Decizia CCR nr. 493 din 23.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România - teza potrivit căreia această lege se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor, excepție ridicată de Ileana Angela Colorian (fostă Rizescu), Radu Andrei Ionescu, Stan Rizescu, Șerban Rizescu și Irina Rosseti (fostă Rizescu) în Dosarul nr. 616/3/2001 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 187D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru Ileana Angela Colorian (fostă Rizescu), Stan Rizescu, Șerban Rizescu și Irina Rosseti (fostă Rizescu), avocat Livia Cinteză, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, precum și domnul Stan Rizescu personal, pentru Radu Andrei Ionescu se prezintă avocat Cătălina Dicu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea "Grand Plaza Hotel" - S.A. din București, avocat Gabriela Elena Petcu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți.

3. Procedura de citare este legal îndeplinită.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentanților autorilor excepției de neconstituționalitate, iar doamna avocat Cătălina Dicu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată. Apreciază că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 care permit aplicarea acestui act normativ tuturor cauzelor aflate în curs de judecată pe rolul instanțelor judecătorești fără niciun fel de distincție, inclusiv contestațiilor formulate împotriva hotărârilor și dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001, sunt neconstituționale, sens în care arată că în cauza de față sunt valabile aceleași rațiuni care au fost reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014. Consideră că dispozițiile criticate sunt contrare art. 15 alin. (2), art. 21,art. 24 și art. 16 alin. (1) din Constituție și arată că norma juridică trebuie cunoscută și înțeleasă și să ofere securitate juridică, previzibilitate și să nu retroactiveze. În acest context precizează că, în cauza de față, se încalcă principiul previzibilității, securității juridice și neretroactivității legii, întrucât este vorba de o contestație care a fost introdusă împotriva unei hotărâri care a fost emisă și, ca atare, are valoarea unei căi de atac. Astfel, susține că este normal să se aplice norma juridică în vigoare la data la care s-a adoptat respectiva hotărâre sau dispoziție, iar nu un act normativ care a fost adoptat ulterior, astfel cum sunt dispozițiile criticate, care permit aplicarea Legii nr. 165/2013 [respectiv a prevederilor art. 1,art. 4,art. 16 și art. 50 lit. b) care se referă la compensarea prin puncte] și în cazul acestor contestații, situație care se regăsește și în speța de față, contestația fiind introdusă încă din anul 2001. În continuare prezintă situația particulară a evoluției procesuale a cauzei, astfel cum este precizată în motivarea excepției de neconstituționalitate. În concluzie, solicită Curții ca, în măsura în care dispozițiile criticate dau posibilitatea ca Legea nr. 165/2013 să fie aplicabilă și contestațiilor introduse împotriva hotărârilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001, să considere că acestea sunt neconstituționale.

5. În continuare, doamna avocat Livia Cinteză, susținând cele prezentate anterior, arată că s-a ajuns în această situație ca urmare a disjungerii cauzei, astfel că o parte din dosar/proces a fost judecat după imperiul unei legislații, iar cealaltă parte, sub imperiul unei legislații diferite. Cu privire la importanța principiului neretroactivității, menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie și arată că acesta trebuie respectat atât de judecătorul care aplică legea, cât și de legiuitor.

6. Domnul Stan Rizescu, în calitate de autor al excepției de neconstituționalitate, având cuvântul, precizează că nu are nimic de adăugat la cele expuse de apărătorul ales.

7. Reprezentantul "Grand Plaza Hotel" - S.A. din București, doamna avocat Gabriela Elena Petcu, menționează că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței de judecată în raport cu prevederile constituționale ale art. 15,art. 21 și art. 24, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, acestea se regăsesc în motivarea excepției de neconstituționalitate. De asemenea, arată că nu se pune problema retroactivității, întrucât dispozițiile criticate privesc situații în curs de constituire, efectele viitoare ale acestor situații neconsumate, nefinalizate referindu-se la cauze care se află în curs de judecare pe rolul instanțelor de judecată. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 21 și art. 24 din Constituție, consideră că nu este încălcat dreptul la apărare și liberul acces la justiție, întrucât dispozițiile criticate nu introduc niciun impediment în exercitarea acestor drepturi. În final, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menționează că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

