Decizia CCR nr. 610 din 4.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a...

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ilinca Maria Bogdan în Dosarul nr. 23.735/3/2009 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 249D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 250D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 33 din Legea nr. 165/2013, excepție ridicată de Liliana Claudia Micu și Flavia Cezarina Dinescu în Dosarul nr. 45.614/3/2012 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă că, la dosar, apărătorul autorilor excepției a trimis prin poșta electronică o informare arătând că este la curent cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, astfel încât consideră că prezența sa la acest termen nu este necesară.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

7. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 250D/2014 la Dosarul nr. 249D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 33 din Legea nr. 165/2013, ca urmare a admiterii acesteia prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 165/2013, apreciază că aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 21 ianuarie 2014, pronunțate în dosarele nr. 23.735/3/2009 și nr. 45.614/3/2012, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 4 și art. 33 din Legea nr. 165/2013 sancționează atitudinea persoanelor care au formulat cereri de chemare în judecată în considerarea termenelor și condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 și de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX din 19 martie 2007. Astfel, acestea își extind aplicabilitatea și asupra cererilor aflate pe rolul instanțelor, ce au ca obiect obligarea autorităților învestite cu soluționarea notificărilor la îndeplinirea obligațiilor ce le incumbă după o perioadă îndelungată în care nu au efectuat niciun demers. Prevederile legale criticate aduc atingere principiului neretroactivității legii, exigență a securității juridice în statul de drept, principiu obligatoriu atât pentru judecător, cât și pentru legiuitor.

11. Textele de lege criticate contravin și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție referitor la principiile egalității între cetățeni și egalității în drepturi, deoarece nu oferă o garanție a drepturilor și libertăților în egală măsură tuturor destinatarilor.

12. Accesul liber la justiție este un drept fundamental, garantat prin dispozițiile art. 21 alin. (2) din Constituție și de art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Or, prin textele de lege criticate se aduce atingere acestui drept, a cărui exercitare este împiedicată pe perioada menționată în acestea. Totodată, textele de lege criticate intervin în timpul derulării unui proces, aplicarea acestora ducând la respingerea cererii de chemare în judecată. De asemenea, restrângerea drepturilor fundamentale poate avea loc numai cu respectarea condițiilor înscrise în art. 53 din Constituție.

13. Tribunalul București - Secția a V-a civilă își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, nu se poate susține că efectele Legii nr. 10/2001 și ale Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX din 19 martie 2007 se întind în timp pe toată durata desfășurării procedurii judiciare întrucât în discuție nu este un act juridic convențional ale cărui efecte să fie guvernate după regula tempus regit actum. Textele de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece instituirea unor limite temporale diferite pentru soluționarea notificărilor este justificată de gradul diferit de încărcare a entităților învestite cu soluționarea acestora. Nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală, deoarece condiționarea accesului liber la justiție de expirarea termenelor prevăzute de art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 reprezintă o măsură de restrângere temporară, justificată de necesitatea înlăturării disfuncționalităților mecanismului de restituire sau despăgubire.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocat de autorii excepției și reținut în dispozitivul încheierilor de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile art. 4 și cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, Curtea observă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua raportat la prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 care au următorul cuprins:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 33:"(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1)."

19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Legea fundamentală, precum și celor ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua, raportate la prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, a admis excepția și a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

21. Întrucât autorii excepției formulează critici de neconstituționalitate care vizează dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă cadrului constituțional prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, precum și faptul că decizia menționată a fost pronunțată la un moment ulterior sesizării instanței constituționale, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă.

22. Totodată, Curtea observă că prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a reținut următoarele: prin prisma interpretării constatate ca fiind constituționale prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, acțiunilor introduse împotriva refuzului unității deținătoare de a răspunde la notificare li se vor aplica prevederile art. 33 în interpretarea dată de Curtea Constituțională. Instanțele vor soluționa pe fond aceste acțiuni, pronunțând, în cazul admiterii acestora, hotărâri prin care vor dispune fie restituirea în natură, fie acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - în prezent, Legea nr. 165/2013. În această ultimă ipoteză, instanțele de judecată vor obliga Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o decizie de compensare în puncte a valorii imobilului ce nu mai poate fi restituit în natură. Acestor tipuri de cauze le va fi aplicabilă interpretarea dată prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor neputându-se prevala de termenele instituite prin acest text de lege, ci fiind nevoită să pună în executare dispoziția instanței de obligare la emiterea deciziei de compensare în puncte. Certitudinea juridică, previzibilitatea normelor și stabilitatea acestora, caracteristici definitorii ale unui stat de drept, conduc cu necesitate la această soluție.