Decizia CCR nr. 371 din 26.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. III din OUG nr. 62/2010 pt. modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 - condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora,...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a dispozițiilor articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Valeriu Dumitru în Dosarul nr. 640/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 12D/2014.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar note de ședință prin care solicită admiterea excepției, iar părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au formulat puncte de vedere prin care apreciază excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției care solicită admiterea excepției. Susține că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate contravin principiului neretroactivității legii, întrucât se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 88/2014.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură și reprezintă o soluție legislativă temporară și menționează jurisprudența în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6. Prin Decizia civilă nr. 5.625 din 9 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 640/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art, III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate la perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății șl justiției, precum și unele măsuri adiacente, a dispozițiilor articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic șl măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

7. Excepția a fost ridicată de Valeriu Dumitru în calea de atac a recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1.771 din 13 martie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VII l-a contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect "despăgubire".

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, respectiv principiului neretroactivității legii civile, întrucât acestea dispun nu numai pentru viitor, dar comportă și efecte retroactive, Astfel, prin suspendarea tuturor procedurilor de stabilire și acordare a măsurilor reparatorii se lipsesc practic de eficiență juridică toate actele care au fost emise în mod legal anterior intrării lor în vigoare (titluri de despăgubire, titluri de plată, titluri de conversie, sentințe rămase irevocabile care trebuie executate silit).

9. În continuare, apreciază că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât un număr considerabil de justițiabili (posesori de titluri de despăgubire, titluri de plată sau titluri de conversie) se află în imposibilitatea de a primi măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți. Pe de altă parte, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005 există și un număr semnificativ de persoane îndreptățite cărora le-au fost soluționate cu succes cererile formulate și care au primit măsuri reparatorii. În acest context, ca urmare a aplicării Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 4/2012, a art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 și a art. 1 și 2 din Legea nr. 117/2012 s-a născut o reală discriminare între cele două categorii de justițiabili menționate mai sus, și anume cei cărora le-au fost soluționate dosarele de despăgubire anterior intervenirii actelor normative amintite mai sus și cei cărora nu le fuseseră soluționate dosarele la data intrării în vigoare a acestor acte normative.

10. De asemenea, arată că aceste prevederi legale încalcă prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, instituțiile implicate în procesul de retrocedare (Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) refuzând continuu să soluționeze cererile în materia acordării de măsuri reparatorii în termen rezonabil. Or, în contextul în care Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, dar și art. 1 și 2 din Legea nr. 117/2012 suspendă realizarea tuturor procedurilor în materia acordării de măsuri reparatorii, un astfel de demers devine lipsit de eficiență, cererea de chemare în judecată urmând să fie respinsă ca nelegală, atât timp cât aplicarea prevederilor pe care se întemeiază sunt suspendate. Prin urmare, dispozițiile legale criticate lipsesc practic justițiabilii de posibilitatea de a mai formula cereri de chemare în judecată împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

11. Totodată, susține autorul excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2), întrucât acestea amână pentru o dată incertă acordarea unei juste reparații pentru lipsa exercițiului dreptului de proprietate.

12. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate se aplică dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor care nu au fost soluționate până la momentul intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 și a Legii nr. 117/2012. Consideră că, în condițiile în care despăgubirile stabilite potrivit Legii nr. 10/2001 nu au fost valorificate conform procedurii reglementate de dispozițiile Legii nr. 247/2005, nu se poate susține rezonabil că prevederile criticate se aplică retroactiv.

13. De asemenea, Curtea susține că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalității în fața legii, în condițiile în care aceste norme se aplică tuturor dosarelor aflate pe rolul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, indiferent de titular, nefiind excluse de la aplicabilitate niciuna dintre ele. Totodată, apreciază că textele legale criticate nu aduc atingere nici accesului liber la justiție în condițiile în care acțiunile aflate pe rolul instanțelor de judecată sunt în continuare supuse controlului jurisdicțional.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale invocate, întrucât acestea sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor, și nu pentru trecut. Acest aspect rezultă din conținutul normativ al reglementărilor, legiuitorul stipulând că suspendarea emiterii titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005, se realizează până la data de 15 mai 2013.

