Decizia CCR nr. 386 din 27.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 452 alin. 2 lit. b) din C. pr. civ. din 1865

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Andrei Răzvan Condurățeanu în Dosarul nr. 9.830/300/2013 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.169D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 mai 2015, în prezența reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, avocat Tudor Gheorghe Laurențiu din cadrul Baroului București, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunțării pentru data de 14 mai 2015, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului, a dispus, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (1) din aceeași lege, amânarea pronunțării pentru data de 19 mai 2015 și, respectiv, 27 mai 2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 9 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 9.830/300/2013, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Andrei Răzvan Condurățeanu într-o cauză privind soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile a Judecătoriei Sectorului 2 București prin care a fost respinsă cererea de validare a popririi.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care împiedică persoanele care au obținut titluri executorii ce le permit satisfacerea creanțelor salariale la care sunt îndrituiți pentru prestarea de muncă remunerată în cadrul derulării unui program european de a se îndestula din sumele de bani care au tocmai afectațiunea de fonduri provenite de la organizații internaționale pentru derularea unor astfel de programe sau proiecte. Dreptul la un proces echitabil se încalcă prin exceptarea de la executarea silită prin poprire a sumelor de bani reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale. Legiuitorul a instituit această excepție având în vedere natura și destinația unor astfel de sume acordate debitorului de către instituții sau organizații internaționale sub condiția derulării unor programe ori proiecte, însă apreciază că scopul acestei excepții îi viza pe creditorii ordinari, și nu persoanele care au lucrat în proiect. Mai susține că și dreptul de proprietate al debitorului a fost încălcat prin dispozițiile legale criticate, deoarece nu se poate cere înființarea popririi asupra altor sume de bani sau urmări silit bunurile mobile sau imobile pentru recuperarea sumelor datorate de debitor, întrucât debitoarea nu derulează decât programe europene.

5. Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 126 din Constituție, procedura de judecată, prin urmare și stabilirea unor excepții ori interdicții, inclusiv în materia executării silite, sunt de competența exclusivă a legiuitorului.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

8. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă din 1865, text de lege care are următorul cuprins: "Nu sunt supuse executării silite prin poprire [...] b) sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte;".

10. Dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin art. 83 lit. a) din titlul V din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora "Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865.

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Constituție.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia a formulat o cerere de validare a popririi asupra unor conturi prin care se derulează programe cu fonduri comunitare nerambursabile, respectiv Programul operațional sectorial dezvoltarea resurselor umane (POSDRU), program care stabilește axele prioritare și domeniile majore de intervenție ale României în domeniul resurselor umane în vederea implementării asistenței financiare a Uniunii Europene prin intermediul Fondului Social European. În conformitate cu art. 162 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 326 din 26 octombrie 2012, Fondul Social European va sprijini măsurile de dezvoltare a resurselor umane și de integrare socială pe piața muncii, de promovare a facilităților de ocupare a forței de muncă, de formare și reconversie profesională.

13. Curtea reține că fondurile structurale reprezintă o formă de finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene din bugetul general al acesteia și/sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Așadar, Uniunea Europeană și statul român, prin autoritățile competente, sunt creditori ai proiectelor finanțate din fonduri europene, iar finanțarea se acordă pe baza documentelor justificative prezentate de beneficiarii acestei finanțări.

14. În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 56 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 210 din 31 iulie 2006, fondurile externe nerambursabile funcționează pe principiul rambursării cheltuielilor, astfel că sumele trebuie mai întâi plătite de beneficiari și apoi solicitate la rambursare. Acest principiu este preluat la nivel național prin Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 1 august 2007, care, la art. 2, prevede că, pentru a putea fi eligibilă, o cheltuială trebuie să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management nu decide altfel prin contractul de finanțare. Prin semnarea contractului, beneficiarii acceptă termenii și condițiile în care vor primi finanțarea nerambursabilă și se angajează să implementeze pe proprie răspundere proiectul pentru care primesc finanțarea cu respectarea legislației naționale și a Uniunii Europene. Dacă beneficiarul nu respectă termenii contractuali, contribuția din fondurile publice poate fi redusă, iar Autoritatea de management poate cere înapoierea, în totalitate sau parțial, a sumelor plătite. Totodată, potrivit Ghidului solicitantului, anexă la Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 1.164/2010 privind aprobarea Ghidului solicitantului - Condiții generale pentru proiectele de grant și proiectele strategice pentru implementarea Programului operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 și nr. 602 bis din 25 august 2010, beneficiarii se angajează să asigure resursele financiare necesare implementării optime a proiectului în condițiile rambursării/decontării ulterioare a cheltuielilor.

