Decizia CCR nr. 414 din 28.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 2 alin. (4) lit. a) din OG nr. 14/2013 - reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pt. suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, excepție ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Călărași în Dosarul nr. 3.197/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 145D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus la dosar un punct de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin Decizia nr. 295 din 28 aprilie 2015.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă Decizia nr. 371 din 26 iunie 2014, prin care Curtea a arătat că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat faptul că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere. Totodată, în conformitate cu jurisprudența aceleiași instanțe europene, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele dintre diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 20 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.197/2/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice. Excepția a fost ridicată de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași într-o cauză având ca obiect "anulare act administrativ“.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2006, verificarea procedurii de atribuire a contractelor de către Ministerul Finanțelor Publice era selectivă, însă prin textul criticat din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 s-a instituit obligativitatea acestei verificări de către Unitatea pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP, ca o condiție a suportării de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, împrejurare ce conduce la o încălcare a principiului egalității prevăzut de art. 16 din Constituție. Așa fiind, consideră că prin prevederile criticate nu se aplică un tratament juridic egal tuturor entităților juridice care s-au aflat în situații identice, nerecunoscându-se aceleași drepturi pentru toți beneficiarii fondurilor europene cărora li s-au aplicat corecții financiare și care au înregistrat abateri de la procedura de achiziție publică.

7. De asemenea, consideră că impunerea, prin art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013, a obligativității dovedirii acestei verificări pentru a beneficia de suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, determină "o restrângere nepermisă a beneficiarilor de fonduri europene“, cu încălcarea art. 53 din Constituție.

8. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 16 și art. 53 din Constituție. În susținerea acestei opinii invocă considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 371 din 26 iunie 2014.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar de partea Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 30 iulie 2013 și aprobată prin Legea nr. 16/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 4 martie 2015. Prevederile criticate au următorul cuprins:

- Art. 2 alin. (4): "Prevederile alin. (1)-(3) se aplică: a) numai în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată înainte de data de 10 iunie 2011 de beneficiarii prevăzuți la art. 1, care a făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP, și pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, valabilă până la această dată;“.

13. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi și art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul cauzei în cadrul căreia aceasta a fost invocată îl reprezintă cererea în contencios administrativ formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Călărași, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 48 din 20 ianuarie 2014 prin care s-a respins contestația formulată de către Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Călărași, decizie emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și anularea Notei privind neîncadrarea în prevederile Ordonanței Guvernului nr. 14/2013, emisă de Direcția generală programe europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

15. Astfel, în cadrul verificării solicitării de plată formulate de beneficiarul Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Călărași, pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația în domeniul achizițiilor publice în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 14/2013, Direcția generală programe europene - Direcția autorizare programe - Serviciul autorizare Programul operațional regional, în analiza sa, a avut în vedere două contracte de achiziție publică afectate de nereguli, și anume Contractul de servicii nr. 6.765 din 27 iulie 2007 (în valoare de 200.000,00 lei - fără TVA) și Contractul nr. 1.819 din 16 februarie 2010, având ca obiect achiziție servicii de auditare financiară (cu o valoare estimată a contractului de aproximativ 37.169 euro).

16. Curtea reține că în urma verificării acestei solicitări de plată, Direcția generală programe europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a emis Nota privind neîncadrarea în prevederile Ordonanței Guvernului nr. 14/2013, prin care s-a comunicat Unității Administrativ-Teritoriale Județul Călărași că nu au fost îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013, respectiv procedura de atribuire nu a făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice.

17. Prin Decizia nr. 48 din 20 ianuarie 2014, Serviciul soluționare contestații nereguli fonduri europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a respins, ca fiind neîntemeiată, contestația formulată de către Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Călărași împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile Ordonanței Guvernului nr. 14/2013, subliniind că, pentru a fi suportate de la bugetul de stat, sumele reținute în sarcina solicitantului trebuie să îndeplinească cumulativ o serie de condiții, și anume:

- sumele să rezulte din corecțiile financiare aplicate conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 30 iunie 2011;

- procedura de achiziție să fie inițiată înainte de data 10 iunie 2011;

- procedura de atribuire să facă obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice (UCVAP/CVAP) și pentru care nu există un aviz consultativ emis în conformitate cu art. 4 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006.

18. În speță, analizând conformitatea solicitării formulate de Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Călărași cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 14/2013, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a constatat că procedura de atribuire nu a făcut obiectul verificării U.C.V.A.P./C.V.A.P. și, prin urmare, autoarea excepției de neconstituționalitate nu a îndeplinit una din condițiile imperative impuse de art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013.

