structuri antifraudă. Așa fiind, Curtea a apreciat că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, în cauză fiind o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voința Guvernului, care punea în pericol un interes public, astfel încât nu poate fi reținută critica privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție.

21. De asemenea, Curtea a apreciat că măsurile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât, pe de o parte, deși vizează structura organizatorică a unor instituții fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă și nici funcționarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește Garda Financiară, deși actul normativ prevede desființarea acestei instituții, cu consecința directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituție fundamentală a statului, care să cadă sub incidența protecției prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție.

22. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.