Decizia CCR nr. 457 din 16.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 197 din C. pr. civ.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 197 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Teodor Moga în Dosarul nr. 1.592/104/2013/a2 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.378D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că prevederile constituționale referitoare la dreptul de acces liber la justiție nu semnifică faptul că acesta nu poate fi supus niciunui fel de limitări. Necesitatea achitării unei taxe judiciare de timbru nu constituie o încălcare a accesului liber la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.592/104/2013/a2, Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 197 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Teodor Moga într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anularea unei hotărâri de desemnare a unui administrator special în cadrul procedurii insolvenței.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege care stabilesc că netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată îngrădesc accesul liber la justiție, condiționându-l de plata unor sume de bani, pretinse în exces, și "se abat de la asumarea existenței sigure a individului în armonie cu garanția că accesul la justiție este liber", menționând art. 1 alin. (3) din Constituție. Arată că din art. 21 alin. (2) din Legea fundamentală rezultă că dreptul de acces la justiție are caracter absolut, excluzând orice limitare a acestuia. Autorul excepției precizează că, în Cauza Kreutz împotriva Poloniei, soluționată prin Hotărârea din 19 iunie 2001, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât instanța poloneză s-a sustras de la soluționarea cererii în același mod în care Tribunalul Olt s-a sustras de la soluționarea cererii sale, prin anularea acesteia ca netimbrată. Susține că textele de lege criticate au ca efect sacrificarea relațiilor cetățean-stat și de încredere în eficacitatea justiției, în condițiile în care art. 21 alin. (2) din Constituție a interzis statului să stabilească taxe pentru promovarea cererii la instanță.

6. Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă arată că, astfel cum a observat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, și cele ale art. 197 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012.

11. Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost abrogată prin art. 58 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Ca atare, Curtea trebuie să verifice incidența cauzei de inadmisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, referindu-se la sintagma "în vigoare" din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a reținut că poate exercita controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor aplicabile cauzei care nu mai sunt în vigoare, dacă efectele lor juridice continuă să se producă și după ieșirea din vigoare a acestora. O astfel de soluție a fost justificată prin faptul că, deși abrogată, "legea civilă poate ultraactiva în unele situații, potrivit principiului tempus regit actum". În vederea stabilirii obiectului prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, "Pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor". Din examinarea dosarului cauzei rezultă că acțiunea introductivă de instanță a fost formulată anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență mai sus menționate, fiind aplicabile cauzei prevederile Legii nr. 146/1997.

12. Prin urmare, controlul de constituționalitate va purta asupra prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora "Neîndeplinirea obligației de plată [a taxei judiciare de timbru] până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

13. De asemenea, obiect al excepției îl constituie și prevederile art. 197 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate, art. 21 alin. (1), în conformitate cu care orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, și art. 21 alin. (2), care statuează că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Invocă, de asemenea, și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, soluționat de o instanță independentă și imparțială.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin numeroase decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010, și Decizia nr. 1.234 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2010, sau Decizia nr. 627 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, 1985, paragraful 57), că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

16. În acest context, Curtea a constatat că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de înfăptuirea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

17. Curtea a mai reținut că plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

18. Considerații similare justifică sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 197 din Codul de procedură civilă, instituirea unei asemenea exigențe nefiind de natură să obstrucționeze, în sine, accesul liber la justiție. De altfel, Curtea observă că în actualul Cod de procedură civilă a fost reglementată - la art. 200 - o procedură pentru regularizarea cererilor de chemare în judecată, oferindu-se reclamantului posibilitatea să complinească eventualele lipsuri ale acesteia, inclusiv cele referitoare la neplata taxei de timbru corespunzătoare, astfel că anularea cererii nu intervine de plano. Totodată, legiuitorul a prevăzut un remediu procesual constând în formularea unei cereri de reexaminare a încheierii de anulare a cererii, conform art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă.