Decizia CCR nr. 612 din 4.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la prevederile art. 34 alin. 1 şi art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în...

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltá - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 raportate la prevederile art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Paula Maria Horjea în Dosarul nr. 9.893/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 254D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă că, la dosar, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 371D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 raportate la prevederile art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, excepție ridicată de Nestor Șerban Cincu în Dosarul nr. 1.643/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

7. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 371D/2014 la Dosarul nr. 254D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 și ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin Decizia civilă nr. 805 din 6 februarie 2014 și încheierea din 6 februarie 2014, pronunțate în dosarele nr. 9.893/2/2011* și nr. 1.643/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la prevederile art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

10. Excepția a fost invocată în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva sentințelor prin care s-au admis cererile reclamanților, iar pârâtul - statul român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost obligat să desemneze un evaluator și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Pe parcursul soluționării recursurilor a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013. Subsecvent intrării în vigoare a acestui act normativ, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor [care, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor] a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea cererilor de chemare în judecată, în principal, ca prematur introduse, întemeindu-și susținerile pe prevederile art. 4 teza a doua, art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduce atingere prevederilor art. 16 din Constituție, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție, deoarece creează o inegalitate în drepturi între destinatarii noii legi și acele persoane care s-au putut adresa instanței de judecată anterior intrării acesteia în vigoare, fără a aștepta epuizarea noii proceduri administrative care va dura între patru și șase ani. Garantarea principiului egalității este condiționată de înlăturarea oricăror impedimente faptice sau juridice susceptibile de a da naștere unor privilegii sau, după caz, unor discriminări. Aplicarea unor prevederi legale de natură a afecta principiul în însăși substanța sa prin favorizarea poziției procesuale a uneia dintre părți, respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, are semnificația ruperii echilibrului procesual, aceasta fiind favorizată prin încurajarea tergiversării soluționării dosarelor. Totodată, textul de lege criticat încalcă și dispozițiile art. 20 din Constituție raportate la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece soluționarea pe cale legislativă a unui proces aflat în fața instanțelor, prin aplicarea unei legi noi într-un proces pendinte, reprezintă o imixtiune în activitatea judiciară, putând fi analizată din perspectiva încălcării dreptului de acces la justiție sau a egalității de arme.

12. Se mai arată că prevederile legale criticate aduc atingere principiului neretroactivității legii, care este obligatoriu atât pentru judecător, cât și pentru legiuitor. În acest sens, sunt invocate considerentele de principiu care au stat la baza Deciziei Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008. În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a precizat că principiul securității juridice, unul dintre principiile de bază în domeniul drepturilor omului garantate prin normele comunitare, implică neretroactivitatea actelor juridice în vederea protejării libertăților individuale, neretroactivitatea fiind o consecință directă a respectării principiului legalității.

13. Se susține că prevederile art. 4,art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale în măsura în care se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a legii și acțiunilor introduse înainte de acest moment prin aceea că încalcă dreptul de acces la instanță, componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 din Constituție și de art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenție. În plus textele de lege criticate nu îndeplinesc condițiile de accesibilitate și previzibilitate necesare respectării dreptului la un proces echitabil.

14. Autorii excepției arată că aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013 proceselor în curs echivalează cu încălcarea art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, precum și a art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție, bunul constituind o creanță împotriva statului calculată la o altă valoare decât cea care s-ar stabili sub imperiul legii noi. Mai mult, autorul consideră că are o "speranță legitimă" ori un bun actual în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 care îi conferea toate drepturile solicitate prin acțiunea introdusă anterior legii noi, adică de a obține o despăgubire la valoarea de piață a imobilului ori compensarea cu un alt bun.

15. Accesul liber la justiție permite depunerea oricărei cereri a cărei rezolvare este de competența instanțelor judecătorești, caracterul legitim al acesteia urmând a fi apreciat în urma judecării cauzei și constatat prin hotărâre judecătorească. Or, prin textele de lege criticate se aduce atingere acestui drept a cărui exercitare este împiedicată pe o perioadă de cinci ani.

16. Textele de lege criticate nu respectă nici condițiile impuse de art. 6 și art. 13 din Convenție, respectiv un acces efectiv la justiție, precum și un termen rezonabil de soluționare a cererilor formulate în condițiile Legii nr. 10/2001. Restrângerea drepturilor fundamentale poate avea loc numai cu respectarea condițiilor înscrise în art. 53 din Constituție, or textele de lege criticate nu respectă aceste condiții.

17. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate se aplică tuturor cauzelor aflate în aceeași situație, fără nicio excepție, legea dispunând pentru viitor cu privire la cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești în legătură cu care nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă. Nu sunt încălcate nici prevederile art. 44 din Legea fundamentală, deoarece limitele aduse dreptului de proprietate sunt justificate față de situația extraordinară determinată de actualul context economic, caracterizat de constrângeri bugetare și de riscul imposibilității menținerii echilibrului bugetar.

18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 4 raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale în măsura în care termenele instituite se aplică proceselor aflate în curs de judecată, iar prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale. Astfel, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 ar trebui admisă pentru aceleași considerente care au stat la baza Deciziei Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014.

20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din motivarea autorului excepției raportată la circumstanțele cauzei, precum și din dispozitivul încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua raportate la prevederile art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul cuprins:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 34 alin. (1): "Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.";

- Art. 35 alin. (2): "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34. persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

23. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii, din Legea fundamentală, precum și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție, precum și art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție.

24. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua, raportate la prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014 a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

25. Întrucât autorii excepției formulează critici de neconstituționalitate care vizează dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă cadrului constituțional prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, precum și faptul că decizia menționată a fost pronunțată la un moment ulterior sesizării instanței constituționale, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă.

26. În ce privește dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acesta consacră dreptul persoanei care se consideră îndreptățită de a se adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de art. 33 și 34, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele menționate. Așa fiind, art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluționarea acesteia, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.