16. Referitor la susținerea potrivit căreia prevederile legale criticate contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, Avocatul Poporului apreciază că acest principiu presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții deosebite pentru situații diferite. Consideră că prin dispozițiile legale criticate nu se îngrădește accesul liber la justiție și nu se aduce atingere nici dreptului la un proces echitabil, ci s-a dispus doar suspendarea emiterii titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru o perioada de timp. Susține că soluția legislativă reprezintă o normă temporară (fiind luată până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere substanței dreptului de proprietate. În plus, atât dreptul la valorificarea titlurilor de despăgubire sau plată, cât și obligația corelativă a statului se pot executa în condițiile impuse de noua procedură de acordare a măsurilor reparatorii reglementate prin Legea nr. 165/2013.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit dispozitivului actului de sesizare, îl constituie dispozițiile articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012, ale art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, precum și ale dispozițiilor art. I și II (și nu art. 1 și 2, cum în mod eronat s-a indicat în actul de sesizare a Curții Constituționale) din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012.

20. Însă, având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază", obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 și articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012.

21. Textele de lege criticate au următorul conținut:

-Art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010:

"(1) Se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 15 mai 2013.

(2) Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea». Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare

- Articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012:

"(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite.^"

22. Având în vedere faptul că soluția legislativă criticată este o normă temporară (fiind luată până la data de 15 mai 2013) și Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, se reține îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

23. În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și art. 44 alin. (1) și (2) referitor la dreptul de proprietate privată.

24. Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare. Spre exemplu Decizia nr. 1.633 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.602 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 6 februarie 2012, Decizia nr. 742 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 29 noiembrie 2012, Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 24 octombrie 2012, Decizia nr. 979 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2013, și Decizia nr. 183 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 19 iulie 2013, prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate.

25. Astfel, în jurisprudența sa Curtea a reținut că dispozițiile criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor, și nu pentru trecut. De altfel, aplicarea pentru viitor rezultă din conținutul normativ al reglementării, legiuitorul stipulând că emiterea titlurilor de plată, despăgubire și conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute în titluI VII din Legea nr. 247/2005, se suspendă pentru o perioadă de 2 ani.

26. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate nu contravin principiului constituțional al egalității în drepturi. Așa cum a reținut în mod constant în jurisprudența sa, spre exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 876 din 28 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 5 septembrie 2011, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții deosebite pentru situații diferite. Curtea a reținut că adoptarea actului normativ criticat a fost determinată de circumstanțe excepționale, legate de stabilitatea economică a statului român, urmărindu-se promovarea unor măsuri care să împiedice imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, așa cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Prin urmare, soluția legislativă criticată reprezintă o normă temporară, care nu aduce atingere substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligația statului urmând a se executa după expirarea perioadei de suspendare de 2 ani. În aceste condiții, Curtea a reținut că aceste circumstanțe speciale reclamă cu evidență o diferență de tratament juridic. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, statuând că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996,18 februarie 1999 și, respectiv, 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38 și 40, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Larkos împotriva Cipru, paragraful 29, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).Totodată, în conformitate cu jurisprudența aceleiași instanțe, Statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 28 mai 1985 și, respectiv, 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).

27. Totodată, Curtea a reținut că Guvernul român nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci suspendă emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri. O atare măsură, având caracter temporar, nu este contrară dispozițiilor art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătorești în conformitate cu dreptul comun în materie, adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 4/2012 fiind motivată și de dificultățile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătorești în această materie, din cauza inexistenței, în prezent, a unui mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor.

28. De asemenea, Curtea a reținut că, în ceea ce privește dreptul de proprietate, instanța europeană a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (hotărârile din 19 octombrie 2000 și 7 mai 2002, pronunțate în cauzele Ambruosi împotriva Italiei, paragraful 40, și Burdov împotriva Rusiei, paragraful 41). Guvernul, prin adoptarea dispozițiilor legale criticate, nu neagă însă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic existent la data adoptării, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.

29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția pronunțată în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.