15. În ceea ce privește evidențierea în contabilitate a acestor sume, Curtea reține că art. 60 lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 prevede că autoritatea de gestionare a programului operațional este însărcinată, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, să se asigure că beneficiarii și alte organisme care participă la punerea în aplicare a operațiunilor aplică fie un sistem de contabilitate separat, fie o codificare contabilă adecvată pentru toate tranzacțiile privind operațiunea, fără a aduce atingere standardelor contabile naționale. Potrivit art. 4 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2004, conturile aferente gestionării instrumentelor structurale și a contribuției publice naționale totale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. În acest sens, Curtea observă că sumele aferente rambursării cheltuielilor corespunzătoare finanțării din instrumente structurale se virează în conturile stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 452/2014 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 218/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 2 iunie 2014. Drept urmare, sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte se evidențiază separat, atât în contabilitate, cât și în conturi bancare, iar cheltuielile neeligibile nu vor fi înregistrate în contabilitatea proiectului, ci în cea a unității.

16. Având în vedere cele reținute în paragrafele precedente, Curtea constată că fondurile obținute în urma programelor de finanțare europene au un regim juridic distinct, acesta constituind și motivul pentru care sumele de bani la care se face referire în prezenta cauză nu pot constitui obiect al executării silite prin poprire. De aceea dispoziția legală criticată exceptează de la executarea silită prin poprire sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte, exceptare preluată, de altfel, și în materie fiscală, prin dispozițiile art. 149 din Codul de procedură fiscală.

17. Prin urmare, Curtea reține că rațiunea pentru care legiuitorul a exceptat de la executarea silită prin poprire aceste sume se întemeiază pe necesitatea protejării intereselor comune ale Uniunii Europene și României, solicitantul acestor finanțări fiind responsabil pentru implementarea proiectului atât din punctul de vedere al realității faptice descrise, cât și din punctul de vedere al utilizării banilor alocați proiectelor finanțate și justificării acestora.

18. Persoana care are un titlu executoriu poate executa prin poprire alte conturi, sume de bani, ale debitorului sau poate exercita alte modalități de executare silită a patrimoniului propriu al debitorului. În caz contrar, dacă s-ar permite poprirea asupra acestor conturi speciale, s-ar putea deturna scopul pentru care au fost acordate fondurile, putându-se înregistra abateri grave de la regimul strict stabilit pentru proiectele și/sau programele a căror susținere financiară trebuie să o asigure.

19. Textul de lege criticat nu distinge cu privire la calitatea persoanei care cere înființarea popririi, creditorul popritor, ci numai cu privire la obiectul popririi, având în vedere natura și destinația sumelor de bani exceptate de la executarea silită prin poprire, precum și protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene.

20. Dispoziția legală criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 21 alin. (3) din Constituție și prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Legiuitorul, în virtutea atribuțiilor conferite prin art. 126 alin. (2) din Constituție, are competența constituțională de a institui o excepție firească în materia executării silite, având în vedere natura și destinația unor astfel de sume de bani, acordate debitorului de către instituții sau organizații internaționale sub condiția derulării unor programe ori proiecte.

21. Totodată, exceptarea acestor sume de bani de la executarea silită prin poprire nu poate avea ca efect încălcarea dreptului de proprietate al creditorului, deoarece acesta, așa cum s-a arătat și la paragraful 18 din prezenta decizie, are la îndemână alte modalități de executare silită a debitorului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 554 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 15 iunie 2010).

22. În final, Curtea observă că dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu vizează ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.