Decizia CCR nr. 499 din 24.06.2015 privind sesizarea de neconstituţionalitate a disp. Hotărârii Senatului nr. 42/2015 - respingerea cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a dl. senator Şova Dan-Coman

1. Pe rol se află soluționarea sesizării de neconstituționalitate a dispozițiilor Hotărârii Senatului nr. 42/2015 privind respingerea cererii de încuviințare a reținerii și arestării preventive a domnului senator Șova Dan-Coman, sesizare formulată de un număr de 36 de senatori.

2. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.391 din 8 iunie 2015 și formează obiectul Dosarului nr. 1.037L/2/2015.

3. În motivarea sesizării de neconstituționalitate se arată că, în urma pronunțării deciziilor Curții Constituționale nr. 261 din 8 aprilie 2015 și nr. 341 din 6 mai 2015, Biroul permanent al Senatului, în ședința din 26 mai 2015, a hotărât transmiterea la Comisia juridică de numiri, disciplină, imunități și validări a Deciziei Curții Constituționale nr. 341 din 6 mai 2015 pentru formularea unui punct de vedere. Membrii acestei comisii, în ședința din 27 mai 2015, au supus votului două propuneri formulate în cadrul dezbaterilor. Prima dintre aceste propuneri a vizat adoptarea de către Plenul Senatului a unei hotărâri, cu votul majorității senatorilor prezenți, din care să reiasă rezultatul votului secret, cu bile, dat în ședința Plenului Senatului din 25 mai 2015, respectiv o hotărâre de încuviințare a cererii de reținere și arestare preventivă a senatorului Șova Dan-Coman. A doua propunere a vizat reluarea întregii proceduri pentru încuviințarea cererii menționate. Niciuna dintre cele două propuneri nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru formularea unui punct de vedere. În aceste condiții, Biroul permanent al Senatului, în ședința din 27 mai 2015, a hotărât să solicite Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări să redacteze un proiect de hotărâre a Senatului ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 341 din 6 mai 2015, deși aceasta nu ar fi fost competentă în acest sens.

4. În data de 2 iunie 2015, pe ordinea de zi a Plenului Senatului a fost înscrisă pentru a fi supusă la vot "Cererea ministrului justiției nr. 2/22716/13.03.2015, la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în vederea încuviințării reținerii și arestării preventive a domnului senator Șova Dan-Coman, formulată în Dosarul nr. 122/P/2012". Se apreciază că Senatul, în mod abuziv, a recurs la soluția supunerii aceleiași cereri a ministrului justiției la un nou vot și că, atât timp cât votul dat în ședința Plenului Senatului din 25 martie 2015 asupra cererii în discuție nu a fost contestat conform art. 138 din Regulamentul Senatului, Senatul, pe baza procesului-verbal în care au fost consemnate voturile de la data anterior referită, trebuia, prin reevaluarea votului, să redacteze, în conformitate cu art. 76 alin. (2) din Constituție, o "hotărâre prin care să admită solicitarea parchetului".

5. Se arată că singurul vot valabil a fost cel dat în data de 25 martie 2015, iar prin încălcarea art. 138 din Regulamentul Senatului s-a creat, în mod nejustificat, o situație favorabilă senatorului Șova Dan-Coman, contrar art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. Or, în concret, Senatul avea obligația de a lua act de punerea de acord a hotărârii date de Senat în data de 25 martie 2015 cu Decizia Curții Constituționale nr. 341 din 6 mai 2015 în sensul înlocuirii temeiului legal în baza căruia s-a emis hotărârea constatată a fi neconstituțională și, implicit, a admiterii cererii de încuviințare a cererii antereferite. Adoptându-se o nouă hotărâre, în lipsa unei noi cereri formulate, s-a încălcat obligația constituțională de a pune de acord hotărârea neconstituțională cu Decizia nr. 341 din 6 mai 2015 și a fost schimbată în fapt și în drept voința Senatului legal exprimată în Plenul său în data de 25 martie 2015, dată la care, prin votul exprimat, s-a aprobat cererea de încuviințare a rețineri și arestării senatorului Șova Dan-Coman.

6. În conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președintelui Senatului pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului.

