Decizia CCR nr. 463 din 16.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi”, cuprinsă în art. II din Legea nr. 144/2012 pt. modificarea OG nr....

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu- ționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, ridicată de Societatea "Cronos Distribuție" - S.R.L. din Alexandria în Dosarul nr. 23.835/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 1.434D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 152D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de Remus Costinel Olaru în Dosarul nr. 25.520/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 152D/2015 la Dosarul nr. 1.434D/2014, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7. Prin încheierile din 12 decembrie 2014 și 15 ianuarie 2015, pronunțate în dosarele nr. 23.835/302/2014 și, respectiv, nr. 25.520/302/2014, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea "Cronos Distribuție" - S.R.L. din Alexandria și Remus Costinel Olaru în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la executare formulate în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat contravine principiului neretroactivității legii, întrucât poate da naștere unor interpretări diferite, în sensul că legea contravențională mai favorabilă nu se aplică retroactiv decât tarifelor de despăgubire contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acesteia, iar nu și celor necontestate până la momentul când legea începe să activeze. Arată că prevederile de lege criticate instituie, totodată, un regim juridic inegal și discriminator pentru deținătorii de autovehicule trași la răspundere contravențională și civilă pentru lipsa rovinietei. Precizează că este evident că textul nu permite aplicarea legii contravenționale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care vor fi judecate sub legea nouă, ci numai acelora care fac sau au făcut obiectul unor procese soluționate definitiv ori aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a legii noi. Prin termenul instituit, "până la data intrării în vigoare a prezentei legi", este afectat principiul egalității în fața legii a cetățenilor pentru contravenienții care, deși se află în aceeași situație juridică, din motive independente de voința lor, pot intra sub incidența unor regimuri juridice diferite, în pofida faptului că toți au săvârșit aceeași contravenție, lipsa rovinietei. Drept urmare, unii contravenienți sunt exonerați de plata tarifului, în timp ce alții urmează să îl plătească.

9. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul arată, în opinia sa exprimată în Dosarul nr. 1.434D/2014, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reiterând cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

12. Avocatul Poporului, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 152D/2015, apreciază că textul de lege criticat este constituțional, în măsura în care nu se aplică și celor cărora nu li s-a comunicat procesul-verbal de sancționare în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției sau celor care se aflau în termenul legal de 15 zile de contestare a procesului- verbal. Consideră că, dacă nu se face o astfel de distincție, soluția legislativă criticată apare ca un privilegiu acordat unei categorii de contravenienți, și anume celor care până la data de 27 iulie 2012 au contestat în instanță actul sancționator, și ca un dezavantaj, nejustificat obiectiv sau rațional, în cazul celorlalți contravenienți menționați, care, din motivele arătate, nu au contestat în instanță procesul-verbal.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare din cele două dosare conexate, prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, potrivit cărora "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează". Din motivarea excepției rezultă însă că autorii acesteia critică doar sintagma "și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi" cuprinsă în art. II al Legii nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, motiv pentru care Curtea consideră că aceasta constituie obiectul excepției.

16. În opinia autorilor excepțiilor de neconstituționalitate, textul de lege dedus controlului de constituționalitate contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră principiul neretroactivității legii, precum și prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra aceleiași excepții de neconstituționalitate, motivată din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, prin Decizia nr. 385 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, Decizia nr. 505 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 21 ianuarie 2014, Decizia nr. 36 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2014, Decizia nr. 112 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 25 aprilie 2014, Decizia nr. 386 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 august 2014, Decizia nr. 137 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 11 iunie 2015, sau prin Decizia nr. 165 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 16 iunie 2015.

18. Cu acele prilejuri, Curtea a observat că, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, actele normative pot cuprinde, pe lângă amenda contravențională ca sancțiune de drept administrativ, și tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile pricinuite prin săvârșirea contravenției. În acest sens, art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare, prevedea că "contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4". Prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, Curtea a reținut că, în concepția Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator (folosirea drumului național fără plata rovinietei), prejudiciu constând în uzarea și degradarea drumurilor naționale, rezultat direct al acțiunii de folosire a drumurilor naționale fără plata rovinietei. Așadar, obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii pentru săvârșirea unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Curtea a observat că art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 abrogă articolul menționat, astfel încât nedeținerea rovinietei valabile atrage sancțiunea contravențională, dar de la data intrării în vigoare a legii nu mai atrage obligația plății tarifului de despăgubire.

19. Prin Decizia nr. 112 din 6 martie 2014, Curtea a reținut, referitor la pretinsa discriminare, că cele două categorii de persoane, respectiv contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluția, precum și considerentele cuprinse în deciziile citate își mențin valabilitatea și în cauza de față.