19. În contextul celor mai sus menționate, din analiza actelor depuse la Dosarul nr. 3.197/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanța de contencios constituțional reține că, în ceea ce privește Contractul de servicii nr. 6.765 din 27 iulie 2007, demararea procedurii de achiziție a avut loc la data de 8 mai 2007, iar în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 26 aprilie 2006 (în forma în vigoare la aceea dată), "Ministerul Finanțelor Publice, prin structurile sale specializate de la nivel central și teritorial, efectuează verificarea procesului de atribuire a contractelor în mod selectiv, pe baza analizei de risc.“ Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență menționată, "fac obiectul verificării aspectele procedurale aferente procesului de atribuire a următoarelor contracte: [_] b) contractele de servicii și contractele de concesiune de servicii cu valoare estimată, fără TVA, mai mare sau egală cu 40.000 euro;“, iar în conformitate cu art. 2 alin. (2) din același act normativ, "Analiza de risc se realizează pentru toate contractele prevăzute la art. 1 alin. (2).“ Prin urmare, la data inițierii procedurii de achiziție, verificarea procesului de atribuire a contractelor se realiza de către Ministerul Finanțelor Publice pe baza unor criterii de selecție stabilite prin Normele din 19 iulie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2006. Astfel, potrivit art. 9 din aceste norme, selectarea procedurilor de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice și de concesiune de servicii în vederea verificării aspectelor procedurale se realiza folosindu-se analiza de risc, în principal, pe baza anumitor criterii, și anume: valoarea estimată a contractului de achiziție publică sau concesiune de lucrări publice ori servicii; tipul și dimensiunea autorității contractante; sursa de finanțare; procedura de achiziție publică utilizată; istoricul și experiența autorității contractante în domeniul achizițiilor publice. Având în vedere legislația în materie incidență la aceea dată, Contractul de servicii nr. 6.765 din 27 iulie 2007 nu a fost selectat în vederea verificării de către Unitatea pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice.

20. În ceea ce privește Contractul nr. 1.819 din 16 februarie 2010, având ca obiect achiziție servicii de auditare financiară, procedura de atribuire a fost inițiată la data de 18 decembrie 2009, iar potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006, în forma în vigoare la aceea dată, Ministerul Economiei și Finanțelor era desemnat "ca organ de specialitate al administrației publice centrale responsabil pentru îndeplinirea funcției de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidența legislației privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii“, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevedea că, "În sensul prevederilor alin. (1), fac obiectul verificării aspectele procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor cu valoare estimată, fără TVA, egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 124 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare.“ Curtea reține că, potrivit art. 124 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, în forma în vigoare la acea dată, "Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai în cazul în care valoarea estimată, fără TVA, a contractului de achiziție publică este egală sau mai mică decât echivalentul în lei al următoarelor praguri: [_] b) pentru contractul de servicii: 100.000 euro;[_]“ Așa fiind, din coroborarea prevederilor mai sus menționate, Curtea reține că, potrivit legislației în materia achizițiilor publice, în vigoare la acea dată, făceau obiect al verificării aspectele procedurale aferente procesului de atribuire numai în cazul contractelor de servicii a căror valoare estimată, fără TVA, era egală sau mai mare cu suma de 100.000 euro. Or, în cazul contractului în discuție, valoarea estimată a acestuia era de aproximativ 37.169 euro, astfel încât, întrucât valoarea estimată a contractului a fost mai mică decât pragul valoric prevăzut pentru contractele de servicii de art. 124 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, procedura de achiziție nu a făcut obiectul funcției de verificare exercitate de către Unitatea pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice.

21. Referitor la critica autoarei excepției de neconstituționalitate potrivit căreia prevederile art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 "instituie un tratament juridic diferențiat unor entități juridice care s-au aflat în situații identice, nerecunoscându-se aceleași drepturi pentru toți beneficiarii fondurilor europene cărora li s-au aplicat corecții financiare și care au înregistrat abateri de la procedura de achiziție publică“, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

22. Astfel, în contextul criticii formulate, Curtea reține că prevederile Ordonanței Guvernului nr. 14/2013 stabilesc condițiile în care sunt suportate de la bugetul de stat sumele aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, determinând cu precizie sfera contractelor de achiziție publică vizate de acest act normativ. Așa cum prevede art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013, în forma în vigoare la data sesizării Curții Constituționale, acest act normativ "se aplică beneficiarilor de fonduri europene, instituții publice locale, respectiv comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituții publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora, din cadrul Programului operațional regional 2007-2013, până la sfârșitul perioadei de implementare a Programului“.