Președintele Senatului a transmis Curții Constituționale, cu Adresa nr. XXXV/2.699 din 16 iunie 2015, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se arată că sesizarea de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

8. În esență, se arată că Hotărârea Senatului nr. 32/2015 a fost adoptată în temeiul unor reglementări normative care la acea dată se bucurau de prezumția relativă de constituționalitate, iar dacă Senatul, la data adoptării hotărârii, respectiv 25 martie 2015, ar fi aplicat direct dispozițiile art. 76 alin. (2) din Constituție, ar fi exercitat un control de constituționalitate, negând rolul și funcțiile Curții Constituționale. Ulterior, în temeiul Deciziei Curții Constituționale nr. 341 din 6 mai 2015, Senatul a repus pe ordinea de zi cererea ministrului justiției, adoptând, pe data de 2 iunie 2015, Hotărârea nr. 42/2015, în conformitate cu art. 76 alin. (2) din Constituție. Reinterpretarea rezultatului votului exprimat în data de 25 martie 2015 nu are suport constituțional, neputându-se aplica o normă juridică nouă la o situație anterioară. Se mai arată că reluarea procedurii de vot cu privire la cererea ministrului justiției ține de puterea suverană a Senatului de a soluționa o problemă de competența sa, iar cele învederate de autorii sesizării reprezintă mai degrabă o dispută politică internă în cadrul Parlamentului, și nu o problemă de constituționalitate.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legii criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. l) din Constituție și ale art. 1, 10 și 27 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze sesizarea de neconstituționalitate.

10. Obiectul controlului de constituționalitate îl constituie Hotărârea Senatului nr. 42/2015 privind respingerea cererii de încuviințare a reținerii și arestării preventive a domnului senator Șova Dan-Coman, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 2 iunie 2015, care are următorul cuprins:

"Articol unic. - Senatul nu încuviințează reținerea și arestarea preventivă a domnului senator Șova Dan-Coman în Dosarul nr. 122/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și, în consecință, respinge cererea ministrului justiției, transmisă Senatului cu Adresa nr. 2/22.716 din 13 martie 2015."

11. Textele constituționale invocate în susținerea sesizării de neconstituționalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la respectarea Constituției și a supremației sale, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și art. 76 alin. (2) cu privire la adoptarea hotărârilor parlamentare.

12. Examinând sesizarea de neconstituționalitate formulată, Curtea reține că Cererea ministrului justiției nr. 2/22.716/ 13 martie 2015, transmisă la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în vederea încuviințării reținerii și arestării preventive a domnului senator Dan-Coman Șova, formulată în Dosarul nr. 122/P/2012, a fost dezbătută în ședința Plenului Senatului din data de 25 martie 2015, iar rezultatul votului a fost următorul: 79 de voturi pentru încuviințarea cererii, 67 de voturi împotriva acesteia și 5 abțineri (a se vedea Stenograma ședinței Senatului din data de 25 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 51 din 6 aprilie 2015). Făcând aplicarea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 25 iulie 2013, și art. 173 din Regulamentul Senatului, ambele în forma redacțională în vigoare la momentul votului, Senatul a constatat că nu a fost întrunită majoritatea absolută a voturilor pentru încuviințarea cererii antereferite, fără a redacta o hotărâre în acest sens. Ulterior, atât art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, cât și art. 173 din Regulamentul Senatului au fost modificate prin Legea nr. 90/2015 pentru modificarea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 27 aprilie 2015, respectiv Hotărârea Senatului nr. 25/2015 privind modificarea art. 173 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 31 martie 2015, fiind puse de acord cu art. 76 alin. (2) din Constituție. Ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 261 din 8 aprilie 2015 referitoare la cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Senatul României, cerere formulată de președintele Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 17 aprilie 2015, Senatul a redactat Hotărârea nr. 32/2015 (referitoare la neîntrunirea condițiilor cerute pentru a încuviința reținerea și arestarea preventivă a domnului senator Șova Dan-Coman), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 22 aprilie 2015, care a reflectat cele consemnate în procesul-verbal al ședinței Plenului Senatului din 25 martie 2015. Ulterior, Curtea, prin Decizia nr. 341 din 6 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 19 mai 2015, a constatat neconstituționalitatea Hotărârii Senatului nr. 32/2015, "întrucât a fost adoptată în temeiul unor dispoziții legale și regulamentare care contraveneau prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituție". Pe cale de consecință, Senatul a supus din nou la vot cererea inițială formulată de ministrul justiției și, prin Hotărârea nr. 42/2015, a respins cererea respectivă.

