Decizia CCR nr. 1.010 din 27.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a legii în ansamblul său

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Carolina Marian în Dosarul nr. 8.752/107/2010 al Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.381D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.400D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Doina Bart în Dosarul nr. 10.099/83/2010* al Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.4114D/2012-1.418D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Silvia Truță, Mihaela Ororică, Olivia Maria Licu, Maria Covali și Safta Ileana, prin mandatar Alin Liviu Andruț, în dosarele nr. 8.753/107/2010, nr. 8.766/107/2010, nr. 8.771/107/2010, nr. 8.776/107/2010 și nr. 8.778/107/2010 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.381D/2012, nr. 1.400D/2012 și nr. 1.414D/2012-1.418D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.400D/2012 și nr. 1.414D/2012-1.418D/2012 la Dosarul nr. 1.381D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.752/107/2010, Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a legii în ansamblul său.

Excepția a fost ridicată de Carolina Marian cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.312 din 13 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 8.752/107/2010.

Prin Încheierea din 10 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 10.099/83/2010*, Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, precum și a legii în ansamblul său.

Excepția a fost ridicată de Doina Bart cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.

Prin încheierile din 11 octombrie 2012, pronunțate în dosarele nr. 8.753/107/2010, 8.766/107/2010, 8.771/107/2010 și 8.776/107/2010, și încheierea din 20 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.778/107/2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, precum și a legii în ansamblul său.

Excepția a fost ridicată de Silvia Truță, Mihaela Ororică, Olivia Maria Micu, Maria Covali și Safta Ileana, prin mandatar Alin Liviu Andruț, cu prilejul soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, următoarele:

1. Există o discrepanță majoră între cele arătate în expunerea de motive a Legii nr. 119/2010 și previziunile Guvernului cu privire la impactul bugetar al acestei legi, pe de o parte, și realitatea bugetară existentă la finalizarea procesului de recalculare a pensiilor, de cealaltă parte. Astfel, în realitate, se constată o creștere a cheltuielilor sistemului de pensii publice, iar nu o scădere, așa cum se prevăzuse. Acest fapt este contrar dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție care impun existența unei concordanțe între motivele și/sau scopul actului normativ și efectele acestuia.

2. Prin efectele ce au fost obținute în urma recalculării pensiilor s-a realizat o scădere a nivelul de trai. Astfel, a fost accentuat dezechilibrul preexistent în sistemul public de pensii publice între venituri și cheltuieli, cu consecințe implicite majore pe termen scurt, mediu și lung asupra nivelul de trai, a cărui finanțare de bază se asigură în principal de la bugetul de stat.

3. În urma admiterii obiecției de neconstituționalitate formulate cu privire la Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin Decizia nr. 873/2010, Parlamentul ar fi trebuit să reexamineze această lege potrivit procedurii prevăzute de art. 75 din Constituție. Or, Parlamentul, adoptând legea în camerele reunite, a încălcat prevederile constituționale amintite.

4. Prevederile Legii nr. 119/2010 sunt discriminatorii, întrucât creează o diferență de tratament nejustificată între grefieri și magistrați sub aspectul acordării dreptului la pensia de serviciu.

5. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pensia reprezintă un "bun“, intrând astfel în sfera de protecție a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, afectarea cuantumului pensiei prin recalculare dobândește semnificația unei încălcări a dreptului de proprietate privată.

6. Legea nr. 119/2010 contravine art. 20 din Constituție, deoarece încalcă art. G pct. 2 din partea a V-a a Cărții sociale europene revizuite și, în subsidiar, art. 12 pct. 2 din partea a II-a din aceeași cartă raportat la art. 65 pct. 1 și 2 din partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, întrucât, în majoritatea cazurilor, în urma recalculării pensiilor de serviciu, pensiile rezultate nu sunt cel puțin egale cu 40% din totalul câștigului anterior al beneficiarului pensiei.

Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă și Curtea de Apel Alba Iulia - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, acestea reprezentând o expresie a dispozițiilor constituționale referitoare la protecția copiilor și a tinerilor.

Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum și legea în ansamblul său.

Prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 au următorul conținut: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: [_]

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.“

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate aduc atingere următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai și art. 75 referitor la sesizarea Camerelor Parlamentului. De asemenea, invocă încălcarea dispozițiilor art. 20 din Constituție prin raportare la dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, referitoare la interzicerea generală a discriminării, ale art. 12 pct. 2 din partea a II-a a Cărții sociale europene revizuite, referitoare la dreptul la securitate socială, ale art. G pct. 2 din partea a V-a a aceleiași cărți, referitoare la restricții, și ale art. 65 pct. 1 și 2 din partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei privind cuantumul prestațiilor de asigurări sociale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Autorii excepției arată că actul normativ criticat este contrar dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât există o discrepanță evidentă între cele arătate în expunerea de motive a legii cu privire la situația de criză care impune adoptarea actului normativ și efectele reale ale acestui act normativ. Tot din perspectiva efectelor generate de actul normativ în discuție, consideră că este încălcat art. 47 alin. (1) din Constituție, referitor la dreptul la un nivel de trai decent.

Curtea constată că art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală instituie obligația respectării Constituției și a legilor. Or, în cauză, nu se poate reține încălcarea acestui text, ci, mai degrabă, o previzionare inexactă a efectelor Legii nr. 119/2010, care poate pune în discuție caracterul eficient și adecvat al reglementării, aspect care nu poate fi supus însă analizei instanței de contencios constituțional. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, ceea ce înseamnă analiza acestora în raport cu prevederile Constituției. Aceasta este o analiză de drept, Curtea neavând posibilitatea de a sancționa oportunitatea sau eficiența politicii economice adoptate de stat, așa cum solicită autorii excepției.