23. În ceea ce privește pretinsa discriminare, Curtea reține că, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții deosebite pentru situații diferite, așa cum este și în cazul de față. Împrejurarea că, în cazul Ordonanței Guvernului nr. 14/2013, legiuitorul a condiționat suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare de îndeplinirea anumitor condiții, printre care și aceea ca procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică să fi făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice (UCVAP/CVAP), reprezintă o măsură legislativă pe deplin justificată, având în vedere sumele considerabile ce trebuie plătite de la bugetul de stat în contul creanțelor stabilite pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziții publice.

24. În acest sens, așa cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2013, trebuie avută în vedere și poziția Comisiei Europene, care a recomandat, în mod repetat, că "Guvernul României trebuie să ia măsuri strategice pentru a asigura suportarea sumelor aferente corecțiilor de la bugetul de stat“, iar neadoptarea acestor măsuri "poate conduce la scăderea gradului de absorbție a fondurilor alocate României și, ulterior, la grevarea bugetului de stat cu sumele necesare finalizării proiectelor contractate.“

25. Totodată, Curtea constată că în ceea ce privește verificarea procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, legiuitorul a avut în vedere o serie de criterii, precis determinate, și anume: sursa de finanțare a contractului ce urmează a fi încheiat (selectându-se cu prioritate procedurile inițiate de autoritățile contractante pentru atribuirea contractelor finanțate din fonduri comunitare nerambursabile), tipul procedurii de atribuire, tipul contractului ce urmează a fi încheiat, selectându-se procedurile de atribuire în ordinea complexității lor, a valorii estimate a contractului de achiziție publică, și anume în ordinea descrescătoare a valorii estimate a contractelor ce urmează a fi încheiate, precum și istoricul și experiența autorității contractante/entității juridice în domeniul achizițiilor publice. Ca atare, noțiunea de "selectiv“ prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 nu are semnificația unei verificări aleatorii, ci această verificare se desfășoară pe baza unor criterii stabilite, punctual, prin Normele de aplicare ale acestei ordonanțe de urgență a Guvernului.

26. De altfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, pentru a se constata încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, trebuie ca persoanele respective să se afle în aceeași situație juridică, ceea ce nu se confirmă în cauza de față, ordonanța criticată fiind adoptată în scopul reglementării unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice. În acest context, Curtea reține că Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 reglementează situația unor persoane juridice de drept public, beneficiari de fonduri europene, în speță autoarea excepției de neconstituționalitate fiind o unitate administrativ-teritorială care, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, este persoană juridică de drept public. Or, art. 16 alin. (1) din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni și nu între persoane juridice de drept public. În acest sens este și Decizia nr. 1.300 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009, prin care Curtea Constituțională a reținut că "art. 16 alin. (1) din Constituție are în vedere egalitatea în drepturi între cetățeni. Dobândind un sens mai larg, mai ales datorită semnificațiilor stabilite prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, principiul egalității în drepturi a fost extins și în ceea ce privește persoanele juridice, având în vedere că acestea sunt constituite și reprezintă voința unor persoane fizice“. Chiar și în această interpretare extinsă, Curtea a apreciat, totuși, că "acest principiu nu își găsește aplicarea atunci când este vorba de a compara regimul juridic al unor persoane fizice sau juridice de drept privat, cu sau fără scop comercial, cu cel căruia îi sunt supuse instituțiile publice, ca persoane juridice înființate prin acte de putere sau de dispoziție ale autorităților publice centrale sau locale în scopul realizării unor acțiuni fără caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial.“

27. Mai mult, în prezenta cauză, fiind vorba de acordarea unor facilități fiscale pentru anumite persoane juridice de drept public, în considerarea unui scop legitim, este apanajul legiuitorului să stabilească întinderea și aplicarea în concret a acestora. Așa fiind, Curtea constată că măsura legislativă criticată este în deplină concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Sfere și alții împotriva României, paragraful 50). Așa cum s-a reținut prin Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 41, legiuitorul ar trebui să beneficieze, atunci când pune în aplicare politicile sale, mai ales cele sociale și economice, de o mai mare flexibilitate pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită o reglementare, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acesteia din urmă.

28. Prin urmare, având în vedere aspectele menționate, Curtea constată că nu se poate reține nici critica potrivit căreia prin reglementarea legală criticată se instituie "o restrângere nepermisă a beneficiarilor de fonduri europene“, cu încălcarea art. 53 din Constituție.