9. Prin Încheierea din 20 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 616/3/2001, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România - teza potrivit căreia această lege se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor, excepție ridicată de Ileana Angela Colorian (fostă Rizescu), Radu Andrei Ionescu, Stan Rizescu, Șerban Rizescu și Irina Rosseti (fostă Rizescu) cu ocazia soluționării recursurilor declarate împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a civilă într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20,art. 21 și art. 24 din Constituție, precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, prevederile criticate, respectiv teza potrivit căreia "dispozițiile prezentei legi se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor", sunt neconstituționale atunci când aceste cauze reprezintă contestații formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 împotriva dispozițiilor sau deciziilor emise, cauze care erau pe rolul instanțelor de judecată la data la care a fost adoptată Legea nr. 165/2013. Totodată, se arată că textele de lege criticate se aplică și proceselor în curs, fără nicio distincție, ceea ce duce la încălcarea principiilor fundamentale prevăzute de dispozițiile constituționale și convenționale menționate.

11. În susținerea celor mai sus arătate, autorii excepției de neconstituționalitate invocă jurisprudența Curții Constituționale, precum și a Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește principiul securității juridice, previzibilitatea și neretroactivitatea legii.

12. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă opinează în sensul că prevederile criticate nu contravin principiului neretroactivității legii în măsura în care vizează cauze aflate pe rolul instanțelor și care privesc contestații introduse împotriva unor decizii/dispoziții emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Aplicarea imediată a legii noi, în privința unor efecte juridice consumate, poate da naștere unei încălcări a dispozițiilor constituționale referitoare la principiul neretroactivității legii civile, însă, în măsura în care legea nouă intervine în cazul unei situații juridice cu caracter de continuitate, constitutivă de facta pendentia, nu se poate reține încălcarea acestui principiu. Or, în cauză este vorba de natura măsurii reparatorii cuvenite, iar sub acest aspect se arată că Legea nr. 10/2001 nu prevedea decât că acestea pot consta în compensarea cu alte bunuri sau despăgubiri care vor fi acordate în condițiile legii speciale, care urma să fie adoptată.

13. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 21 și art. 24, apreciază că aceasta nu poate fi reținută, întreaga motivare tinzând spre ideea aplicării retroactive a legii. De altfel, accesul la justiție și dreptul la apărare, în elementele lor, nu sunt vizate de textul art. 4 din Legea nr. 165/2013, neaducând limitări sau circumstanțieri acestor drepturi recunoscute constituțional.

14. În ceea ce privește menționarea celorlalte prevederi constituționale în susținerea excepției, referirea la acestea le consideră aspecte invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate.

15. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Avocatul Poporului arată că punctul de vedere transmis și reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 177 din 1 aprilie 2014 și nr. 724 din 16 decembrie 2014 este în sensul că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale. Totodată, menționează că, în prezenta cauză, autorii fac referire la art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce determină incidența Deciziei nr. 177 din 1 aprilie 2014.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, susținerile părților prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România - teza potrivit căreia această lege se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, obiect al excepțiilor de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, care au următorul cuprins: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi."

20. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) - "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, este invocat art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, în notele scrise sunt menționate și dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) - "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.", art. 16 alin. (1) - "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, întrucât autoarea excepției de neconstituționalitate invocă neconstituționalitatea acestor dispoziții legale fără, însă, a indica și prevederile legale cuprinse în acest act normativ incidente în soluționarea litigiului aflat pe rolul instanței de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Or, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că, având în vedere existența unor proceduri diferite de restituire, în cadrul cărora pot fi incidente atât dispoziții cu caracter procedural, cât și dispoziții cu caracter substanțial, cuprinse în Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, analiza constituționalității prevederilor art. 4 teza a doua cuprinsă în acest act normativ, potrivit cărora "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi", nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ incidente în soluționarea litigiului aflat pe rolul instanței de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate (a se vedea, în acest, spre exemplu Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014).