2. O concluzie asemănătoare se impune și în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 47 alin. (1) din Constituție, autorii excepției vizând, în realitate, ineficiența și incoerența politicii adoptate de legiuitor, care nu a reușit să atingă obiectivele propuse.

De altfel, în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 203 din 29 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, în care a statuat că "nu intră în competența sa posibilitatea de a se pronunța asupra aprecierilor, dintre care unele neavând caracter juridic, referitoare la faptul dacă legea supusă controlului de constituționalitate își poate atinge scopul pentru care a fost inițiată și adoptată, și aceasta chiar dacă, eventual, asemenea aprecieri ar fi îndreptățite. Curtea Constituțională nu decide dacă o lege este sau nu este bună, dacă este sau nu eficientă sau dacă este ori nu este oportună. Numai Parlamentul poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituție, asupra conținutului reglementărilor legale și oportunității adoptării acestora, iar statul de drept, a cărui existență este reglementată prin art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, impune recunoașterea de către fiecare putere a actelor și măsurilor luate de celelalte puteri în limitele prevăzute de Constituție.“

3. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 75 din Constituție, Curtea reține că aceasta a mai constituit obiect al analizei sale. Astfel, prin Decizia nr. 705 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, a arătat că "Legea nr. 119/2010 a fost adoptată potrivit dispozițiilor art. 114 din Constituție, printr-o procedură care derogă de la procedura ordinară de adoptare a legilor. Astfel, ca urmare a asumării răspunderii de către Guvern, un proiect de lege este considerat adoptat numai în condițiile în care inițiativa Guvernului nu este sancționată prin adoptarea unei moțiuni de cenzură de către Parlament în condițiile art. 113 din Constituție. Neinițierea unei astfel de moțiuni ori respingerea ei are semnificația susținerii proiectului de lege de către majoritatea deputaților și senatorilor, fapt care conferă legitimitate actului normativ propus de Guvern. Or, Curtea apreciază că, pentru rațiunile avute în vedere, o astfel de susținere trebuie să se regăsească pe parcursul întregii proceduri de legiferare, indiferent dacă proiectul de lege este sau nu supus controlului de constituționalitate a priori. De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art. 1 pct. 9 și 17 din Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992 privind Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, cu modificările și completările ulterioare, în care se arată că Senatul și Camera Deputaților se întrunesc în ședințe comune cu prilejul desfășurării «procedurii privitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege», precum și pentru «reexaminarea legii adoptate în ședință comună, [_] prin angajarea răspunderii Guvernului».“

4. Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor și interzicerea discriminării, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.264 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, în care a arătat că, "deși ținut de obligații și interdicții asemănătoare acestora, personalul auxiliar din justiție are un statut diferit de cel al magistraților. Astfel, deși ambele categorii profesionale sunt dedicate înfăptuirii justiției, rolul lor este, în mod evident, diferit, doar judecătorii fiind aceia care au rolul de «a spune dreptul».

De asemenea, procurorii sunt cei chemați ca, în procesul de înfăptuire a justiției, să apere interesele generale, ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Cât privește personalul auxiliar, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, arată că, «În înfăptuirea actului de justiție, munca personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești constituie un sprijin pentru judecători și procurori, competența acestei categorii de personal și îndeplinirea corectă a sarcinilor care îi revin jucând un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea».

În plus, Curtea constată că independența judecătorilor, respectiv imparțialitatea procurorilor se bucură de o consacrare constituțională în art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1), în timp ce, pentru personalul auxiliar, Constituția nu are astfel de prevederi. Incontestabil, toate categoriile de pensii speciale la care se referă Legea nr. 119/2010 au fost justificate de împrejurări deosebite ținând de statutul și activitatea desfășurată de persoanele beneficiare. Cu toate acestea, Curtea, prin Decizia nr. 873/2010, a reținut doar neconstituționalitatea dispozițiilor referitoare la magistrați, întrucât numai în cazul acestora statutul profesional special era consacrat la nivel constituțional.“

5. Prin mai multe decizii, așa cum sunt Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.587 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2012, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile Legii nr. 119/2010 nu contravin prevederilor art. 44 din Constituție și nici prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, a reținut că pensiile de serviciu au două componente, una contributivă și una necontributivă, iar ultima componentă "este supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda și alte drepturi de asigurări sociale față de cele pe care Constituția le nominalizează în mod expres. În aceste condiții, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.“

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

6. În sfârșit, în ce privește critica potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 119/2010 contravin prevederilor Cărții sociale europene revizuite și Codului european de securitate socială al Consiliului Europei, nefiind respectate cuantumurile prestațiilor sociale arătate în aceste acte internaționale, Curtea constată că această critică are un caracter general, nefiind indicate exemple concrete care să susțină afirmațiile autorilor excepției.

Curtea reține, însă, că în sistemul public de pensii, întemeiat pe principiul contributivității, cuantumul pensiei este raportat nu doar la veniturile obținute imediat înainte de deschiderea dreptului la pensie, așa cum se susține în critica de neconstituționalitate, ci la veniturile obținute pe întreaga perioadă de contribuție. Astfel, cuantumul pensiei trebuie raportat la toate aceste venituri pentru a aprecia conformitatea dispozițiilor legale criticate cu textele internaționale invocate.