Decizia CCR nr. 422 din 8.07.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, excepție ridicată de Mihai Milea în Dosarul nr. 19.488/325/2013 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 21D/2014.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Sentința penală nr. 3.270 din 27 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 19.488/325/2013, Judecătoria Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. Excepția a fost ridicată de Mihai Milea cu ocazia soluționării unei cauze penale privind săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, încalcă prevederile constituționale ale art. 22 alin. (1) și (2) privind dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică și interzicerea torturii și a oricărui fel de tratament inuman ori degradant și ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, precum și prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, este precedat de recunoașterea faptei și de acceptarea altor teste solicitate de organele în drept, precum testarea aerului expirat cu un mijloc tehnic certificat, prelevarea probelor de sânge fiind o procedură care se realizează prin lezarea fizică a țesuturilor. De asemenea, consideră că dispozițiile art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, sunt neconstituționale și în măsura în care legea nu prevede în ce constă recoltarea de probe biologice, respectiv nu reglementează care sunt acele probe biologice ce se recoltează, lăsând acest aspect la latitudinea unei autorități executive

6. Judecătoria Timișoara - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, obligarea conducătorului auto să se supună recoltării probelor biologice reprezintă o restrângere a unor drepturi, în condițiile în care necesită deplasarea la spital și prelevarea probelor prin recoltare de sânge, restrângere care este, însă, în concordanță cu prevederile art. 53 din Constituție, fiind necesară pentru a se stabili cu certitudine nivelul alcoolemiei. În ceea ce privește faptul că legea nu prevede modalitățile prin care se realizează prelevarea probelor biologice, instanța consideră că nu se aduce nicio atingere prevederilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției, deoarece legiuitorul nu poate reglementa toate detaliile de executare a legii, acestea fiind stabilite prin norme secundare.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, sunt constituționale. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curții Constituționale nr. 456/2004, nr. 291/2008, nr. 1.278/2008 și nr. 1.583/2010.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a

Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au fost abrogate la 1 februarie 2014 prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011 - prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare - dispozițiile de lege criticate, deși abrogate la momentul pronunțării Curții, sunt supuse controlului de constituționalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani."

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 22 alin. (1) și (2) privind dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică și interzicerea torturii și a oricărui fel de tratament inuman ori degradant și ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, precum și a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, au mai fost supuse controlului de constituționalitate - prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare -, atât cu prilejul analizării art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 în forma anterioară republicării, cât și ulterior republicării, când textul criticat a primit o nouă numerotare, devenind art. 87 alin. (5) din ordonanța de urgență. Astfel, prin Decizia nr. 456 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, întrucât "incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat, precum și a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranța circulației rutiere reprezintă incriminări-obstacol prin care este sancționată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulație, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieți omenești, vătămări ale integrității corporale și ale sănătății persoanei, precum și distrugeri de valori materiale). De aceea s-a impus incriminarea prevăzută la alin. (4) al art. 79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, fiind sancționată împiedicarea constatării faptei de conducere sub influența alcoolului, realizată prin sustragerea conducătorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei." În legătură cu recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, Curtea a reținut, cu același prilej, că aceasta "nu poate fi considerată ca o supunere la «tortură», «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituție, cât și de art. 1 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin Legea nr. 19/1990. Din această perspectivă, «recoltarea probelor biologice» nu este un «act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, fizice ori psihice», condiție impusă de convenția menționată pentru definirea termenului «tortură». Totodată, în mod evident, recoltarea probelor biologice nu reprezintă o «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise prin alin. (2) al art. 22 din Constituție."

14. Cu privire la critica de neconstituționalitate formulată prin invocarea încălcării prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție referitor la prezumția de nevinovăție, Curtea a constatat, prin aceeași decizie mai sus menționată, că o atare critică este neîntemeiată, deoarece, "până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată, neinstituindu-se nicio prezumție de vinovăție a inculpatului trimis în judecată în temeiul acestor dispoziții".

15. În același sens este și Decizia nr. 1.583 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 11 ianuarie 2011.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.