Decizia CCR nr. 475 din 16.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. II art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2010 pt. completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 - reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pt....

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Vlad Țari în Dosarul nr. 5.406/2/CAF/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 469D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 iunie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronie, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea formulată de autorul excepției de amânare a pronunțării în vederea depunerii de note scrise la dosar, Curtea a amânat pronunțarea la data de 16 iunie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 5 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.406/2/CAF/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost ridicată de Vlad Țari cu prilejul soluționării unui "litigiu privind magistrați".

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, coroborat cu ultima teză din art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, respectiv ultima teză din art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, contravin prevederilor art. 41,art. 53 și art. 16 din Constituție, dar și prevederilor art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În mod concret, critica vizează sintagma "fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare", autorul considerând că neacordarea acestui salariu cu prilejul avansării într-o nouă gradație aferentă tranșei de vechime în muncă îl plasează într-o situație discriminatorie în raport cu persoanele care, anterior anului 2012, au beneficiat de acest salariu cu prilejul avansării în aceeași gradație, astfel că au obținut un cuantum al salariului mai mare.

5. În susținerea celor arătate, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010 și Decizia nr. 457 din 7 noiembrie 2013, în care s-a subliniat obligația ca legiuitorul să revină la nivelul salarial avut înainte de diminuarea salariilor ca urmare a adoptării Legii nr. 118/2010. De asemenea, amintește Decizia nr. 244 din 29 aprilie 2014, în care Curtea Constituțională a statuat că, deși autoritățile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor bănești pretinse de autorii excepției de neconstituționalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi și în viitor, în condițiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există și dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficiență.

6. În sfârșit, arată că restrângerea dreptului la salariu nu se mai justifică în prezent, de vreme ce condițiile economice care au justificat adoptarea acestor măsuri s-au modificat.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal arată că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, iar exprimarea opiniei sale cu privire la aceasta, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu este obligatorie.

8. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Ministerului Justiției transmis la dosar, concluziile procurorului, concluziile scrise ale autorului excepției depuse la dosar, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, și aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, și aprobată prin Legea nr. 36/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014. Totodată, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, și aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010: "În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare."

- Art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012:

"Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013."

- Art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: "În anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, după caz."

12. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la dreptul la muncă și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul de proprietate privată.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, s-a instituit un nou sistem unitar de salarizare pentru persoanele din sectorul bugetar. Deși s-a prevăzut reîncadrarea personalului bugetar pe noi funcții, gradații și grade, precum și în raport cu vechimea avută, art. 7 alin. (2) din această lege a stabilit că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se va face etapizat, astfel încât, în perioada de implementare, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia. În acest scop, prin art. 30 alin. (5) din aceeași lege s-a prevăzut că, "În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 [...]."

14. Urmare a crizei economice traversate de România, prin art. 1 și art. 2 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, drepturile salariale ale personalului bugetar au fost diminuate cu 25%, începând cu data de 1 iulie 2010. Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeași lege, această măsură urma să se aplice până la 31 decembrie 2010.

15. Începând cu 1 ianuarie 2011, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, care a abrogat Legea-cadru nr. 330/2009. Această lege a prevăzut, de asemenea, reîncadrarea personalului pe clase de salarizare, pe noi funcții, gradații și grade. Deși reîncadrarea personalului bugetar potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 s-a făcut începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, a stabilit, în mod derogator, că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în Legea-cadru nr. 284/2010,art. 1 din Legea nr. 285/2010 prevăzând însă majorarea cuantumului brut al drepturilor salariale cu 15%, raportat la cuantumul avut în luna octombrie 2010. În mod corespunzător, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 a prevăzut că, în anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, fără a se acorda însă salariul corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

16. Prin Legea nr. 283/2011 s-a prevăzut introducerea în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 a art. II art. 1 care a prevăzut că, în anul 2012, cuantumul brut al drepturilor salariale se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011. De asemenea, art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 a prevăzut, pentru anul 2012, dispoziții identice celor ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010. Art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 a prelungit aplicarea dispozițiilor art. II art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 și pentru anul 2013, în timp ce art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 a prevăzut aceleași dispoziții pentru anul 2014.

17. Autorul prezentei excepții de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate instituie o diferență de tratament juridic nejustificată între persoanele care au fost avansate într-o gradație anterior anului 2012 și persoanele care au fost avansate ulterior acestei date și susține că această diferență de tratament este determinată de sintagma "fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare", conținută de textele de lege supuse analizei de constituționalitate.

18. Având în vedere atât critica de neconstituționalitate, cât și evoluția legislativă în domeniul salarizării, Curtea constată că autorul excepției pornește de la o premisă falsă, anume că diferențele de salarizare apărute între el și colegii săi ca urmare a avansării într-o nouă gradație sunt determinate de faptul că, în anul 2012 și ulterior, cu prilejul avansării, nu a fost acordat salariul aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. Or, Curtea observă că și anterior anului 2012 a existat același regim juridic, așa cum rezultă din dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010. Rațiunea neacordării salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 în anul 2011 și în anii ce au urmat a fost aceea de a preveni afectarea drepturilor salariale ale unor categorii de personal care ar fi rezultat din aplicarea dispozițiilor acestei legi și necesității de a se circumscrie celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, cu privire la dispozițiile Legii-cadru nr. 284/2010, în sensul că "există o obligație pozitivă în sarcina legiuitorului ca, în momentul aplicării prezentei legi în privința determinării valorii salariului/soldei/indemnizației brute, indiferent de coeficientul de ierarhizare aplicabil diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice, salariul/solda/indemnizația brută a acestora să fie la un nivel cel puțin aplicabil egal lunii iunie 2010." Astfel, "pentru ca la momentul aplicării prezentei legi în privința determinării valorii salariului/soldei/indemnizației brute acestea din urmă să nu cunoască o scădere sub nivelul din iunie 2010, legiuitorul trebuie să stabilească o valoare de referință adecvată, superioară celei prevăzute în momentul de față prin art. 10 alin. (4) din lege."

19. Prin urmare, diferențele de salarizare apărute sunt rezultatul schimbărilor legislative care au intervenit de-a lungul timpului în această materie, în special între legislația anterioară anului 2010 și cea ulterioară acestui an, iar nu ca urmare a neacordării în anii 2012, 2013 și 2014 a salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010.

20. Cu privire la aceste diferențe de tratament juridic, Curtea, prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, ori Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, a reținut că avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De asemenea, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.

21. Cât privește invocarea de către autorul excepției a considerentelor deciziilor nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, și ale Deciziei nr. 457 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 10 decembrie 2013, Curtea reține că instanța de contencios constituțional s-a referit la obligația legiuitorului de a reveni la cuantumul salariilor avut anterior aplicării dispozițiilor Legii nr. 118/2010, și nu la obligația de a reveni la cuantumul care ar fi rezultat din aplicarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010, act normativ la care fac trimitere dispozițiile de lege criticate atunci când se referă la "salariul corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare."

22. În sfârșit, în ceea ce privește critica referitoare la restrângerea continuă a exercițiului dreptului la salariu, ceea ce ar pune în discuție respectarea acestui drept, așa cum susține autorul excepției, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 244 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 25 iunie 2014, Curtea reține că, din perspectiva celor reținute prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, neaplicarea pentru mai mulți ani consecutivi a dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010 nu poate fi privită ca o restrângere a dreptului la salariu contrară art. 53 din Constituție, ci, din contră, ca o măsură ce împiedică diminuarea salariilor sub nivelul din iunie 2010.