13. În prezenta cauză, Hotărârea nr. 42/2015 este criticată prin prisma faptului că ea nu trebuia adoptată ca o hotărâre distinctă, ci, pe coordonatele votului din 25 martie 2015, ar fi trebuit reinterpretată hotărârea inițială prin reevaluarea votului majorității senatorilor prezenți, operațiune din care urma să reiasă rezultatul votului secret, cu bile, dat în ședința Plenului Senatului din 25 martie 2015. Cu alte cuvinte, Curtea reține că, în acest caz, ar fi trebuit adoptată o nouă hotărâre care să reexamineze rezultatul votului exprimat în 25 martie 2015. În acest context, Curtea constată că autorii prezentei sesizări de neconstituționalitate, prin reexaminarea solicitată, recunosc, implicit, necesitatea unui nou vot pentru adoptarea unei hotărâri de încuviințare a măsurilor anterior referite, diferind doar modalitatea de realizare a acestuia (reexaminarea printr-un nou vot a hotărârii inițiale/adoptarea unei noi hotărâri distincte). În consecință, Curtea apreciază că disputa se poartă asupra modului procedural de ducere la îndeplinire a Deciziei Curții Constituționale nr. 341 din 6 mai 2015, niciuna dintre părți necontestând, însă, caracterul general obligatoriu al acesteia; mai mult, finalitatea urmărită prin ambele moduri de ducere la îndeplinire a deciziei Curții este aceeași, și anume adoptarea hotărârii Senatului cu respectarea cerințelor constituționale referitoare la majoritatea de vot necesară încuviințării măsurii reținerii și arestării preventive. Aceste aspecte, care țin de un evident nivel regulamentar, ar putea fi stabilite printr-o dispoziție expresă cuprinsă în Regulamentul Senatului, regulament care prevede regulile desfășurării procedurii parlamentare la nivelul Senatului. În acest context, Curtea reține că aspectele învederate de autorii sesizării nu au relevanță constituțională, fiecare modalitate de ducere la îndeplinire a celor statuate de Curte punând în prim plan aspecte procedurale pentru respectarea art. 76 alin. (2) din Constituție.

14. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituționalitate astfel formulată, "norma de referință trebuie să fie de rang constituțional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicție între hotărârile menționate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, și exigențele procedurale și substanțiale impuse prin dispozițiile Constituției, pe de altă parte; așadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, și nu legală sau regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate dacă în susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispoziții cuprinse în Constituție. Desigur, invocarea acestor dispoziții nu trebuie să fie formală, ci efectivă" (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012, Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, sau Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015).

15. În contextul menționat, invocarea art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2) și art. 76 alin. (2) din Constituție în susținerea criticii de neconstituționalitate nu poate fi calificată decât ca fiind una pur formală, din moment ce autorii sesizării nu indică vreun motiv care să argumenteze încălcarea prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și la majoritatea de vot necesară adoptării unei hotărâri parlamentare în ipoteza reluării votului asupra cererii formulate de ministrul justiției și a adoptării, în consecință, a hotărârii Senatului cu majoritatea membrilor prezenți, ci doar critică, prin prisma unor aspecte procedurale, modul de ducere la îndeplinire a Deciziei Curții Constituționale nr. 341 din 6 mai 2015. Întrucât Curtea nu este o instanță de control al acestor opțiuni parlamentare cu evidentă natură regulamentară - așadar, care nu ridică probleme de constituționalitate, urmează să respingă sesizarea de neconstituționalitate formulată ca inadmisibilă (a se vedea, cu privire la soluția de inadmisibilitate în ipoteza în care invocarea textelor constituționale este una formală, Decizia nr. 1.094 din 20 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2013, sau Decizia nr. 335 din 4 iulie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 15 iulie 2013).