Decizia CCR nr. 426 din 8.07.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 5 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2¹ din Legea nr. 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, excepție ridicată de Ana Maria Botteron în Dosarul nr. 67.705/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 58D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia solicită, în realitate, modificarea dispozițiilor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 187 din 9 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 67.705/301/2013, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2¹ din Legea nr.25/2012 privind modificarea șl completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Excepția a fost ridicată de Ana Mana Botteron cu ocazia soluționării unei cauze civile având ca obiect emiterea unui ordin de protecție în temeiul Legii nr. 217/2003.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 217/2003, care stabilesc sfera persoanelor care au calitatea de membru de familie, încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. Solicită lărgirea sferei de ocrotire a drepturilor legale și față de alte persoane decât membrii de familie.

6. Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece critica privește o lege specială, care are ca obiect prevenirea și combaterea violenței în familie, autoarea excepției solicitând lărgirea sferei de ocrotire a drepturilor legale și față de alte persoane decât membrii de familie.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale Arată că autoarea excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci dorește modificarea dispozițiilor de lege atacate. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

11. Potrivit actului de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2¹ din Legea nr. 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Din notele scrise ale autoarei excepției, depuse în motivarea criticii, reiese, însă, că aceasta privește dispozițiile art. 2² din Legea nr. 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 13 martie 2012. Având în vedere că în Legea nr. 25/2012 nu există un art. 2², ci prin art. I pct. 4 din acest act normativ s-a introdus art. 2² în Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, prilej cu care s-a dat textelor o nouă numerotare, art. 2² devenind art. 5 - raportat la normele de tehnică legislativă consacrate de art. 62 din Legea nr. 24/2010 [privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010] - reiese că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 din Legea nr. 217/2003. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra acestor din urmă dispoziții de lege, care au următorul cuprins:

"În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:

a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;

b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;

c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;

d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;

e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale."

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, completarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul lărgirii sferei de aplicare a Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie și față de alte persoane decât membrii de familie. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.